VIDEO Povestea căpşunarului cu Audi A6 dotat cu „climă bizonică“ devenit vedetă pe Youtube

„Adevărul“ vă spune povestea lui Adrian Tudor, românul din Spania care a devenit celebru după ce a apărut într-un film postat pe internet sub titlul „Ţăran în Spania“. Acum cinci ani, un român din Spania dădea un nou sens cuvântului „incredibil“. „Incredibil, ce maşină, ce genţi şi ce culoare“, spunea Adrian Tudor, prezentându-şi Audi-ul A6 pe YouTube.

Cu adevărat incredibil este însă faptul că nişte orgolii personale ale unor tineri din Târgovişte au ajuns în casele a sute de mii de români.

Mai citeşte şi:

De ce şi-au luat românii tălpăşiţa din ţară: "Să mă uit la ăi bogaţi cum mănâncă şuncă şi noi mestecăm cartofi?"

Exclusiv: Povestea antrenorului de tenis care a lăsat Caraibele pentru România

Exclusiv: Povestea unui copil-fenomen din Brăila care a crescut singur, după ce mama sa a plecat în străinătate, iar tatăl l-a părăsit!

Români care s-au amuzat ori intrigat de punerea în scenă a clipului „Ţăran în Spania". „Climă bizonică, volan în piele... şi toate cele. Nu-mi vine să cred, vai, ce Audi am. Impresionant!", declama autorul. Filmul, care face subiectul articolului de faţă, avea ca protagonişti un tânăr pe nume Adrian Tudor (Angi, pentru prieteni), din Spania, şi un Audi „super-frumos".

„Am vrut să fac un film să-i doară"

Pe Adrian Tudor nu-l interesează popularitatea Magdei Ciumac sau a Perversului de pe Târgu' Ocna. Nu vrea faimă, nu vrea bani, nu vrea „panaramă". Dialogul de mai jos, purtat într-un bar din Xirivella (Spania), începe cu întrebarea lui Adrian:

Adrian Tudor: Vrei să faci un articol „Ţăranul se destăinuie"?

„Adevărul": Vreau să-mi spui cum a apărut filmul ăsta pe care l-au văzut sute de mii de oameni.

Nu eu l-am pus pe internet. L-am trimis unor prieteni cu care aveam nişte glume. În Târgovişte am avut şi eu grupul meu de prieteni. Era un tovarăş mai înstărit care a avut restaurante în oraş şi un internet café. Vorbeam pe messenger cu prietenii ăştia. Eu în Spania, ei în Târgovişte - la internet café. Şi se iscau tot felul de discuţii: că unul şi-a luat un monitor de calculator de 10 milioane, chestii din astea. Le‑am spus şi eu că mi-am luat un A6. „Ce A6, bă, ai luat o coală A4, ai dat-o pe din două şi ţi-a ieşit A6?", glume din astea. Lumea nu înţelege că filmul e făcut la mişto. „Vai, dar vai...", era aşa ca un teatru. Ştiam şi eu că se zice jantă, nu geantă, climă bizonală, nu bizonică. Dar aşa erau glumele dintre noi. Am agăţat la oglindă şi un odorizant în formă de căpşună. Era vorba că noi suntem căpşunari. Glume, mă, panaramă.

Până la urmă ai aflat care dintre prietenii tăi a urcat filmul pe YouTube?

Stai să-ţi spun... Am filmat de cinci ori până am reuşit să-l trimit pe messenger. Am tot repetat pentru că îmi ieşea filmul prea mare, îmi tot veneau idei noi şi nu puteam să trimit un film mai mare de 100 de mega. Chiar m-am chinuit să fac panarama aia, nu a fost uşor să bag atâtea exagerări într-un filmuleţ aşa de scurt. Am vrut să doară persoanele către care era îndreptat filmul, să se simtă naşpa. Până la urmă am reuşit să-l trimit şi filmul a ajuns pe un calculator din acel internet café. Varianta oficială e că PC-urile erau legate la reţeaua oraşului, de unde toată lumea putea să ia orice de pe celelalte calculatoare. Cineva l-a luat şi l-a pus pe YouTube. Dar e clar că dacă îl puneam eu nu îl intitulam „Ţăran în Spania".

Telenovela cu „Sclavu' Isaura"

Şi ai aflat cine l-a pus?

