Băi, Trump, da’ tu de ce n-ai bască? Comportament şi substanţă în politica externă americană în epoca Trump

O întreagă literatură şi un potop de postări care mai de care mai haioase sau mai răutăcioase au întâmpinat primul turneu al preşedintelui american Donald Trump în Orientul Mijlociu şi în Europa.

O întreagă pleiadă de ziarişti s-a uitat mult mai atent la relaţia dintre preşedinte şi prima-doamnă Melanie, când îi dă sau nu mâna, invocând perspectiva divorţului; alţii au fost mai interesaţi cât de acoperită e doamna Trump în Arabia Saudită şi cât de mult costă hainele sale sau ţinuta cu care s-a prezentat, acoperită, de data asta, în faţa Papei. Cât a durat strângerea de mână a lui Trump cu noul preşedinte Macron, cum l-a îmbrâncit nepoliticos pe premierul noului membru al NATO, Muntenegru, sau cum i-a obrăzuit pe liderii europeni aşezaţi, în montajele televiziunilor, ca o clasă de copii în faţa educatoarei. Şi totul spre jubilarea deplină a propagandei ruse, care a utilizat fiecare imagine şi citat posibil al celui mai frust preşedinte american cunoscut de către actuala generaţie europeană.

Este clar că între Europa şi SUA există divergenţe, diferenţe de opinie şi lipsă de chimie între lideri.

Relaţia Trump-Merkel e deja de notorietate, deşi cred că nici euro-atlantistul Macron nu e neapărat fanul preşedintelui american. Comportamentul, grimasele, lipsa de deferenţă şi respect, neatenţia şi bădărănia pe alocuri, când vorbim despre expresiile fizice ale comportamentului, au oripilat şi presa liberală din SUA. Cât despre temele abordate, Trump rămâne incorigibil în componenta de imagine pe care nu suportă să nu o capteze cumva, pe bună dreptate sau nu.

Că Donald Trump nu e pe placul elitei europene e un lucru cert. E un tip dintr-o bucată, şi aia cam neşlefuită, care nu are niciun pic de cenzură, abordare sau pregătirea diplomatică sau măcar ambiguitate constructivă. Din contră, este extrem de expresiv şi-şi exercită puterea mandatului de preşedinte al SUA tocmai fiind direct până la răutăţi şi injurii, nedelicat până la bădărănie şi neprizabil până la expulzarea din saloanele dichisite şi sofisticate ale clasei de sus europene. În plus, comportamentul său nu-i produce presă bună pe continent, aşa cum imaginea sa în percepţia publică europeană este, în egală măsură, respingătoare. Iar aceste elemente aduc costuri substanţiale prestigiului şi imaginii SUA, dar şi susţinătorilor pro-americani şi ai relaţiei transatlantice.

Partea proastă intervine atunci când unica formă de prezentare a SUA şi a poziţiei politice americane este... comportamentul lui Donald Trump.

Nu mai contează nimic – proiecte, documente, realizări instituţionale, avans substanţial pe domeniul securităţii - singurul lucru care contează este comportamentul şi alura lui Donald Trump, educaţia şi buna sa creştere. Nu ne mai uităm la esenţă, ci doar la aparenţă, într-o formulă de superficialitate care declasifică exact sofisticarea clamată a publicului european.

Pe fond, vizita preşedintelui american în Golf şi în Orientul Mijlociu a fost una foarte bună de reafirmare a poziţionărilor tradiţionale republicane în regiune, de afirmare a revenirii la politica de putere şi realismul pur şi dur, la pragmatismul explicit. Apoi vizita la Papă, atât de simbolică, a decurs potrivit canoanelor, chiar dacă Papa a apărat încălzirea globală, iar Trump a tăcut respectuos pe acest aspect. La Summitul NATO, documentele fuseseră acceptate, rezultatul a fost unul foarte bun chiar dacă Trump s-a încăpăţânat să nu pronunţe explicit susţinerea pentru art. 5 şi s-a obstinat să repete, pentru publicul propriu de acasă, obişnuit cu campania perpetuă a favoritului, admonestarea privind plata contribuţiei angajate a europenilor pentru apărarea proprie. Şi chiar dacă nu a fost deloc politicos aici, la G7 a nuanţat substanţial poziţia, anunţând că statele au luat angajamentul şi vor ajunge la 2% din PIB pentru Apărare.

Cât despre G7, există un acord pe abordarea Rusiei (deşi la nivelul întâlnirii preşedintelui SUA cu şefii instituţiilor UE, preşedintele Consiliului, Donald Tusk, afirmase că nu poate spune că există păreri sinonime pe Rusia) în timp ce chiar pe comerţul liber, formularea din declaraţia finală a G7 e foarte relevantă şi acceptată de partea americană. Singurul punct rămas neclar  e tema încălzirii globale, o temă pe care SUA mai reflectează, deşi costurile unei retrageri din Acordul de la Paris fi majore iar gestul ar duce la izolarea SUA. Deci un turneu foarte bun, de substanţă, cu realizări şi puţine gafe, considerând personajul şi experienţa sa nulă în funcţie publică.

Deci de ce să-l întrebăm pe Trump de ce n-are bască?

Nu îţi judeci Aliatul şi partenerul strategic după faţa şi comportamentul liderului său. Relaţia e mult mai profundă, are mult mai mult timp ca durată şi eşti aliat al cuiva nu din raţiunea că-ţi place sau nu faţa şi comportamentului reprezentantului său, ci pentru că aşa îţi dictează propriile interese. Atunci de ce să ne supărăm pe Trump? În fine, pe esenţă, sub administraţia Trump, SUA a respectat toate angajamentele Obama faţă de Flancul Estic şi faţă de România, ba le-a şi amplificat, pe linie NATO şi bilaterală, inclusiv prin investiţii crescute cu 40% pe teren. Pentru România, pragmatic, nu avem a ne plânge pe nici o temă sau abordare pe fond. În plus, cred că atenţia cea mai mare ar trebui să rămână la fapte nu la comportamente, la acţiuni curente nu la declaraţiile de anul trecut, din campanie. În rest, Trump poate să nu poarte bască, dacă aşa îşi doreşte, ci celebra sa meşă aurie.