Cu gândul la Ziua Unităţii, nu a Dihoniei Naţionale

Pe 1 Decembrie 2016 va fi Ziua Naţională a României, care nu este ţara unui preşedinte, oricine ar fi acesta, nici a unui premier, oricum s-ar numi el, nici a unui partid, majoritar sau minoritar, reprezentat în viitorul legislativ. La 1 Decembrie 2016, toţi primarii din statul naţional unitar român trebuie să arboreze Tricolorul românesc acolo unde se cuvine. Nu în bernă! Un detaliu care nu ar fi tolerat nici în SUA, de Donald Trump.

Cu acest motiv am invitat la dialog un anumit compatriot. Despre acesta, tatăl meu, trecut la cele veşnice, fost comandant al brigăzii de găniceri care apăra frontiera sudică a României îmi spunea că pentru iniţiativa sa, de a înălţa Tricolorul în faţa Cercului Militar Naţional, generalul (r.) dr. Mircea Chelaru, ex-şef al Statului Major General, o voce pe care nu puţini o ascultă şi ale cărui îndemnuri şi mai mulţi le urmează, merită respect.

Nu numai pentru asta aş adăuga eu. Când au fost evenimentele de la Târgu Mureş, iar un înstelat al momentului îl asigura, la telefon, pe preşedintele Ion Iliescu că situaţia este sub control, ofensivul compatriot Chelaru a preluat brusc telefonul şi a spus adevărul despre tragedia din oraş.

Nu numai pentru asta aş adăuga eu. Deloc întâmplătoare fiind numirea sa la comanda structurii militare de la Iaşi, de unde, la nivelul mesajului verbal, pur şi simplu l-a numărat la podea pe cel care se lăuda că ajunge, cu muscalii săi, în şapte ore la Bucureşti. Peste poate, gospodin Alexander Ivanovici Lebed...

Unii pământeni învecinaţi au fost în campanie electorală, alţii autohtoni sunt în plină ofensivă oratorică. Pentru realizatorii Cărţii Recordurilor merită o mică menţiune, en passant. Armata României, aşa cum este aceasta acum, depăşeşte efectivul numeric total al structurilor similare ungare, bulgare şi de peste Prut.

Cât priveşte Serbia, care a anunţat public, pe secretarul general al NATO, că nu doreşte să intre în Alianţă, şi are acest drept, efectivul total al armatei sârbe este comparabil cu acela al celei mai numeroase categorii de forţe armate a României, cea terestră, cu diferenţa că sârbii au 52.000 de militari, per total, iar noi avem 40.000 de militari cu experienţe în trei teatre de război cunoscute.

Ca să facem şi un exerciţiu de comunicare modernă, pur teoretic, decent şi fără alte conotaţii, decât cele necesare, Divizia de la Cluj poate repeta, după numai 10 ore, fotografia de familie, a unor celebrii înaintaşi, în faţa clădirii unui legislativ aflat pe malul Dunării, în oraşul care avea, cândva, drept stindard local, culmea coincidenţei, Tricolorul. Şi am fost acolo când acesta aşa era afişat oficial.

Divizia de la Buzău poate poposi, de o manieră fraternă, în mai puţin de şapte ore, tot pentru cinstirea înaintaşilor, doar pentru depunerea unei coroane de flori, la monumentul lui Şefan cel Mare şi Sfânt, din stânga Milcovului de azi.

Iar Divizia de la Bucureşti probabil că în patru ore ar reitera, la sud de Dunăre, o camaraderie machiavelic pusă sub semnul întrebării de propaganda răsăritenilor.

Desigur, nicidecum nu se va întâmpla aşa.

Dar cei care propagă disperarea naţională, frica de secesiuni aiurea, teama de noi lideri de mucava, este bine să ştie, chiar dacă asta enervează enorm, că Armata României nu se reduce la o mie de flăcăi în uniforme, trecuţi din obligaţie pe sub Arcul de Trumf, doar ca să se marcheze patriotismul unor oficiali de azi, care nu vor mai fi şi mâine.

Cu aceste convingeri am invitat la un dialog, nu un monolog, motiv pentru care am şi pus întrebări neşteptate, justificate, pe un senior al lumii militare româneşti

GENERALUL (R.) DR. MIRCEA CHELARU:

# Sunt foarte atent şi prudent, dintr-o formaţie cât se poate de sănătoasă, cea a militarului care trebuie să analizeze, fără să producă exhibiţionisme, doar de dragul de a emite ceva care să şocheze. Cu lucrurile acestea nu este de jucat.

# Suntem într-o perioadă de reaşezare nu atât a relaţiilor, cât a atitudinilor.

# Unii se îmbată cu apă rece, vezi Doamne Rusia nu este chiar atât de mare putere. De la deţinătoarea armei nucleare şi mai ales a celei care fiind în dezavantaj nu îşi poate oferi riscul pierderii iniţiativei strategice te aştepţi la orice.

# Într-o negociere trebuie să impun ce vreau. Acesta este mesajul pe care îl dau acelora care obişnuiesc să vorbească în numele naţiunii române, dar ei nu reprezintă decât un scăunel dintr-o instituţie.

# A te lua de piept cu ruşii nu înseamnă să şi te baţi, ci să abordezi principiile şi să găseşti soluţiile prin care să îţi câştigi un singur lucru. În bătălia cu cel foarte tari, cea mai puternică armă pe care poţi să o ai este să îi câştigi respectul. Atât timp cât te respectă, oricât de mic ai fi, nu devii vulnerabil. Oricât de mare ai fi, dacă eşti dispreţuit, nu ai acces la comunicare, nu îţi ia în calcul doleanţele şi te tratează impersonal. Nu vi se pare că suntem în situaţia asta?

# Întreţinerea stării de angoasă şi spectrul războiului foloseşte celor care îşi pot pune, în mişcare comercială, produsele: arme, teroare, droguri şi mişcare de carne vie şi de forţă de muncă. Ce este migraţia necontrolată? Ea are în spate explicaţia întreţinerii acestei industrii globale, a ostilităţii, conflictualităţii şi a ameninţării cu războiul.

# Ştiţi ce se întâmplă cu populaţiile care, sub spectrul spaimei, caută soluţii? Se supun.

# Suntem într-un moment de limită, în care 1.000 de vorbe nu fac cât o faptă. Nu intenţiile bune sunt consemnate în istorie. Ci faptele.

# Trebuie să învăţăm că lucrul bine făcut să fie dus, până la capăt, cu efecte pozitive pentru naţiune. Orice lege, cum spunea Eminescu, care nu se pliază pe nevoia şi spiritul naţional, este una impusă, suprapusă, şi se lipeşte bietului popor, ca nuca de perete.

# România este într-un grav pericol.

# Formatul mentalului ducerii unei lupte, la ora actuală, are un avans, faţă de ce se practică la noi, are un avans de peste 10/15 ani de zile, pentru că nu ştim să ieşim din rigiditatea lucrului reflex.

# Putin are un sistem de gândire regresiv. El evoluează, în câmpul ideilor, după care aşteaptă aşezarea poziţiilor. Şi după aceea reia critic şi se ajustează complet, pe noua situaţie. Nu este un om care să rămână mereu în acelaşi loc. Nu ai de unde îl prinde. Pentru că el, mereu, vine de pe alt aliniament.

# Modelul de gândire, paradoxal, al lui Putin, este prin a intra în substitute de rol. Putin emite, de la Moscova, ceea ce ar emite dacă ar sta la…Washington. Are acelaşi discurs ca şi Washingtonul, întors pe dos, în clepsidră, din perspectiva Moscovei.

# Putin înţelege interesul american. Înţelege interesul lui. Le acomodează.

# Nu cred că se înţeleg mai bine, în lumea asta, decât cei aflaţi la vârfurile celor două mari puteri.

# Trump are două şanse. Fie să reuşească prin zdruncinarea sistemului şi de acolo să producă două, trei ieşiri novatoare. Fie să fie captat înapoi, de către sistem.

# Trump a preluat aşteptările acestei naţiuni americane imense, a compatrioţilor din America profundă, nu America metropolelor.

# Răbdarea înseamnă reaşezarea timpului şi împăcarea cu sine.

# România este o ţară încă unitară. Spun încă pentru că bat clopotele în dungă, a înmormântare, de către unii, şi culmea nu sunt atât etnicii de o altă factură, cât proprii noştri consângeni, ca să nu le spun conaţionali, care nu îşi mai găsesc loc într-un stat naţional unitar.

# Dacă aş continua pe această idee, aţi vedea cum mi se încleştează maxilarul şi mi se produce deja vocaliza ordinului de luptă…De aceea atenţionez asupra acestui aspect.

# Suntem într-o ţară care nu are potenţial de autoapărare. Acesta este atât de nesemnificativ, la ora actuală, încât nu contăm. Suntem ca o debara, unde s-au deversat toate tipurile de armament de mâna a doua, de mâna a treia.

# Mihai Voievod Viteazul ne-a adus la un loc. România Mare, după războiul de acum 100 de ani a făcut să fim şi împreună. Noi românii suntem la un loc, dar nu ştim să fim împreună. Dihonie, zâzanie, ăla mai deştept decât celălalt...

# Faptul că suntem în organizaţia Atlanticului de Nord, una politico-militară, este din ce în ce mai mult un argument şi nu un instrument. NATO este un argument şi nu un instrument. Asta începe să înţeleagă şi Moscova. Argumentul că, dacă de aici încolo se va produce o agresiune, îşi asumă consecinţele riscante ale replicii. Nu se mai jocaă nimeni cu constatarea, de facto, a situaţiei.

# “Omuleţii verzi” sunt tocmai noua formă, disimulată, de ducere a acţiunilor nonconvenţionale, care pot avea loc oriunde.

# În aproximativ 60 de zile se produce inseminarea statului ţintă. Aceasta însemnând introducerea “omuleţilor verzi”, în patru la cinci etape, cu asigurarea logisticii complete, şi la comandă urmează apariţia lor în toate punctele vitale. Asta înseamnă paralizia oricărei forme de reacţie.

# România a atenţionat atât Pentagonul, cât şi Bruxelles-ul, asupra faptului că începând cu 2012, Rusia va ocupa Crimeea şi estul Ucrainei. Avem documentul corespunzător acestei afirmaţii.

# România contează, pentru NATO, ca poziţionare geostrategică, nu politică.

# Suntem administratorii unui spaţiu geostrategic, necesar, la ora actuală, americanilor.

# Nu există, în politică, dar mai ales în război, filantropie.

# Pentru a face bani ai nevoie de pace. Banii umblă după pace. Nu se pot face bani într-o lume care se prăbuşeşte. Numai că banii se înmulţesc până la situaţiile de tensiune.

# La Pentagon eşti chemat când ai cele două lucruri importante. Ori există un interes major. Sau dacă reprezinţi o notorietate folositoare imaginii lor, astfel încât tu să devii un argument în zonă.

# Credibilitatea unui stat vine din puterea armată a unei naţiuni. Cea mai mare resursă pentru puterea armată este voinţa naţiunii de a fi liberă. Voinţa naţiunii de a lupta, combinată cu destinul liderilor de a fi suverani.

# Atunci când nu ai suveranitate, când poporul este vlăguit şi nu mai are voinţa de a lupta, este cea mai mare agresiune asupra unei stări de securitate. Vulnerabilitatea vine din interior.

# Cum să îi ceri unui om să dea pâna la 2% (pentru apărare), când el însuşi nu crede ce se întâmplă în jurul lui?

# Nu poţi să fii doar un număr, pe o listă statistică, în cadrul Alianţei. Trebuie să fii o fiinţă vie. Ori armata este o fiinţă vie, în inima naţiunii române. Armata nu este o instituţie. Instituţie este Ministerul Apărării Naţionale. Armata este suma componentelor de voinţă şi de acţiune, ale unei naţiuni care îşi creează braţul armat, îşi pune în operă voinţa de a fi ea însăşi.

# De aceea sunt trist când unii fac negoţ şi speculă cu bugetul armatei. Nu este bugetul armatei! Este bugetul naţiunii pentru construcţia propriei sale protecţii.

# Eşecul guvernărilor de până acum, din România, se datorează, în principal, guvernărilor nenaţionale.

# Am crezut şi voi crede în continuare, că România trebuie să aparţină valorilor de libertate conştientă, înţelegând că poţi fi atât de liber cât nu produci încălcarea valorilor de libertate a celui de lângă tine.

# Ne trebuie pregătirea populaţiei, a naţiunii, pentru autoapărare.

# Este momentul regândirii strategiei apărării naţiunii române, prin ea însăşi, producând Corpul Naţional al Voluntarilor sau Garda Naţională, sistemul de pregătire, alternativ, al fiecărui individ.

# Sunt român, unionist, european, pro-american, dar nu împotriva altora.

# Asigurarea stării de pace a naţiunii este forma supremă a oricărei guvernări. Nu există nici durabilitate, nici fericire, nici dezvoltare în stare de război.