Recuperatorii, coşmarul datornicilor
0
Criza i-a adus pe mulţi români în imposibilitatea de a-şi plăti facturile şi ratele. Efectul de domino generat de recesiunea economică face să înflorească o nouă industrie: recuperarea de creanţe. Piaţa colectorilor de debite este dinamică, rata de creştere fiind de circa 50% anual. Evoluţia va fi ascendentă şi anul acesta, în condiţiile în care cifrele arată dublarea numărului de restanţe.
Rău-platnic este termenul atribuit celui care întârzie cu plata dărilor la care s-a angajat. Statisticile arată că sunt şanse mai mici ca acesta să-şi plătească datoriile „de bunăvoie", cu cât trece mai mult timp de la data scadentă.
Maii citeşte şi:
FMI: România se confruntă cu provocări fiscale majore
Instituţiile la care se înregistrează cei mai mulţi datornici sunt băncile, companiile de comunicaţii (telefonie fixă/mobilă şi internet), firmele de utilităţi, societăţile de leasing, instituţiile financiar-nebancare şi companiile de asigurări.
Când restanţierul nu plăteşte din proprie iniţiativă, creditorul (compania la care datornicii au de returnat bani) apelează la recuperatorii de creanţe, iar suma care trebuie achitată devine restanţă când expiră data scadentă menţionată pe facturi sau pe contracte.
„Există companii care au contract permanent de colaborare pentru serviciul de recuperări creanţe, altele solicită recuperatorilor ajutor ocazional, iar unele apelează la agenţii doar când sunt în blocaj financiar", afirmă Silvia Chinţoiu, reprezentant al companiei de recuperare creanţe Kolcze Iliuţă & Asociaţii.
Clienţii care întârzie plata unor facturi pot fi contactaţi de către agenţii de recuperare chiar şi la doar câteva zile de la termenul scadent depăşit.
„Organizaţiile apelează la companii specializate de colectare pentru debite cu întârzieri foarte variate, uneori chiar şi de cinci zile", declară Valentin Petrof, general manager la compania de recuperare creanţe Creditexpress Financial Services.
Procedura de colectare
Specialiştii negociază cu datornicii, încercând soluţionarea conflictului. De obicei, agenţii încearcă o diminuare a sumelor restante şi un termen mai mare de achitare a creanţei.
„Recuperarea amiabilă presupune contactarea debitorilor prin telefon, înştiinţări de plată scrise, sms-uri, e-mailuri, deplasări la adresa din contract", declară Alexandra Rusen, coordonator relaţii cu clienţii la Coface România,
lider în domeniul managementului riscului de credit.
Situaţiile frecvente arată că datornicul nu mai răspunde la telefon, refuză să explice posibilităţile sale reale de a acoperi sumele restante, devine recalcitrant şi lansează injurii la adresa recuperatorului. De asemenea, sunt cazuri în care datornicul se ascunde de la domiciliu sau avansează ideea că nu deţine bunuri în proprietate şi, astfel, nu poate fi executat silit pentru datoriile băneşti.
„Ofiţerul de colectare negociază cu fiecare debitor posibilitatea de plată a datoriei şi, în funcţie de tipul creanţei (bancă, telecom, utilităţi), de sumă şi de numărul de zile de întârziere, se stabileşte plata integrală sau eşalonarea pe o perioadă de trei-patru luni", mai spune Rusen.
Când nu se acceptă niciuna dintre soluţiile propuse de recuperator, urmează faza judiciară, care „durează până la obţinerea unei hotărâri judecătoreşti definitive susceptibilă de a fi pusă în executare silită, prin care debitorul este obligat la plata sumelor datorate către client", spune Ina Moldoveanu, manager de comunicare la Urban şi Asociaţii, companie specializată în colectare creanţe.
Ce presupune sentinţa judecătorească
După obţinerea sentinţei judecătoreşti se apelează la un executor care pune sechestru pe bunurile persoanei fizice. „În caz că persoana nu deţine bunuri sau bani pe numele său, dosarul se blochează. Deci, cu toate că în instanţă creditorul câştigă, nu înseamnă că şi primeşte înapoi suma de bani", spune reprezentantul Kolcze Iliuţă &
Asociaţii.
Chinţoiu susţine că, de regulă, cazurile în care persoanele fizice sunt creditori sunt mai problematice, deoarece sunt situaţii în care „nu există acte încheiate la notar, nu există ştampilă, debitorul nu este de găsit sau a plecat din ţară", ceea ce va face ca în instanţă dosarul să fie respins din cauza lipsei de acte, iar recuperarea să fie imposibilă. „În aceste cazuri, perioada de judecată durează mult, iar riscul de a nu recupera debitul este foarte ridicat", spune ea.
