Trump-Putin: Startul unui meci decisiv

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Summit-ul G20 de la Hamburg confirmă specificul acestui format de dialog informal: puţin eficient şi, totuşi, indispensabil prin aducerea faţă-n faţă a mai-marilor lumii. Prima întâlnire Trump-Putin a fost capul de afiş, deschizând testul major pentru preşedintele american: se va mai împiedica în vorbe sau va reuşi o acţiune coerentă în haosul global?

Bilanţul summit-ului din Germania reflectă divergenţele care blochează dosarele fierbinţi, în special cele privind comerţul, schimbările climatice şi migraţia. Şi totuşi, cea mai tensionată reuniune de la crearea acestui forum în 2008 se încheie într-o notă pozitivă, datorită atitudinii cooperante a preşedintelui Trump. Care s-a aflat sub o multiplă presiune.

În primul rând, din partea Congresului, majoritar ostil politicii agresive a Kremlinului. Apoi, din partea aliaţilor est-europeni ai SUA, pe care a încercat să-i liniştească în discursul reuşit de la Varşovia – o reluare, în cadru mai larg, a asigurărilor date preşedintelui Iohannis cu privire la respectarea de către SUA a angajamentului de sprijin reciproc sintetizat în art. 5 al Tratatului Atlanticului de Nord. Nu în ultimul rând, Trump s-a aflat în postura dificilă a celui acuzat acasă pentru presupuse relaţii obscure cu Moscova, înainte de preluarea mandatului. O relaţie apropiată de la bun început cu Putin ar fi dat apă la moară criticilor, iar un dialog eşuat, de asemenea, celor care-i blamează inabilităţile diplomatice.

„Un Occident fără SUA”?

Acest al doilea turneu european al preşedintelui SUA a părut mai degrabă menit să atenueze impresia negativă lăsată, în mai, la summit-urile NATO şi G7. Probabil că anunţata prezenţă la Paris, de Ziua Franţei, săptămâna viitoare, face parte din acelaşi efort de reclădire a încrederii. Să sperăm. Pentru că, aşa cum a transmis la lansarea „Iniţiativei celor Trei Mări”, alianţa occidentală reprezintă o comunitate de valori, acum ameninţată. Context în care Trump a asigurat că Occidentul nu va fi niciodată înfrânt. Şi a mai spus ceva: „E uşor să vorbeşti, însă faptele contează”. Se va ţine de cuvânt acest lider imprevizibil, care a făcut în Europa, de această dată, efortul de a arăta că e bine intenţionat în ceea ce priveşte relaţia transatlantică?

Complicata ecuaţie mondială arată că nu e timp şi loc pentru rivalităţi ori ambiţii infantile. Nici pentru viziuni egocentrice de tipul „Numai America” (o posibilă deturnare a sloganului de campanie „Mai întâi America”). Impredictibilitatea şi dezangajarea din primele şase luni de mandat la Casa Albă au produs o fractură atlantică până în faza în care cancelarul german a constatat, la sfârşitul lunii mai, că ”vremea când ne puteam baza în totalitate pe alţii aproape a trecut”. Înaintea reuniunii de la Hamburg, într-un interviu pentru „Die Zeit”, Angela Merkel a fost şi mai precisă, subliniind că incertitudinea e provocată de atitudinea SUA în planul securităţii europene.

„Ceea ce se conturează nu e o lume fără Occident, ci un Occident fără Statele Unite” - Charles Kupchan

Am ajuns în punctul în care, după cum sintetiza universitarul Charles Kupchan, specialist în relaţii internaţionale, „ceea ce se conturează nu e o lume fără Occident, ci un Occident fără Statele Unite”. Un lucru care ne îngrijorează în Est, dar care încurajează ingratul curent anti-american din Vest.

„Europa ar trebui să profite de paranteza Trump pentru a se ridica la rangul de veritabilă putere regională independentă. Schisma Occidentului va fi servit atunci la apariţia unei ordini multipolare mai echilibrate, mai stabile”, pleda ieri editorialistul ziarului belgian „L’Echo”, după ce a deplâns „paradoxul că, în timp ce se produce schisma Occidentului, europenii, ca şi japonezii de altfel, rămân vasalii Washingtonului”.

„Urşii Panda” cumpără (şi) Germania

În afară de consensul referitor la lupta împotriva finanţării terorismului şi a propagandei extremiste pe Internet, dialogul la vârf ruso-american poate restarta agenda internaţională. Un indiciu ar putea fi punerea în aplicare a acordului de încetare a focului în sud-vestul Siriei. Rămâne de văzut dacă relaţia dintre cei doi şefi de state nu va fi, însă, la fel de fragilă ca aceea dintre Trump şi Jinping. De aici, rezervele cu care a fost primită aprecierea şefului diplomaţiei americane despre „alchimia pozitivă” dintre Trump şi Putin.

N-au trecut nici trei luni de când Trump declara că are o bună alchimie cu preşedintele Chinei. Perioada de miere începută pe coasta Floridei s-a încheiat mai repede decât s-ar fi aşteptat cineva, din cauza primei lansări reuşite de către Coreea de Nord, tocmai în 4 iulie, a unei rachete balistice intercontinentale, capabile să atingă teritoriul american. Acuzată de neimplicare în stoparea escaladării militare nord-coreene, China a reacţionat pe măsura înăspririi tonului Casei Albe: Xi Jinping a pozat în Germania drept campion al promovării al liber-schimbului în faţa protecţionismului american, dându-şi mâna cu Angela Merkel în apărarea multilateralismului.  

Diplomaţia urşilor Panda”, dăruiţi de partea chineză grădinii zoologice din Berlin, a netezit calea spre ceea ce preşedintele Jinping a numit ”noua eră de cooperare strategică globală la nivel înalt” între primul şi al treilea mare exportator global. O eră concretizată prompt prin încheierea unor contracte importante, în special spectaculoasa comandă chineză pentru 140 de avioane Airbus, însumând 22,8 miliarde de dolari. Se dovedeşte încă o dată că marele beneficiar al debutului de mandat al preşedintelui american tinde să fie China.  

În ceea ce ne priveşte pe noi, românii, după acest al doilea turneu european, nu ne rămâne decât să sperăm în noi confirmări că omul de afaceri Donald Trump e dublat tot mai mult de omul de stat de pe scena din Piaţa Krasinski din Varşovia.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite