Cum au deteriorat acţiunile SUA relaţia cu Vladimir Putin: demonizarea liderului rus reflectă eşecul oficialilor americani de a recunoaşte puterea Rusiei

Relaţia dintre Rusia şi Statele Unite ale Americii a fost una presărată cu suişuri şi coborâşuri, dar acţiunile Statelor Unite, unele intenţionate, altele nu, au fost cele care au condus la o reacţie exagerată a lui Vladimir Putin, după cum se arată într-o analiză realizată de jurnaliştii David Rohde şi Arshad Mohammed, de la Reuters.

În septembrie 2001, după ce SUA îşi revenea în urma atacurilor teroriste de la World Trade Center şi de la Pentagon, Vladimir Putin a sprijinit invazia trupelor americane în Afganistan în moduri care ar fi fost de neconceput în timpul Războiului Rece, scrie Reuters.

A fost de acord ca avioanele americane care transportau ajutoare umanitare să zboare prin spaţiul aerian rusesc. A fost de acord ca armata americană să folosească bazele aeriene din fostele republici sovietice din Asia Centrală. A ordonat generalilor săi să informeze omologii americani cu privire la ocupaţia Afgansitanului, din 1980.

Putin, „un om care va face lumea un loc mai bun“

Fostul preşedinte al Americii, George W. Bush, declara, la vremea respectivă, că omologul său rus este „un reformator, un altfel de lider, un om care, prin colaborarea strânsă cu Statele Unite, îşi va aduce semnificativa contribuţie pentru a face lumea un loc mai bun“.

În acel moment părea că neîncrederea şi antipatia cauzate de Războiul Rece au fost date uitării. Apoi, la doar câteva săptămâni, Bush anunţa că Statele Unite se retrage din Tratatul privind rachetele antibalistice, pentru a putea pune bazele unui sistem în Europa de Est care să protejeze aliaţii NATO şi bazele americane de atacurile cu rachete iraniene.

Imediat, a venit şi replica lui Putin. Într-un discurs televizat la nivel naţional, preşedintele rus a avertizat că acea măsură ar submina controlul armelor şi eforturile de neproliferare. „Acest pas nu a fost o surpriză pentru noi“, mărturisea Putin. „Dar noi credem că această decizie este greşită“.

Reacţiile exagerate ale unui om neîndreptăţit

Succesiunea evenimentelor în relaţia Washingtonului cu Putin reflectă o dinamică ce s-a menţinut timp de 14 ani şi continuă şi în contextul crizei din Ucraina: acţiunile Statelor Unite, unele intenţionate, altele nu, au condus la o reacţie exagerată a unui Putin neîndreptăţit.

În timp ce Rusia are zeci de mii de soldaţi de-a lungul frontierei ruso-ucraineană, Putin încearcă să prevină ceea ce Kremlinul numeşte un complot american de a înconjura Rusia cu vecini ostili. Experţii consideră că liderul rus promovează totodată „Putinismul“ – o formă conservatoare, ulta-naţionalistă a capitalismului – ca o alternativă la nivel global a democraţiei occidentale.

Camaraderia de după 2001 dintre Bush şi Putin a eşuat din cauza relaţiei Rusiei cu vecinii săi. În noiembrie 2002, Bush a sprijinit invitaţia NATO a şapte naţiuni, inclusiv fostele republici sovietice Estonia, Letoania şi Lituania, să înceapă discuţiile de aderare la alianţa occidentală. În 2004, cu Bush ca o forţă motrice, cele şapte naţiuni din Europa de Est aderau la NATO.

Putin şi alţi oficiali ruşi au pus atunci două întrebări: De ce NATO continuă să crească din moment ce inamicul împotriva căruia trebuia să lupte, şi anume Uniunea Sovietică, a încetat să existe? şi Ce va face extinderea NATO pentru a cotracara noile pericole, precum terorismul şi proliferarea?

„Această extindere pur mecanică nu ne lasă să facem faţă ameninţărilor actuale“, declara Putin, „şi nu ne permite să prevenim atacurile teroriste precum cele din Madrid sau să restaurăm stabilitatea în Afganistan“.

Thomas E. Graham, director în Consiliul Naţional de Securitate pentru Rusia, a declarat că ar fi trebuit să fie depus un efort mai mare pentru a crea o structură de securitate post-sovietică, care să înlocuiască NATO şi să includă Rusia.

„Scopul nostru ar fi trebuit să fie o structură de securitate bazată pe trei piloni: Statele Unite ale Americii, o Europă mai mult sau mai puţin unificată şi Rusia“, a spus Graham.

În schimb, Vice Preşedintele Dick Cheney, senatorul John McCain şi alţi conservatori, precum şi câţiva democraţi, au rămas suspicioşi cu privire la Rusia şi dornici de a extine NATO. Aceştia au susţinut că nu ar trebui ca Moscova să primească drept de veto pentru naţiunile care ar putea adera la Alianţă şi că niciun preşedinte american nu ar trebui să respingă cererile naţiunilor din Europa de Est doar pentru a scăpa de dominaţia rusă.

Putin acuză SUA de „intruziune“

O altă dispută dintre Bush şi Putin a fost cea leagată de democraţie: ceea ce Bush şi alţi oficiali americani au văzut ca o răspândire a democraţiei în fostul bloc sovietic, pentru Putin era o schimbare a regimului pro-american.

Invazia americană din Irak, din 2003, fără autorizaţia ONU şi în ciuda obiecţiilor venite din partea Franţei, Germaniei şi Rusiei, a fost un punct de cotitură pentru Putin, acesta fiind de părere că războiul a transformat într-o bătaie de joc dorinţele americanilor de a promova democraţia şi de a susţine dreptul internaţional.

De asemenea, Putin a fost sceptic cu privire la eforturile Statelor Unite ale Americii de a hrăni democraţia din fostul bloc sovietic, unde Departamentul de Stat şi organizaţiile americane non-profit ofereau instruire şi fonduri grupurilor locale ale societăţii civile. În discursurile publice, preşedintele rus a acuzat Statele Unite de „intruziune“.

La sfârşitul lui 2003, protestele de stradă din fosta republică sovietică Georgia, cunoscute sub numele de Revoluţia Trandafirilor, a dus la alegerea unui lider pro-occidental. Patru luni mai târziu, protestele de stradă din Ucraina, denumite Revoluţia Portocalie, s-au sfârşit cu preluarea mandatului de către un preşedinte pro-occidental.

Putin a văzut cele două evenimente ca o lovitură din partea Americii, care venea la puţin timp după ce îi oferise asistenţă în Afganistan.

Bush şi Putin, schimb acid de replici

În 2006, conflictul dintre Bush şi Putin pe tema democraţiei s-a intensificat. Într-o conferinţă de presă de la summit-ul G-8 găzduit de Rusia, cei doi lideri au avut un schimb acid de replici. Bush a afirmat că Statele Unite au promovat libertatea în Irak, ţară care a fost acaparată de violenţe, iar Putin l-a batjocorit.

„Cu siguranţă noi nu ne dorim să avem acelaşi tip de democraţie ca cel din Irak“, a spus Putin zâmbind, în timp ce publicul a izbucnit în râs.

Adevărata relaţie dintre Bush şi Putin a fost dezvăluită în 2008. În februarie, Kosovo şi-a declarat independenţa faţă de Serbia, cu sprijinul Statelor Unite – un pas pe care Rusia, un susţinător vechi al Serbiei, încerca să-l blocheze diplomatic de mai bine de un deceniu.

Vladimir Putin, alături de George W. Bush, în noiembrie 2001 FOTO Reuters

Relaţia Putin-Obama, înfloritoare, dar şi gri

Cât despre relaţia cu preşedintele Barack Obama, Putin spunea, în 2009, că: „Au fost perioade în care relaţia noastră a înflorit şi au fost perioade în care starea de spirit a ţărilor noastre a fost gri“.

În 2011, Putin l-a acuzat pe Secretarul de Stat al Americii, Hillary Clinton, de organizarea secretă a demonstraţiilor de stradă de după alegerile parlamentare din Rusia. Putin a spus că Hillary Clinton a încurajat „mercenarii“ de la Kremlin, afirmând că guvernele străine au furnizat „sute de milioane de dolari“ pentru grupurile de opoziţie din Rusia.

Barack Obama şi Vladimir Putin, în iulie 2013 FOTO Reuters

Demonizarea lui Putin reflectă eşecul oficialilor americani de a recunoaşte puterea Rusiei

În 2013, relaţiile SUA-Rusia s-au deteriorat considerabil. În iunie, Putin a acordat azil politic lui Edwardd Snowden. Ca răspuns, Obama a anulat o întâlnire la nivel înalt cu Putin. A fost pentru prima dată în 50 de ani când un astfel de summit a fost anulat.

Experţii americani consideră că este vital ca SUA să stabilească o nouă strategie faţă de Rusia, care să nu pună criza actuală exclusiv pe seama lui Putin. Matthew Rojanski, un expert în problemele Rusiei, susţine că demonizarea lui Putin reflectă eşecul continuu al oficialilor americani de a recunoaşte puterea Rusiei, interesul şi importanţa ei.

„Putin este o reflexie a Rusiei. Această noţiune conform căreia Putin va dispărea, iar Rusia va deveni brusc maleabilă este complet falsă“, a punctat Rojanski.