Gradul de reuşită
Rata de succes a recuperării depinde de vechimea datoriei, de valoarea sumei, de tipul acesteia, dar şi de informaţiile despre datornic, numit şi debitor. Potrivit lui Georg Kovacs, director general al EOS KSI România, companie de management al creanţelor, rata de succes poate fi de 80 - 90% pentru cazurile cu o vechime de 30 - 90 de zile de la data scadenţei, dar se micşorează odată cu vechimea debitului până la mai puţin de 10%.
Datele Coface România arată că rata medie de succes a colectării de la persoane fizice a scăzut de la 35%-40% în 2008 la 20-25% anul trecut. În ceea ce priveşte companiile, Manuela Mateiescu, de la departamentul administrativ al companiei de colectare Cycle European, spune că gradul de recuperare este de 35 - 40% şi de doar 10 - 20% pentru instituţiile statului.
Potrivit datelor Coface România, cea mai mare întârziere de plată a fost de maximum trei ani. În 2009, suma maximă recuperată de la o persoană fizică a fost de 34.896 lei, în timp ce în 2008, aceasta a fost de 38.477 de lei.
Specialiştii de la Recupit & Asociaţii afirmă că cea mai mare întârziere la plată în cazul persoanelor fizice este de 245 de zile, iar procedura de recuperare a sumelor restante poate dura între patru şi şase luni. Experţii spun că orice creanţă se prescrie după trei ani dacă un creditor nu şi-a manifestat dreptul de a-şi recupera banii prin acţiune în instanţă sau nu a obţinut o plată parţială ori o recunoaştere a creanţei din partea debitorului.
O afacere profitabilă pe timp de criză
În această perioadă, agenţiile de colectare a datoriilor câştigă mulţi bani
Inexistentă în urmă cu câţiva ani, piaţa agenţiilor de colectare a creanţelor s-a dezvoltat spectaculos, mai ales pe fondul crizei financiare care a produs un număr masiv de şomeri.
„Dinamica pieţei de colectare a creanţelor este într-o continuă creştere, atât ca şi creanţe neîncasate, cât şi ca valori de recuperat", susţin specialiştii de la Recupit & Asociaţii. Ei spun că piaţa de profil cuprinde în jur de 750.000 de datornici cu restanţe mai vechi de 30 de zile, datoriile persoanelor fizice ridicându-se ca valoare la 730 milioane de euro, conform estimărilor pentru 2010.
Datele furnizate de Recupit & Asociaţii arată că în 2008 şi 2009 s-au triplat numărul restanţierilor şi valoarea datoriilor: 150 milioane euro în 2007, 340 milioane euro în 2008, 600 milioane euro în 2009, estimarea pentru 2010 fiind de 800 milioane euro.
Procentul încasat de o companie specializată în recuperarea de creanţe se plăteşte în caz de succes, adică doar în momentul în care banii sunt efectiv recuperaţi. Acesta se calculează în funcţie de valoarea şi vechimea creanţei, iar procentul variază între 2% şi 40% din suma colectată şi se încasează după recuperarea datoriilor.
Cazurile care ajung la firmele de profil nu sunt întotdeauna tocmai uşor de rezolvat. Cu toate acestea, agenţiile de colectare a creanţelor încearcă să găsească soluţii.
Caz finalizat cu succes
Valentin Petrof, general manager la Creditexpress Financial Services, povesteşte pentru „Adevărul" un caz finalizat cu succes de către compania sa: acesta a constat în debitul unei persoane fizice greu de contactat din cauza unei perioade de câteva luni pe care datornicul a petrecut-o în străinătate.
În urma verificărilor, managerul companiei de colectare creanţe a aflat după cinci luni că persoana respectivă a revenit în România şi ocupă o funcţie de conducere într-o companie cunoscută.
„A fost vizitat personal de către un reprezentant al companiei noastre şi omul a luat în considerare potenţiala pierdere de credibilitate şi autoritate la locul de muncă. Ulterior a rambursat o creanţă considerabilă, veche de peste un an, în trei tranşe lunare consecutive", conchide Petrof.
Datoriile românilor s-au dublat
Datele Băncii Naţionale a României (BNR) arată că în decembrie 2008 numărul de restanţe mai mari de 30 de zile înregistrate de persoanele fizice era de circa 630.000. La un an distanţă, în decembrie 2009, cifra aproape că s-a dublat, numărul restanţelor mai mari de 30 de zile ajungând la peste 1.000.000.
Potrivit raportului BNR privind comportamentul financiar al românilor, firmele şi locuitorii din Bucureşti aveau, la finalul anului trecut, cele mai mari restanţe, în valoare de 590 milioane de euro. După Capitală, cele mai mari restanţe sunt înregistrate în judeţele Braşov (69 milioane de euro) şi Timiş (65 de milioane de euro).
Se încarcă comentariile...
