JURNAL din Istanbul. Turcii, chemaţi prin rugăciune să-l sprijine pe Erdogan

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

La prima linie de semnal au început să sune telefoanele şi să curgă ştirile. Primeam informaţii simultan, de la prieteni din România şi Olanda, telefonic şi TV. Până să-mi dau seama ce se întâmplă, sunetele elicopterelor de afară acopereau vocea jurnaliştilor. Lovitura de stat a fost o lovitura psihologică.

- corespondenţă de la Laura Ilisii, din Istanbul

Primul sentiment în situaţia dată este de panică pentru că însuşi termenul de „militar“ vine deja cu un bagaj simbolic de putere şi forţă. Amploarea evenimentului este necunoscută. Se anunţă la TV să nu părăsim locuinţa, iar la scurt timp Erdogan apare la CNN Turk live prin telefon încurajându-şi susţinătorii să iasă în stradă. De aici începe haosul...

Multiple ştiri intră în contradictoriu, pe de o parte, unii susţin că o facţiune a armatei a reuşit să preia controlul puterii, iar pe de altă parte, alţii susţin că situaţia este sub control. Cert este că în jur de ora 00:30 oamenii începeau să iasă din casă, iar aeroportul era încă sub controlul „structurii paralele“, denumire dată de Erdogan şi care face, de regulă, referire la adepţii lui Fethullah Gulen Yapilanmasina. De abia în jurul orei 1:30 susţinătorii lui Erdogan au reuşit să preia controlul aeroportului Ataturk din Istanbul. În acelaşi timp, televiziunile anunţau că un număr de 78.000 de persoane erau prezente pe străzi şi încă în creştere, televiziuni despre care se ştie că sunt controlate de preşedinte.

Imamii au instigat la proteste 

Ora 1:38. Moscheea din faţa clădirii în care locuiesc îşi începe slujba fiind urmată de altele. În mod obişnuit slujba durează undeva la 10 minute şi se practică de 5 ori pe zi, de această dată a ţinut mai mult de o oră. A fost o experienţă fonetică interesantă deoarece, în cartier, bărbaţii alergau spre zona de revoltă, se urcau pe tancuri şi protestau zgomotos, în timp ce muzicalitatea rugăciunii însoţea marşul Erdo’naţiunii. Mutarea lui Erdogan de a-şi chema votanţii în stradă a fost inteligentă şi în favoarea lui. Lovitura de stat s-a transformat într-un act eşuat de unde el, fiind în avantaj, reuşeşte să atragă şi mai mulţi susţinători, implicit să îşi cimenteze poziţia, adică să aibă mai mult control asupra armatei şi să mai elimine din opoziţie.

Ora 2:30. Ceea ce a urmat a fost remarcabil, Imam-ul a inserat deja printre rugăciuni mesaje de instigare a oamenilor de a ieşi în stradă, sunetul transmis prin megafoane era atât de puternic încât te trezeai şi din cel mai adânc somn şi a ţinut până dimineaţă, ceea ce este atipic. De regulă, pe lângă cele 5 momente pe zi, rugăciunile se aud doar când cineva moare, nu este normal nici pentru localnicii raţionali ca aceasta să fie până dimineaţă, pe fondul unui eveniment care nu are caracter religios. Unii dintre cunoscuţii mei sunt chiar intrigaţi că imam-ul a folosit o metodă jihadistă de a chema oamenii să lupte împotriva militarilor... 

Erdogan vrea răzbunare 

Ora 3:43. Situaţia este încă confuză, „structura paralelă“ este activă, deja au atacat televiziunea TRT, iar transmisia a fost oprită, acum CNN-ul a pierdut controlul studioului şi transmit doar imaginea acestuia fără prezenţă fizică. Doar că nu se declară nimic din partea susţinătorilor loviturii de stat şi nici nu sunt semne de violenţă. Aparate de zbor militare încă survolează, îmi este neclar cui aparţin, imamul  de la moscheea din cartier a răguşit de la rugăciunile constante şi chemările oamenilor de a ieşi în stradă. Erdogan este la aeroportul Ataturk, se află în public, gestul său este considerat un act de curaj. 

Ora 4:12. Televiziunile care încă difuzează arată imagini din Izmir, unde oamenii s-au alăturat protestelor. Erdogan ţine o conferinţă de presă, afirmă că încercarea militarilor de a acapara puterea reprezintă o trădare pentru cetăţeni, pentru democraţie şi, în special, pentru cei care au pus ştampila de vot pe numele lui. Declară că îşi va da viaţa pentru a apăra ţara, garantând că ii va pedepsi pe toţi cei implicaţi până la cel mai înalt nivel. Aparatele de zbor militare tip jet F-16 au fost trimise de Erdogan pentru a elimina elicopterele controlate de facţiunea militară. Totuşi survolarea lor zgomotoasă a contrbuit semnificativ la senzaţia de nesiguranţă, un boom sonic atât de puternic încât se zdruncinau clădirile. Ne este clar acum că presupusa lovitură de stat nu a fost complexă din punct de vedere tehnic, militarii care au ieşit cu tancurile nu aveau o misiune intrisecă, ci au respectat ordinul fără a cunoaşte scopul. 

Încerc să înţeleg ce a fost cu adevărat, o încercare naivă de a prelua puterea? Manevra lui Fethullah Gulen de a distorsiona imaginea armatei şi de a crea instabilitate? Un joc politic al lui Erdogan de a acumula influenţă? 