Din grupul ăla de prieteni erau mulţi care nu se descurcau prea bine. Cât am stat în Târgovişte am fost „tătic": apartament în centru, bănuţi gârlă, haine numai de firmă, fetiţele făceau coadă la apartament. Aveam şi un rottweiler, mare, frumos, o căţea, o chema Besy şi o ştia un Târgovişte întreg că nu avea coada tăiată şi era dată dracului de rea. Şi tovarăşii ăştia ai mei stăteau mai mult pe la mine. La mine mâncau, la mine dormeau, aveam calculator puternic şi stăteau toată noaptea şi se jucau. La mine veneau când agăţau şi ei câte o fetiţă, ziceau că e casa lor... Iar când ieşeau în oraş se îmbrăcau toţi numai cu hainele mele, haine scumpe. Aşa... eu am venit în Spania şi m-am realizat, iar prietenilor mei din ţară nu le venea să creadă, mai ales treaba cu Audi-ul. Şi când vorbeam pe net mă cam luau la mişto, ei - nişte oameni care nu prea aveau de ce să o facă. Era un prieten d'ăsta de-al meu, unu' Panait, un dezastru, a fost la Academia de Poliţie, l-au dat ăia afară, tac'su îl dădea afară din casă. Panait stătea numai pe la mine. Eu lu' omuleţul ăla i-am dat tot-tot-tot, până la chiloţi, bani de buzunar, ţoale. Ca să înţelegi câte făceam pentru el. Iar eu îl puneam să-mi scoată câinele la plimbare, să-mi facă curat în casă, să bată covoarele. Îl trimiteam la cumpărături, după ţigări... tot ce era de făcut într‑o casă de om. Îi ziceam „Sclavu' Isaura". De‑asta am făcut filmul ăla, că m‑au atacat miştourile lor şi era un mesaj să-i doară. Am vrut să-i doară tare şi să aibă efect. Sunt 99% sigur că filmul a fost pus intenţionat pe reţea, de către acest Panait, deşi, ei, acolo în Târgovişte zic că nu este aşa. Ce s-au gândit ei: „Lasă că te aranjăm noi pe tine!".

Când ai aflat că ai ajuns pe internet?

Eu n-am ştiut nimic. Mă uitam la ştiri, la Pro TV, şi dintr-odată m-am văzut acolo: „Din Spania, un român îşi etalează limuzina...". Ce dracu' să mai zic. Am început să dau telefoane în ţară: „Ce aţi făcut, fraţilor?". „Păi, l-au luat de pe reţea...". Ce să mai zic?

Telefoane în noapte şi sute de euro

Ai regretat toată chestia asta?

La început un pic, da. Primeam telefoane cu număr ascuns: „Vin peste tine, îţi fac, îţi dreg, îţi iau copilul, îţi dau foc la maşină". Mi‑a fost teamă pentru familie. În rest, mi-e indiferent. Nu mă arată nimeni cu degetul. Eu mă amuz când văd filmul, dar lumea a rămas cu impresia că e mesajul meu către românii din România. Nu este aşa. Ştiu că n-o să mă creadă nimeni că a fost o panaramă cu prietenii pentru că românilor le place să râdă. Şi acum tu gândeşti că o să creadă cineva ce scrii tu în ziar? Nu. Lasă-i, mă, frate, să râdă. Lumea o ia în serios, zice că am venit de la ţară, am muncit pe şantier, am stat 10 inşi într-o garsonieră şi din banii strânşi mi-am luat maşina. Şi m-a mai afectat pentru că apărând numele meu complet, cu adresa şi numărul de identitate al buletinului, au fost persoane care au folosit datele mele şi au făcut contracte la telefoane, au vorbit de sute de euro pe numele meu. Alţii au făcut cumpărături de la Avon folosind datele mele, şi am avut probleme cu banca, pentru că au apărut datorii neplătite, m-au băgat în lista neagră. Greu am reuşit să scap de datoriile astea.

Ai citit ce comentează oamenii pe YouTube? Râd de tine şi te înjură...

Râd de mine ăia care nu mă cunosc. Cine mă cunoaşte ştie cum a fost făcut filmul. Nu mă deranjează că râd nişte necunoscuţi. Să fie sănătoşi. Şi ăia cu parodiile de pe YouTube... s-au agăţat de treaba asta ca să-şi etaleze şi ei lucrurile, care sunt prin America cu jeepuri. Crezi că nu pot să dorm? Dorm bine, măi nene.

Ţi-a zgâriat cineva maşina?

Niciodată. Am fost şi cu ea în ţară, nu mi-a zis nimeni nimic.

Nu te-ai gândit să profiţi de pe urma popularităţii tale?

Păi, Cartel Production a vrut să facă un film despre mine. Un fel de reality-show. Să meargă după mine prin casă. Mi-au oferit şi una, şi alta. Credeau că sunt omul‑circ, un ţăran care a venit cu roaba în Spania. Când au văzut că nu e chiar aşa, n-au mai vrut să facă filmul. Dacă voiam să fac bani din asta, mă suiam frumos în avion şi începeam să fac turul televiziunilor şi făceam 50.000 de euro lejer. Că am avut parte de-o mediatizare... Ai văzut-o pe Magda Ciumac sau pe ăsta, Perversu'? Dar nu m-a interesat să transmit mesaje la televizor. Şi apoi, cu Pro TV-ul puteam să mă judec că mi-au dat pe post adresa, tot ce era în documente.

Spania românilor în anul 2011

Au trecut 15 ani de la începutul exodului românesc în Spania. În timpul ăsta, românii au trecut printr-un atentat terorist, un boom economic şi o criză economică, au sărbătorit alături de iberici succesele de la fotbal. Au trimis milioane de euro acasă. În 2009, prin votul lor, au schimbat un preşedinte. Între românii din România şi cei din Spania s-a căscat o prăpastie. Aceasta s-a adâncit în 2006, când un film de 4 minute şi 44 de secunde, cel al lui Adrian Tudor, a fost postat pe YouTube.

Sunt 830.000 de români cu acte în Spania şi continuă să vină. Seara, în autogara Turia din Valencia sosesc autocare de la Iaşi sau Bistriţa. Din ele coboară oameni galbeni la faţă după 60 de ore de uitat pe geam. Spaniola se învaţă repede. De la autogară îi preiau „veteranii" din Spania. „Acolo unde scrie «caballeros» e WC-ul bărbaţilor. La «mujeres» e alea care face prostii". Sunt pline uşile WC‑urilor din autogară de anunţuri obscene scrise în română. Ai noştri dau năvală în cabinele de WC. Stau, săracii, livizi pe tronuri şi nu ştiu nici să spună „ocupat" când dai să intri peste ei. Te privesc de jos în sus cu ochii beliţi şi mârâie.

Dacă petreci noaptea în Coslada, Torrejon sau Carabanchel, la periferia Madridului, te poţi trezi dimineaţa în strigătele preşcolarilor: „Mamaieee!". Tinerii români nici nu mai înjură în româneşte, turuie în spaniolă, din „cabron"  şi din „tio" nu te scot. Cei care în România ţineau cu Steaua, în Spania sunt suporterii Barcelonei, dinamoviştilor le-a rămas Real Madrid.

Nu trebuie să ai prea multă carte ca să deosebeşti românii de celelalte naţii. Pur şi simplu... Seara, în gara Atocha din Madrid, românce la 40-45 de ani, cu părul permanent, aşteaptă trenurile care să le ducă spre extremităţile oraşului. Aţipesc în vagoane, cu Biblii în româneşte deschise pe genunchi. E multă deznădejde şi în Spania românilor. În piaţa Puerta del Sol, tot în Madrid, puteţi auzi acei oameni-statui, cu care se pozează turiştii, aruncându-şi cuvinte şăgalnice în româneşte: „Nea Vasile, te mai mişti, bre, mult?"

Adrian a devenit vedetă pe YouTube, cu aproape 600.000 de vizualizări

Peste 3.000 de oameni au comentat, pe YouTube, clipul „Ţăran în Spania“

În Xirivella, lângă Valencia, românii fumează pe sub streaşinile barurilor (de la începutul anului e interzis fumatul în spaţiile publice) şi pun ţara la cale (ţara, adică Spania). Într-un astfel de bar arunc o întrebare: „Oare câţi români or fi în orăşelul ăsta?". Fata de la bar aude şi răspunde: „Mulţi, ne invadează!".

Orăşelul Xirivella nu a fost ales întâmplător pe harta românilor din Spania. Aici locuieşte Adrian Tudor, cel mai cunoscut român din ţara lui Cervantes. Peste 600.000 de oameni au văzut clipul în care Adrian Tudor îşi prezenta maşina. Aşa a devenit Adrian Tudor un simbol al „căpşunarului" plecat la muncă în Spania. Filmuleţul „Ţăran în Spania" a apărut la buletinele de ştiri şi la emisiunile de divertisment. Pe internet au fost postate sute de parodii. Casa de producţie Cartel Film a intenţionat, în urmă cu câţiva ani, să facă un documentar: „Casetele pierdute ale lui Adrian Tudor". Dar în spatele tânărului cu Audi nu se ascunde vreun show-man şi, până la urmă, nu s-a mai făcut nimic, iar Adrian Tudor nu a mai vorbit lumii din acel 2006.

Dacia, Peugeot, Audi

Adrian Tudor s-a născut la Târgovişte în 1979. Ar putea să-şi ia şi certificat de revoluţionar, căci la 22 decembrie 1989, pe când avea 10 ani, a cerut moartea lui Nicolae Ceauşescu, în faţa secţiei de Miliţie din Târgovişte unde a poposit dictatorul după ce a fost arestat. „Am mers cu mama în faţă la Miliţie şi strigam să-l scoată pe Ceauşescu, să-l strângem de gât". Copil al Revoluţiei, a fost şi la Prefectură, de unde a luat patru calupuri de salam. Două le-a salvat, două i‑au fost furate mai departe de alţi revoluţionari, ei înşişi înfometaţi.

Revoluţia a fost de bun augur pentru Adrian. Mama sa a plecat în Spania, iar el a rămas singur în România. Trăia cu banii primiţi din Spania şi cu banii din chiriile a două apartamente în Târgovişte. „N-am dus-o rău în ţară. La 14 ani, când lumea avea salariu 300.000 de lei, eu mă duceam la Unirii, în Bucureşti, şi-mi luam adidaşi originali de 400.000 de lei".

A terminat liceul, apoi facultatea de Automatică şi Informatică din Târgovişte, a trăit anii tranziţiei cu muzică hip-hop şi cu golăneala de după blocuri, bătăi, scandaluri şi „alte alea"... cum era în anii '90. După majorat conducea o Dacie. Adrian Tudor s-a căsătorit şi în 2004 s-a stabilit în Spania. Şi-a luat un Peugeot 406, şi-a făcut actele, s-a angajat la o firmă de „operare calculatoare". I s-a născut primul copil. Iar în 2005 şi-a luat un Audi A6.

Un nou Audi, acelaşi Angi

Adrian Tudor are acum 31 de ani, o nevastă şi doi copii minori. Lucrează ca gardian la o puşcărie din apropierea Valenciei. Are, aşadar, un cazier curat şi un permis de port-armă. Ca să fie admis a învăţat constituţia şi limba spaniolă. Câştigă peste 2.000 de euro lunar. „Degeaba zice lumea că românii sunt infractori, că la mine în puşcărie e un singur român".

Maşina din film a vândut‑o anul trecut. „N-aveam ce să mai fac cu ea. Voiam să‑mi iau alta". Acum are tot un A6, dar model nou, din 2008.  „Îmi place Audi. De ce să-mi iau BMW? Pentru fugă? Fuge şi asta că e benzină şi are 260 de căluţi. Ţi se zbârleşte părul în cap dacă te dau o tură". Din când în când, Adrian Tudor se întoarce în România. Dar tot mai puţine lucruri îl leagă de patria-mamă. „Dor de România? Nu prea. Că la noi dacă mă duc la mare cu 1.500 de euro îi sparg în trei zile. Aici mă duc în Insule, la all-inclusive, îmi pune o brăţară d-aia la mână şi vine ăla cu mâncărica la pat, frumos, elegant". O ultimă însemnare: „Deşi toţi sunt hoţi", Adrian Tudor mai şi votează la alegeri. În 2009 a votat cu Traian Băsescu.

CITEŞTE ŞI

Medicii de familie gălăţeni se declară siliţi să emigreze: "Dezastrul din Sănătate ne obligă să ne căutăm de lucru afară"

Dotat

Acum, Adrian Tudor conduce un Audi, model A6, din 2008, 260 de cai putere, benzină, scaune din piele, navigator... şi „toate cele".