ANALIZĂ A fost Rusia ţinta unei campanii de „ştiri false“ din partea NATO, cu ocazia exerciţiilor militare Zapad-2017?

Departamentele de apărare şi mass media occidentală au amplificat artificial ştirile cu privire la exerciţiile militare Zapad-2017 desfăşurate de Rusia, prezentându-le ca pe o ameninţare majoră. În realitate, ceea ce s-a petrecut nu a fost deloc pe atât de dramatic precum au lăsat să se înţeleagă ştirile alarmiste ce au circulat în Occident, scrie The Independent.

Comunicatele de presă şi declaraţiile venite din partea oficialilor militari împreună cu ştirile ce au circulat în presa occidentală au portretizat exerciţiile militare ale Rusiei Zapad-2017 ca pe o ameninţare fără precedent. Caracterizate drept cele mai „masive”, „vaste” exerciţii militare ale Rusiei de la încheierea Războiului Rece, au existat chiar articole ce au avertizat cu privire la posibilitatea „începutului celui de-Al Treilea Război Mondial”.

În acest peisaj alarmist, scrie jurnalista britanică Mary Dejevsky într-un editorial pentru cotidianul The Independent, „două asumpţii au ieşit în evidenţă: în primul rând că afirmaţiile Rusiei cum că doar 12,000 de militari ar lua parte la aceste exerciţii ar fi fost un subterfugiu, în realitate, numărul real al militarilor ar fi fost de aproape 100,000; şi în al doilea rând, că un astfel de exerciţiu ar reprezenta o acoperire pentru intenţiile reale ale Rusiei de a acapara teritorii noi în Ucraina, sau chiar în Statele Baltice”.

În realitate, odată cu încheierea acestor exerciţii săptămâna aceasta, experţii NATO au estimat că între 10 şi 17 mii de militari au luat parte la aceste misiuni, şi nu doar că nicio ţară nu a fost invadată, dar tot ceea ce a ajuns în presa occidentală legat de aceste exerciţii au fost o serie de fotografii cu Putin urmărind desfăşurarea lor şi informaţia că trei persoane au fost rănite când un elicopter a tras din greşeală asupra spectatorilor.

Iar în acest moment Rusia se bucură în urma unei victorii de imagine. „Rusia afirmă acum, nu fără nicio justificare, că informaţiile pe care le-au oferit au fost corecte şi că graniţele internaţionale au fost respectate. În plus, toate trupele sosite în Belarus pentru aceste exerciţii se întorc acasă. După toate acuzaţiile occidentale cum că Rusia conduce un război informaţional prin intermediul „ştirilor false”, cine diseminează „ştiri false” acum, întreabă oficialii ruşi? Nu este aceasta o nouă dovadă că formatorii de opinie din Vest sunt captivi unei mentalităţi şi unor stereotipuri din timpul Războiului Rece? În acest caz, nu putem nega că au dreptate”, susţine jurnalista britanică.

În această situaţie, întrebarea principală devine cum anume a fost posibil ca aceste exerciţii de rutină „să fie amplificate artificial până în punctul în care a fost adus în discuţie chiar şi un nou război mondial?”.

Mary Dejevsky susţine că, în spatele scenei, principalele acuzaţii pentru acest fapt se îndreaptă, ca de obicei,  către mass media „iresponsabilă”. Însă, susţine jurnalista britanică, în această acuzaţie „există un element de adevăr, dar doar un element. Mass media de obicei nu inventează în mod complet ceea ce transmite. Şi în special în cazul armatei şi a problemelor de securitate, informaţiile din media vin de undeva, de unde este posibil să primească şi o anumită direcţie în interpretarea lor”.

Iar în acest caz, „nu mass media este sursa informaţiilor – sau mai bine zis, dezinformaţiilor – cu privire la exerciţiile militare ale Rusiei”. Deşi au existat şi surse anonime la baza numeroaselor ştiri, majoritatea articolelor apărute în Occident citează surse oficiale.

„Una dintre aceste surse nu a fost alta decât Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg, care a avertizat că Rusia „s-a folosit de exerciţiile militare ample pentru a masca sau ca un precursor pentru acţiuni militare agresive împotriva vecinilor ei”, dând ca exemple Georgia în 2008 şi Crimeea în 2014. Apoi a fost cazul secretarului Apărării Marii Britanii, Sir Michael Fallon, ce a declarat că aceste exerciţii „au rolul de a ne provoca” şi susţinut estimările cu privire la cei 100,000 de militari ruşi”, scrie Mary Dejevsky.

Una din justificările oferite pentru această isterie este vigilenţa, mai ales dacă sunt avute în vedere acţiunile din trecut ale Rusiei.

Dar vigilenţa, scrie jurnalista britanică, „este diferită, cel puţin în ceea ce mă priveşte, de isteria unei presupuse ameninţări ca urmare a unui exerciţiu militar de rutină al Rusiei ce nu poate fi justificată de dovezile existente şi care serveşte agenda grupurile anti-ruseşti din Occident”. În plus, adaugă aceasta, în aceeaşi perioadă Suedia şi mai multe ţări NATO conduceau propriile exerciţii militare în Marea Nordului, asta la puţin timp după exerciţiile din Marea Neagră, care la rândul lor au venit după o serie de exerciţii NATO în şi la graniţa Ucrainei. „Cine, trebuie să ne întrebăm acum, ameninţă pe cine?”, concluzionează jurnalista britanică.