27 martie 2017 - dezirabilul moment al necesarei vizite de stat a preşedintelui României, la Casa Albă

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Zilele de respiraţie liberă a conaţionalilor care au aniversat, la 1 Decembrie 2016, ZIUA NAŢIUNII DEMNE din care fac parte, au generat şi reflecţii asupra prezentului amendabil şi viitorului dezirabil. Acum fiind necesar atât un pragmatism dincolo de "războiul româno-român", cât şi un dinamism al celor deja aleşi sau numiţi în posturi cheie, din statul român, dar şi al celor care vor câştiga apropiatele alegeri parlamentare.

Lecţia de învăţat, din momentele de mare încercare ale înaintaşilor, după 1.12.1918, este că trebuie să avem o armată puternică şi demnă.

Ca ofiţer în rezervă afirm că niciun general al Armatei României nu va executa vreun ordin absurd, insultător, inadmisibil, trădător, de retragere, fie şi un metru, de pe pământul strămoşilor noştri, dacă va avea cineva nefericita inspiraţie să îl emită.

De altfel, ca simplu cetăţean, spuneam unui diplomat străin, la o recepţie, de o manieră strict literară, dar care să îl îndemne la o meditaţie adecvată, că Divizia de la Cluj poate ajunge în zece ore, la Budapesta, ca să reitereze fotografia de familie, a înaintaşilor, tot în uniforma Armatei României, din faţa parlamentului de acolo, şi putem ajunge în şapte ore, cu Divizia de la Buzău, ca să depunem coroane de flori, la monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, din Piaţa Marii Adunări Naţionale, din Chişinău, pentru a fi, apoi, alături de fraţii din Armata Naţională de peste Prut, acolo unde se apără, de facto, teritoriul mioritic, pe Nistru.

Apropo de enunţul de mai sus, doar pentru cei interesaţi, din perspectivă strict statistică, merită menţionarea unui simplu detaliu, ca să nu mai fie atât de vocali, unii parlamentari străini ce se paraşutează, ca vodă prin loboda altora, cu discursuri vetuste, în arealul intracarpatic.

Detaliul fiind acela că forţele armate ungare, cu militari ce merită tot respectul, ei oficial reprezentând un stat aliat, membru al NATO, aspect omis de unii diplomaţi cu mandat budapestan, au un efectiv doar de 31.000 de militari şi 17.000 de rezervişti, în timp ce apărătorii României au acum 71.000 de militari, din cei 120.000 aprobaţi de legislativul mioritic - diferenţa fiind activabilă în decurs de câteva ore - şi peste 80.000 de rezervişti, din care 20.000 sunt deja rulaţi în trei teatre de război, unde au căzut la datorie nu puţini militari români, pentru cauza Statuii Libertăţii.

Iar Armata României, aşa cum este aceasta acum, o mare mută din punct de vedere mediatic, cu toate dificultăţile generate de neglijarea sa premeditată, de succesivele guverne postdecembriste, rămâne o forţă determinată să descurajeze, chiar cu preţul vieţii - jertfa supremă fiind asumată prin Jurământul Militar -, orice agresiune, care ar viza integritatea teritorială a statului naţional român unitar.

Unitar, nicidecum, nicicând federal!

La vremuri şi lideri noi peste hotare se impune o strategie nouă nu doar pentru relaţionarea cu celălalt stat românesc – căpuşit, prin indiferenţa condamnabilă a unor dâmboviţeni, de serviciile secrete ruse,  cu un viitor preşedinte ostil clar României, proslăvit de televiziunea de stat mioritică ( vizibil infestată cu "ochi albaştri" de rit vechi şi modă nouă ) -, ci şi pentru reafirmarea rolului naţiunii noastre, în această parte a lumii, unde doar Polonia şi ţara în care trăim contează în defensiva NATO, la graniţa de est a Alianţei Nord-Atlantice.

Nu cunoaştem motivul pentru care, până acum, şeful statului român nu l-a sunat la telefon pe preşedintele ales al SUA, aşa cum au procedat omologi relevanţi, de pe toate continentele.

Nici nu ştim dacă ambasadorul actual al României, de peste Ocean, a început demersurile adecvate pentru contactele necesare cu viitoarea administraţie de la Casa Albă.

Dar ar fi utilă, pentru probarea publică a hotărârii conducerii actuale a României, de a întări Parteneriatul Strategic cu SUA, organizarea unei vizite de stat a preşedintelui de la Bucureşti la cel care va fi, în 2017, la Washington D.C., nu oricând, ci chiar în ziua de 27 martie, a anului viitor.

Asta pentru ca şi noii oficiali americani şi vecinii noştri, cu lideri noi şi prea plecate atitudini spre Kremlin, să înţeleagă că adevăratul proiect de ţară al statalităţii noastre este cel pe care niciun român, de bună credinţă, nu îl poate contesta – viitoarea, necesara şi inevitabila reîntregire naţională.

Acestea sunt motivele pentru care am iniţiat un brainstorming cu trei istorici cunoscuţi.

                                                                      *****

image

DR. CONSTANTIN CORNEANU:

@ 1 Decembrie 2016 a fost o zi frumoasă, o zi cu soare, dar, din păcate, anumite gesturi, ale anumitor persoane, ale elitei conducătoare, de la Bucureşti, au creat o penumbră în suflete, pentru că, totuşi, de pildă, în timpul Primului Război Mondial oricât s-au certat, oricâte neânţelegeri au fost, toţi au plecat de la aceeaşi premiză, că trebuie să învingă, să aducă acasă Transilvania şi să înfăptuim reîntregirea ţării. Acum, la 1.12.2016, oricâte neînţelegeri politice ar exista, ar fi fost elegant ca lucrurile să fie amânate pentru 24 de ore, apoi să intre în firescul lor.

@ Cei care au purtat uniforma armatei române, cei care o poartă azi şi cei care vor veni mâine să servească Ţara sub Tricolor, trebuie să creadă în onoarea şi mândria de a face parte dintr-o armată care a scris istorie, parte componentă a unei naţiuni care înseamnă istorie, chiar dacă azi, după un sfert de veac, tot se merge pe ideea de cetăţean european, de istorie europeană şi este bine să ne cunoaştem vecinii, prietenii şi valorile europene, dar, totuşi, noi am însemnat ceva în istoria lumii, din punct de vedere militar, nu foarte mult, pe cât s-a exagerat, dar am însemnat ceva.

@ Una este Unirea cu Republica Moldova şi alta este afirmarea ideii de reîntregire a ţării, asta deoarece pentru noi nu au fost anulate efectele juridice ale Pactului Ribbentrop-Molotov. Şi acum ar fi o întrebare foarte simplă. De ce balticii sunt mai valoroşi decât noi, astfel încât pe ei, în anii 88/89, Occidentul i-a sprijinit, iar pe noi, nu? Apropo de iubire…

@ Ce ne califică, pe noi, într-un Parteneriat Strategic cu SUA, dar nu ne califică la iubire şi la respect?...

@ Cert este că niciunul dintre cei trei foşti preşedinţi ai României, Ion Iliescu, Emil Constantinescu şi Traian Băsescu, nu a avut o vizită de stat la Washington D.C., ci doar vizite de lucru. Faptul că preşedintele Emil Constantinescu a ţinut un discurs în Congresul SUA şi a avut un dialog cu omologul american, ca şi preşedintele Traian Băsescu, care a avut un dialog de câteva minute cu Barack Obama, în Biroul Oval, nu au însemnat mai mult în sprijinul relevanţei României la nivelul dialogului prezidenţial cu partenerul strategic. Nu mă refer la relaţia dintre Pentagon şi Ministerul Apărării Naţionale.

@ Nu putem să renunţăm la ceea ce a fost al nostru, pentru că asta ar însemna să renunţăm la o istorie. Cei din elita de la Chişinău trebuie să accepte că fac parte dintr-un trecut istoric românesc.

@ Teritoriul Basarabiei, in integrum, trebuie readus acasă. Că nu doresc unii, asta este un subiect de discuţie astăzi. Dar, dacă am fi supus în istorie, unui referendum, toate marile noastre decizii, cu privire la trecerea Prutului, a Nistrului, când facem Unirea, când intrăm în război şi în ce alianţă, unde am fi ajuns în istorie? Nicăieri.

@ Dacă dispozitivul strategic american se întăreşte la frontiera de est, se repetă istoria din 1941. Şi vrem, nu vrem, ca şi atunci, trebuie să fim în linia întâi, pentru că sunt drepturile noastre şi pentru că nu avem cum să fim altfel.

@ Istoria ne provoacă vizavi de România răsăriteană, şi trebuie să avem o conducere, o echipă şi o misiune pe măsura vremurilor. Şi asta este marea încercare, pentru generaţia de politicieni care se află acum, la „butoanele” ţării. Şi pentru noi, cei care încercăm, în spaţiul public, ca să fim o voce.

image

DR. FLORIN ŞPERLEA:

@ Armata română are dreptul de a trece pe sub Arcul de Triumf. Şi l-a câştigat după Războiul de Independenţă, atunci când a trecut, pentru prima oară, pe sub Arcul de Triumf, sigur nu acesta, era unul constituit ad-hoc, pentru acel eveniment, atunci când celebrul pod al Mogoşoaiei devine Calea Victoriei şi iată se numeşte aşa, până azi, pentru că marchează Victoria armatei române în Războiul de Independenţă. Şi l-a câştigat, în egală măsură, în acţiunile pe care le-a purtat în Primul Război Mondial. Şi poate că prea puţină lume ştie că exact acest monument important, de for public, Arcul de Triumf, a fost realizat în anii 30 - renovat într-un timp prea lung în raport cu durata construirii lui -, un edificiu ridicat prin subscripţie iniţiată de Ministerul Apărării Naţionale. Şi azi, după experienţele trăite în teatrele de operaţii militare, armata română are dreptul de a trece pe sub Arcul de Triumf.

@ Parada Militară de la 1.12.2016 a fost prima la care au survolat Arcul de Triumf avioane de tipul F-16. Sunt primele dintr-o escadrilă care se constituie cu cele şase aeronave deja sosite şi cu cele care urmează să vină. Urmează să fie achiziţionată o a doua escadrilă.

@ Eu sunt preocupat de felul în care generaţia noastră povesteşte istoria celor mai tineri. Pe mine unul mă preocupă în ce măsură această istorie răspunde unor nevoi ale prezentului, unor necesităţi de a ne configura, într-un fel, sau altul, viitorul. Şi dacă din evenimentele istorice nu reuşim să desprindem lecţiile care ne ajută azi, înseamnă că nu am învăţat nimic, din această istorie, şi este inutilă. Pentru a nu fi perfect inutilă, obligaţia noastră este de a gândi felul în care povestim propria noastră istorie.

@ Nu cred că avem o suficientă perspectivă istorică asupra mandatelor celor trei foşti preşedinţi ai României, după decembrie 1989.

@ De 25/26 de ani, am oarecare îndoieli cu privire la liniile de continuitate promovate de statul român peste Prut.

@ Pe mine mă îngrijorează Igor Dodon, pentru că el reia toate tezele istoriografiei sovietice şi mai apoi ruseşti, privind limba moldovenească. Nu uitaţi că există o decizie a Curţii Constituţionale care spune clar că aceea este limba română, aceea care se vorbeşte în Republica Moldova. Dodon reiterează vechea teză a istoriografiei sovietice cu limba moldovenească. El discută şi despre un parteneriat, de pe poziţii egale, între România şi Republica Moldova, deşi nu cred că am putea vorbi de cei de peste Prut altfel decât ca fiind fraţii noştri.

@ Realitatea istorică a graniţelor românimii se duce până înspre Nistru. Aceasta este realitatea. Noi, ca istorici, avem obligaţia să o reamintim, indiferent ce spune unul ca Igor Dodon.

@ Atunci, la 1 Decembrie 1918, românii au ştiut să fie împreună.

@ A fi unionist azi, cu Republica Moldova, este cu totul altceva decât a fi unionist cu Basarabia istorică.

@ Niciun istoric român responsabil nu poate oferi un alt răspuns decât că este unionist.

image

DR. LIVIU ŢĂRANU:

@ Cred că 1 Decembrie este, pentru fiecare român, un moment de observaţie şi unul de reflecţie. Eu am mers să văd Parada Militară ca să observ care mai este stadiul românismului la români. În fiecare an lucrurile stau puţin diferit.

@ Noi, românii, cred că ar fi bine să ne gândim la faptul că Unirea s-a făcut la 1918, s-a desfăcut parţial la 1940, dar a rămas un deziderat şi azi. Şi nu este vorba de readucerea, la Patria Mamă, a acestor teritorii pe care le-am pierdut în acel fatal iunie 1940, ci este problema de a crea această unitate în rândul elitelor şi, în general, în rândurile românilor, din ţară şi din exil.

@ Tehnica de luptă care a fost admirată la paradă face parte din organismul militar care asigură imunitatea naţiunii române.

@ Trăiască România dodoloaţă! Este strigătul unui copil, aşa cum apare în relatarea lui Lucian Blaga, participant la adunarea de la Alba Iulia. Seara, când se întorcea de la acea adunare, a auzit într-o curte strigătul unui copil: ”Trăiască România dodoloaţă!”

@ Pentru viitorii parlamentari români, la seral, mă ofer să le ţin un curs de orientare geopolitică, dacă se poate. Şi cred că este cea mai bună soluţie, o lună, două, burta pe carte, înainte de a începe sesiunea viitorului parlament.

@ Ce trebuie să reţinem şi, din păcate asta este o constantă, oamenii politici, o bună parte a lor, nu toţi, în general au tendinţa de a repeta greşelile predecesorilor. Este vorba de cei care nu citesc istorie, nu citesc în general nimic.

@ Pentru unul din punctele care existau, în rechizitoriul, în procesul lui Nicolae Ceauşescu, unde era acuzat şi apoi condamnat şi pentru subminarea economiei naţionale, cred că oricare dintre cei trei foşti preşedinţi postdecembrişti ai României, prezenţi la Parada Militară din 1 Decembrie 2016, ar putea fi acuzat mult mai temeinic pentru acelaşi lucru.

@ Apoi, fiecare dintre cei trei ex-preşedinţi este responsabil pentru faptul că azi se află circa patru milioane de români în afara graniţelor ţării. Aceşti români nu au plecat de bine, din ţară. Asta trebuie să o spunem răspicat!

@ Istoria ne rezervă şi surprize frumoase. Şi aşa cum am beneficiat de 1918 şi regretatul Florin Constantiniu a spus că atunci istoria le-a surâs românilor, eu cred că acele momente se pot repeta.

@ Vestul a fost mereu, pentru noi românii, ca un magnet. Şi nu văd de ce lucrurile s-ar schimba, peste noapte.

@ Cred că preşedintele ales al Republicii Moldova ar trebui să ţină cont de o vorbă veche românească:”Buturuga mică răstoarnă carul mare.” Şi poate că cel mai bine ar fi să ţină cont şi de o  afirmaţie a lui Ion Brătianu, a celui bătrân:” Decât o vară cioară, mai bine o zi şoim!” . Şi în acest caz Igor Dodon ar trebui să vadă clar care sunt interesele Republicii Moldova şi care este direcţia corectă pe care trebuie să menţină statul dintre Prut şi Nistru.

@ Donald Trump este omul care, întotdeauna, a insistat pe viziune. Este omul care, întotdeauna, s-a axat, în tot ceea ce a făcut, pe trei elemente. Pe conducere, pe misiune şi pe echipă. A ştiut foarte clar că lucrurile mari nu se construiesc de azi, pe mâine.

@ Trump este ultimul care să nu realizeze faptul că SUA are numai de câştigat, dacă îşi menţine aici, în Europa, forţele, şi le întăreşte, în această zonă, de răsărit, a Europei. Şi la cât poate fi Donald Trump descifrat, din cărţile sale, vă spun sigur că este un tip foarte realist. Cu siguranţă nu va scădea miza Europei în politica externă a SUA.

@ Nu este cazul să fim crispaţi. Dimpotrivă. Da, sunt unionist, fără nuanţe şi fără niciun fel de dubiu şi, în mod categoric, România va fi din nou dodoloaţă.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite