Care este planul tău?

Hei! Cum ai ajuns să trăieşti fără un plan? Eşti obosit? Blazat? Te-a lovit lehamitea? Eşti blocat într-o fundătură? În anii trecuţi, aveai o mulţime de planuri. Acum, niciunul. Ce, dracu’, ţi s-a întâmplat?

Uită-te jurul tău! Toţi au deja planurile stabilite pentru acest an, pentru doi ani, chiar şi pentru următorii cinci ani. Ei ştiu ce trebuie să facă şi unde vor să ajungă. Ei au un target. Tu n-ai. De ce? Ai neglijat să-ţi faci un plan pentru că te-ai luat cu treabă. Zi de zi. Sau ai muncit pentru planurile altora. Şi uite aşa, vremea a trecut şi te-a prins începutul anului fără plan. Sau ai uitat să-ţi faci unul? Ai amânat? Poate ţi-a fost atrasă atenţia în altă parte. Unde? Nu da vina pe alţii. Multe lucruri ai putea afla singur în direcţia asta dacă te-ai duce la un psihoterapeut. Dar tu n-ai în plan să baţi drumul la un astfel de „specialist“ care să te ajute să-ţi deschizi în minte o uşă sau măcar o fereastră. Şi pe acolo să ieşi cu planul tău. E prea scump.

Nici n-ai curajul să întrebi pe cineva: „Ai un plan pentru mine?“ Caraghios, nu-i aşa? Poţi să ceri bani, poţi să apelezi la o „pilă“ care să te promoveze la serviciu, poţi să te interesezi de un medic mai bun (te doare un rinichi sau ceva în zona aia), dar să ceri un plan este de-a dreptul penibil. Planurile sunt personale.

Planuri de dezvoltare personală. Asta ai auzit mereu la departamentul de Resurse Umane. Dar şi oamenii de acolo sunt blazaţi şi îngropaţi în şabloane. Să fi venit un angajat de la HR şi să-ţi pună în faţă un plan, ceva de genul: „Iată planul tău! Te rog să te încadrezi în deadline!“. Ai fi avut pentru ce să tragi. Tot anul. Aşa, tragi mâţa de coadă.

În anii trecuţi, aveai o mulţime de planuri. Acum, niciunul. Ce, dracu’, ţi s-a întâmplat?

Ce bine ar fi să existe un magazin pe undeva prin oraş. Un magazin cu planuri de viaţă. Pentru fiecare. Să fie mare cât un Dedeman. Te duci, vezi un plan, două, trei, le probezi, le evaluezi şi cumperi unul care te interesează, care ţi se potriveşte în viaţă, plăteşti cât te ţin buzunarele şi pleci cu planul acasă. Mai mare sau mai mic. Dacă nu-l poţi duce la capăt, te întorci la magazinul ăsta şi primeşti banii înapoi sau iei unul la schimb. Dar nimeni nu s-a gândit să facă un astfel de magazin! Toţi dau năvală la hipermarketuri, cu listele scrise deja, împingând cărucioarele, ca să-şi facă planurile pentru burţile lor, pentru casă şi pentru hainele pe care le vor purta la primăvară...

Măcar gestionează cum trebuie situaţia asta! Să nu te ghicească oamenii că n-ai plan. Colegii, şefii (mai ales şefii!), neamurile, prietenii se vor uita chiorâş la tine: chiar n-ai şi tu un plan? „Să mă închid cu o blondă într-o cameră de hotel! O zi.“ – ai putea să răspunzi aşa, în glumă, ca să te eschivezi. (Măcar gluma asta cu blonda dacă ai lua-o în serios, în secret!)

Zilele nu ţi-au intrat în sac. Va apărea curând un plan şi pentru tine. Dumnezeu cu mila! Sau cu planul. Până atunci, ţine-te de supravieţuire. Nu-i o ruşine. Supravieţuieşte, aşa, de azi pe mâine. Supravieţuieşte!