Mesaje pe telefon pentru a sprijini „democraţia“

Sâmbătă, 16 iulie. După ce s-au încheiat „reparaţiile“ din cartier care m-au lăsat fără curent electric, am văzut că toată lumea îşi dă cu părerea despre evenimentele din noaptea de vineri spre sâmbătă. Mulţi cunoscuţi îl acuză pe Erdogan că ar fi în spatele acţiunii. O prietenă îmi spune că a primit un mesaj astăzi (sâmbătă – n.r.) la ora 14:00 de la „guvern“ prin care i se cerea să iasă afară şi să lupte pentru a proteja democraţia, acelaşi tip de mesaj l-au primit şi cunoştinţele ei, iar în cartierul în care locuiesc, oamenii aşteaptă să apară mesageri ai democraţiei la uşă pentru a-i convinge să iasă în stradă şi în această noapte. Am fost avertizată să nu îl critic pe Erdogan deoarece internetul este supravegheat, doar să relatez, în general, ce am văzut pe străzi şi la TV.

Mai mult decât atât, ce m-a şocat este modul în care a escaladat situaţia pe podul de peste Bosfor, având în vedere că soldaţii – care nu au mai mult de 25-30 de ani – s-au predat şi au recunoscut că nu au făcut altceva decât să urmeze ordinele, fapt care nu a însemnat nimic pentru numeroşi protestatari ce au devenit foarte violenţi, agresându-i până şi-au pierdut viaţa; se vorbeşte chiar şi despre decapitarea unui soldat. Barbar! 

La radio s-a vorbit despre importanţa istorică a acestei zile şi despre cum ar trebui să fie declarată zi naţională a luptei pentru democraţie.

Imamul îşi continuă misiunea de a chema oamenii în stradă, rugăciunea a inclus punctul de întâlnire şi ora, respectiv Fatih, ora 22.00. În această seară se sărbătoreşte rezistenţa faţă de lovitura de stat. Simţindu-se victorioşi, oamenii mărşăluiesc deja mândri cu drapelurile în mână. Erdogan tocmai şi-a încheiat discursul prin care a pus şi mai multă presiune pe SUA în legătura cu predarea lui Fethullah Gulen şi a menţionat că va iniţia discuţii cu privire la reintroducerea pedepsei cu moartea. La radio s-a vorbit despre importanţa istorică a acestei zile şi despre cum ar trebui să fie declarată zi naţională a luptei pentru democraţie.

Oraşul a devenit un prelung claxon

Ora 22.00. A fost o atmosferă incredibilă. Patriotism distractiv, într-o seară de sâmbătă. Mi-am dat seama câte se pot schimba de pe o zi pe alta: vineri noaptea stăteam cu frică în casă, când alţii mureau prin ţară, iar astazi (sâmbătă – n.r.) este un mare bairam pe străzile din Istanbul. Oamenii şi-au luat copiii, motocicletele, maşinile, tirurile şi nelipsitele steaguri pentru a sărbători ce? Dacă nu erau evenimentele de aseară, aş fi exclamat că o asemenea naţiune merită loc de cinste, un exemplu de unitate, uite ce democraţie! Însă, încă nu pot să-mi şterg din minte imaginile cu tinerii soldaţi ucişi, care credeau că participă la un exerciţiu şi, în niciun caz, la o „lovitură de stat“.  

Revenind la paradă... oraşul a devenit un prelung claxon. În aer se simte entuziasmul, toţi aceşti oameni, care au ieşit în stradă, sunt în culmea fericirii. Unii stăteau rezemaţi de palmieri şi se bucurau de spectacol, la un picnic în sensul giratoriu; alţii se plimbau prin oraş cocoţaţi pe maşină, cu steagul în mână, şi unii făceau grătare în mijlocul străzii. Desigur, erau şi persoane foarte implicate care au ieşit pe străzi sâmbătă seara – lideri de grup, instigatori – purtând bannere cu mesajul #Idamistiyorum, în traducere „vreau pedeapsa cu moartea“.

Dilemele turcilor, pe reţelele sociale

Duminică, 17 iulie. Străzile sunt liniştite, oamenii au revenit la rutina de duminică, unii muncesc sau îşi caută liniştea în discursul lui Erdogan pentru a-şi confirma că violenţa de care au dat dovadă este pentru o cauză nobilă. La TV sunt redifuzate imagini de vineri şi de sâmbătă însoţite de opinii şi diverse comentarii. În schimb, majoritatea tinerilor condamnă evenimentele prin reţelele sociale. Mulţi oameni au încă întrebări fără răspuns. De exemplu, cum a reuşit Erdogan să aterizeze în Istanbul în primele momentele ale loviturii de stat dacă spaţiul aerian era controlat de armată? De ce Ezan-ul a fost folosit pentru a chema AKP–ul jihadist să lupte împotriva militarilor? 

Ce spun tinerii turci despre tentativa loviturii de stat din ţara lor

Acuză implicarea religiei şi se întreabă ce urmează. Totodată, susţin că Erdogan s-a ascuns în spatele oamenilor: dacă nu avea susţinerea lor, armata ar fi preluat conducerea. Tot ei spun că Erdogan încearcă să fie noul Ataturk, dar nu va reuşi niciodată să îl înlocuiască, cel puţin nu în inimile lor. Am observat şi comentarii legate de succesul lui Erdogan – că i-ar determina pe turci să organizeze o nouă lovitură de stat.


 

*Relatările din acest text s-au petrecut pe măsură ce evenimentele se desfăşurau în Turcia. Unele afirmaţii din acele momente au fost confirmate sau infirmate ulterior. 


Laura Ilisii este internă la Centrul Global Focus. Licenţiată în Relatii Internaţionale şi Studii Europene la Universitatea din Iaşi, Laura urmează în prezent masterul de Diplomaţie şi Negocieri Internaţionale din cadrul SNSPA - şi este membră a Asociaţiei Tineretul ONU din România, filiala Bucureşti.

image
Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite