Gaudeamus, ultima zi

Lansare de carte.  ...În afară de faptul că încă mă doare căpăţîna, chiar dacă am luat două Sedatif PC, asta după ce am scos de trei ori tot ce aveam prin buzunare, am înşirat pe o balustradă şi am băgat la loc, ultima oară le-am şi găsit, apoi nişte Confort emoţional,

   avea o damă şi cunoştinţă binevoitoare prin poşeta ei verde, deşi astea nu-s cine ştie ce, din plante, de la Fares, nu-şi fac efectul imediat, trebuie luate cîteva luni, ca să te facă să simţi ceva, transpir, mă mănîncă în fund, văd şapte mutre care seamănă cu gagici de-ale mele din tinereţe, da, le-am chemat, Fb şi ym să trăiască! dar nu-s ele, mă miram să fie atît de schimbate, e adevărat că nu în rău, oricum s-au uitat cam lung cum mă uit la ele şi au trecut mai departe, sigur de la papionul meu roz, totuşi mă întîlnesc cu una venită chiar pentru mine, e drept că e cam urîţică, atîta pot, frate! Îi spun că nu-mi mai trebuie eveniment, dacă vrea, să se lanseze ea în locul meu.

„Poate că era mai bună o vodcă decît pastilele astea”,  spune, şi că dacă ştiam că e aşa, de ce nu mi-am adus; dau iar de o gagică în roz, e a treia oară cînd mi se arată, picioare de vis şi nas mare, o opresc politicos, îi dau o carte în dar şi o sorb din priviri, o dezbrac şi o îmbrac la loc, colateral pun şi o carte de vizită pentru feedback ori cine ştie ce va mai pica, nu m-ar deranja. Au mai venit doi amici, e bine, deja-s patru, un cunoscut, la o editură destul de bună, n-a avut niciunul, şi s-a lansat singur. O fi fost omul şi mai liniştit, cred că a putut trage şi o vodcă, nu-l vedea nimeni, mai sînt patru minute, transpir tot, e pentru a cincea oară, sper să nu put, iar o văd pe aia în roz cu picioarele alea fantastice, nu mă apropii, vînatul nu trebuie speriat, poate o să-mi dea vreun mail, un telefon, doamne-ajută! totuşi are nasul cam mare, hai, treacă de la mine, oricum e iarnă, se întunecă devreme, mă cheamă unu’ lîngă el la microfon, cineva cu barbă mişcă din buze, uitîndu-se aspru spre mine, nu înţeleg nimic, „Ce, măă?!”, zic...

A ieşit ok lansarea, de mîine mă apuc şi eu să scriu, vreau să devin autor, „se merită”, ce mai; faimă, gagici, bani, zice de tine la radio, ce mîine, chiar azi, chiar acum, chiar aici!

                                                                    *

     (din volumul „Life stuff sau Învăţături pentru Andreea”, în curs de apariţie la Editura Tracus Arte)

Volumul de proză scurtă „Flori, fete, fiţe sau băieţi”, apărut la Editura Tracus Arte în anul 2014 a obţinut Premiul Naţional „Vasile Voiculescu” la secţiunea proză, ediţia XXVI, 2015