Ultimele luni de mandat ale celui mai sărac preşedinte din lume, Jose Mujica

Jose Mujica, preşedintele Uruguayului la ferma sa de la periferia oraşului Montevideo

Fost florar, gherileros, prizonier, Jose Mujica, preşedintele Uruguayului, aproape octogenar, mai are câteva luni de mandat. Stilul său de viaţă auster, discursul lui anti-consumerist precum şi legile sociale pe care le-a promovat l-au făcut cunoscut în întreaga lume.

„Sunt ingrat, ar trebui să cred în Dumnezeu. Pentru că am trecut prin atât de multe suişuri şi coborâşuri, iar acum am aproape 80 de ani“, a declarat Mujica jurnaliştilor de la AFP, pe care i-a primit în casa lui modestă de 45 metri pătraţi, cu pereţi atinşi de umiditate din suburbiile oraşului Montevideo. Îşi agaţă rufele în afara casei. Apa pe care o bea provine de la o fântână din curte. Singurul lucru care ţi-ar putea sugera că este o persoană importantă este faptul că locuinţa sa sărăcăcioasă este păzită de doi ofiţeri de poliţie.

În cei cinci ani de mandat – scrutinul pentru alegerea unui nou preşedinte vor avea loc în luna octombrie în această mică ţară din America latină, cu 3,3 milioane de locuitori – a adoptat legi considerare avangardiste în regiune, precum căsătoriile gay sau autorizarea avortului.

Cât priveşte averea sa, Mujica, este considerat "cel mai sărac preşedinte din lume". Deţine doar o fermă unde el şi soţia sa se ocupă personal de agricultura şi creşterea animalelor. În plus, donează lunar 90% din salariul său de şef al statului unor organizaţii de caritate. „Sunt numit sărac, dar nu mă simt sărac. Sunt săraci cei care ţin cu dinţii de un stil de viaţă luxos“.

Preşedintele Jose Mujica nu a dorit să locuiască în casa luxoasă care, în mod normal, este pusă la dispoziţia liderilor statului, preferând să stea în ferma soţiei lui, pe o stradă fără asfalt, la periferia capitalei Montevideo.

"Aşa am trăit toată viaţa mea. Pot să trăiesc foarte bine cu ce am”, spune preşedintele.

În 2010, declaraţia sa de avere conţinea numai un Volkswagen Beetle din 1987 în valoare de 1.800 de dolari. Anul acesta, şi-a adăugat în declaraţie şi jumătate din bunurile soţiei – pământ, o casă şi un tractor care valorează împreună 215.000 de dolari.

„Sunt numit sărac, dar nu mă simt sărac. Sunt săraci cei care ţin cu dinţii de un stil de viaţă luxos şi care vor tot timpul mai multe lucruri ”, spune preşedintele. Este o chestiune de libertate. Dacă nu ţii la lucrurile materiale, nici nu trebuie să munceşti ca un sclav şi, prin urmare, ai mai mult timp pentru tine”, susţinea Mujica, citat de BBC. „Probabil par un bătrân excentric, dar este o simplă alegere pe care am făcut-o” explică liderul uruguayan.
 
În numele idealurilor sale de libertate, „Pepe“ Mujica nu a ezitat să suporte mânia compatrioţilor săi prin acceptarea în Uruguay a şase deţinuţi de la închisoarea americană de la Guantanamo, şi o sută de refugiaţi sirieni, majoritatea copii.

Şi asta pentru că el nu a uitat proprii săi ani de detenţie. A petrecut peste 13 ani în închisorile dictaturii  (1973-1985), bătut şi umilit, ţinut la izolare timp de nouă ani, dar cel mai greu i-a fost că a fost privat chiar şi de lectură timp de şapte ani. Când ajunsese în pragul nebuniei, mântuirea a venit în cele din urmă primind permisiunea „de a citi cărţi ştiinţifice şi de a scrie“, spune şeful statului uruguayan. A fost eliberat în 1985, când Uruguayul s-a întors la democratie.

În tinereţe, pentru a se întreţine a vândut flori în cartierele bogate din Montevideo, apoi s-a înrolat în mişcarea de gherilă Tupamaro, în anii '60-70 din guerilla uruguayană Tupamatos, un grup armat de stânga inspirat de revoluţia din Cuba. A fost împuşcat de şase ori.

Cu toate acestea astăzi spune că „războiul este o acţiune barbară, preistorică. Oricare ar fi cauza războiului, întotdeauna sunt aceiaşi oameni plătesc preţul cel mai mai mic“.

Oricât de auster ar fi stilul de viaţă al lui Mujica, preşedintele are oponenţii săi care îl acuză de starea economică proastă a ţării pe care o conduce.

Popularitatea lui a scăzut cu 50% în ultimii trei ani şi din cauza faptului că nu s-a opus legii care legalizează avortul pentru sarcinile de până la 12 săptămâni. În plus, susţine legalizarea cannabisului, lucru care nu este văzut cu ochi buni de populaţie.