Povestea lui Dani din Congo

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Oare ce-l face pe Dani diferit de ceilalţi copii congolezi - şi diferit de cei mai mulţi dintre noi? Pentru că, să fim oneşti - câţi dintre noi am înapoia, în Bucureşti, 10 lei unei persoane pe care am văzut-o scăpând banii pe jos?

Acest articol, despre un copil de 15 ani, din Congo, care îi înapoiază unui militar român, în mijlocul unei sărăcii lucii, 1000 de franci (congolezi) căzuţi din buzurnarul militarului neatent, te pune serios pe gânduri. Copilul congolez se numeşte Dani, iar militarul român, Mihnea, este unul dintre prietenii mei (nu doar de pe Facebook). 

Oare ce-l face pe Dani să fie diferit de ceilalţi copii congolezi - şi diferit de cei mai mulţi dintre noi? Pentru că, să fim oneşti - câţi dintre noi am înapoia, în Bucureşti, 10 lei unei persoane pe care am văzut-o scăpând banii pe jos? Aşadar, ce-l face diferit pe Dani? Faptul că are ceva diferit "din naştere" - poate gene mai bune oferite de natură? Sau poate un suflet mai bun oferit de Providenţă? 

Eu unul nu cred. Eu cred că Dani a fost expus, într-un fel sau altul, la o "sursă de civilizaţie" (poate chiar şcoala de duminică a bisericii „Paroles de vie eternelle”, din apropiere?) şi a fost atent la lecţiile predate. Poate trăieşte, chiar în mijlocul sărăciei, al foamei şi al războiului generalizate, într-o familie de oameni "temători de Dumnezeu". Poate că Dani e unul dintre puţinii care au învăţat, în Congo, cea mai importantă lecţie predată raţiunii umane - aceea de a gândi pe termen lung: umanitatea ta e mai importantă decât orice sumă de bani (cât de frumos sună, şi cât de greu e, în realitate, de pus în practică această lecţie!). 

"Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!"; "Cine scoate sabia, de sabie va pieri", "Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi" - sunt principii care ne răsună în urechi (zi de zi, pe Facebook) ca huruitul unor plăci stricate. Pentru a redescoperi esenţa lor, e nevoie, se pare, de povestea lui Dani, din Congo. 

Pentru că uităm prea uşor că, dacă avem laptopuri şi Facebook, dacă acum suntem "occidentali" şi "cosmopoliţi" şi "civilizaţi", aceste lucrui se datorează, în cea mai mare parte, nu norocului, ci faptului că strămoşii noştri au început să se civilizeze atunci când au început să ia foarte în serios, cândva, în istorie, aceste principii civilizatoare. Şi să înveţe să-şi folosească raţiunea pentru a alege binele pe termen lung în faţa unei banconote (oricât de valoroase) căzute pe jos. 

Şi, dacă Dani poate - noi de ce nu putem? 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite