America, ţara unde copiii ucid din plictiseală

Imaginaţi-vă o vineri după-amiază. O vineri liniştită. O vineri plictisitoare. Cald. În Oklahoma, trei adolescenţi aveau timp de omorât. Privind pe geam, au zărit un „jogger”. Şi au spus - „el ne este ţinta”. Au ieşit, s-au suit în maşină, au condus în spatele tânărului care alergă şi l-au împuşcat în spate. Din pură plictiseala. Apoi au accelerat în chiuituri de bucurie.

Tânărul a căzut în genunchi şi apoi cu faţa la pământ. Sângele curgea prin tricou. Două maşini s-au oprit. Au sunat 911 şi au încercat să îl resusciteze la faţa locului. Dar fără succes. Tânărul a murit pe marginea drumului, cu faţa în ţărână, cu sângele pe asfalt.
 
Îl chema Christopher Lane.
 
Christopher era un tânăr plin de ambiţie şi plin de viitor. Născut în Australia, a venit în America pe o bursă atletică. Era student la facultate, bursier, atlet. Juca baseball în echipa universităţii. Tânăr, frumos, un om reuşit, o mândrie pentru familie şi o plăcere pentru colegi.

Ucis din plictiseală. Ucis vineri, 16 august 2013, la 3 după-amiaza. Împuşcat în spate din plictiseală. Ucis la vârsta de 22 de ani. De trei adolescenţi, de 15, 16 şi 17 ani. Copii după părerea mea.

Crima este de-a dreptul îngrozitoare. Nu numai prin faptul că a fost comisă la întâmplare. Nu numai pentru că cei trei criminali sunt la graniţa dintre copilărie şi adolescenţă. Nu numai pentru că victima a fost un om tânăr plin de calităţile pe care cineva şi-i le doreste de la un fiu.  Nu numai pentru că cei trei copii-adolescenţi au acţionat fără să fie sub influenţa alcoolului sau drogurilor, fără să fie în niciun fel cu judecată alterată - au acţionat cu sânge rece şi în deplinătatea facultăţilor mintale. Dar mai ales pentru motivul ucisului - plictiseala!

„Eram plictisiţi, nu aveam nimic mai bun de făcut şi ne-am hotărât să omorâm pe cineva aşa, de distracţie. L-am văzut pe fereastră şi am zis - el ne este ţinta”. Simplu. Christopher a fost ucis pentru că l-au văzut când erau foarte plictisiţi.

Australia cere boicotul turismului în America, ţara unde poţi fi ucis din plictiseală ziua în amiaza mare.

Se comit multe crime în America. În fiecare zi. Cele mai multe nu atrag atenţia presei. Dar această crimă a ajuns pe primele pagini în toată ţara.
 
Christopher, victima, era cetăţean australian. Deja relaţiile dintre cele două ţări sunt tensionate. Australia cere boicotul turismului în America, ţara unde poţi fi ucis din plictiseală ziua în amiaza mare. Australienii cer controlul armelor. Cer pedepsirea exemplară a celor trei ucigaşi. Australia este rănită. Şi vrea dreptate.

Au mai existat criminali psihopaţi care au ucis fără motiv. Dar această crimă a fost făcută de trei persoane, nu de un singur criminal. Trei copii au hotărât împreună să ucidă pe cineva pentru că nu aveau nimic mai bun de făcut. Au vorbit între ei. Au acţionat împreună, unul a condus maşina, ceilalţi au tras cu pistolul. Nicio clipă nu au avut remuşcări. Nu au ezitat.  
 
Au fost arestaţi pe baza imaginilor de la o camera de securitate de pe o clădire alăturată. Au mărturisit crima şi motivul într-un mod impersonal, "la rece". La fel de plictisiţi.
 
America este o ţară magnifică. Dar are şi o faţă întunecată, o faţă înspăimântătoare.  Marea majoritate a americanilor sunt oameni de omenie, darnici, corecţi, iubitori. Din păcate, există şi altfel de oameni.

Când am văzut prima data filmul "Deliverance" mi-am dat seama că povestea din film este foarte plauzibilă. Şi de atunci am renunţat la planul de a face camping. De atunci am grijă când călătoresc, nu merg pe cărări nebătute. M-am schimbat. Ştirile despre violenţă, filmele, cărţile fără să vrem ne schimbă. Încet încet ne schimbăm.
 
Eu cel puţin m-am schimbat. Când eram tânăr făceam autostopul. Apoi când mi-am luat maşină luam autostopişti. M-am gândit că este timpul să ajut şi eu pe alţii dacă şi eu am fost ajutat. Dar de când m-am mutat în America nu am mai luat niciun autostopist.
 
În România, în Ardeal, bunica lasă cheia în cui lângă clanţă. Asta când încuia uşă. De cele mai multe ori nici nu o încuia. Iar când o încuia,  nici măcar nu ascundea cheia sub preş, o lăsa în cui. Aşa am crescut.
 
Dar în America mi-am pus alarmă la uşă. Avem camere de luat vederi în curte şi în jurul casei.
 
Doamne, în ce ne transformăm?
 
Christopher Lane, odihneşte-te în pace!    

Moartea ta îmi aminteşte de un cântec de al lui Sting - „I hung my head”. „Early one morning, with time to kill...”.