Cercetăşia: aventură şi educaţie după metoda unui lord englez

Tineri cercetaşi din Alba într-una din acţiunile care i-au făcut cunoscuţi în toată ţara

În orice parte a lumii ai fi, când te întâlneşti cu un cercetaş ştii că ai în faţă o persoană de încredere, onestă şi loială, gata oricând să te ajute. Cercetaşii din Alba nu fac excepţie. De ani buni, se străduiesc să lase lumea mai bună decât au găsit-o.

Organizaţia Mondială a Mişcării Scout (WOSM) este o mişcare globală, neguvernamentală şi non-profit a 28 de milioane de membri din peste 216 de ţări şi teritorii. Fondatorul acestei mişcări, Lordul Baden Powell, s-a născut la Londra în 1857. În 1907, între 27 iulie şi 8 august, a organizat pe coasta de sud a Angliei (insula Brownsea), o tabără pentru 20 de tineri în care promova prin educaţie non-formală spiritul de aventură, lucrul în echipă şi progresul personal, prin forţele proprii. Acesta este momentul când ia naştere Cercetăşia.

În 1912 au apărut primele grupuri de cercetaşi români (Blaj, Braşov, Bucureşti) pentru ca în 1914, datorită activităţii lor creative, să ia fiinţă Asociaţia Cercetaşii României, recunoscută oficial. Baden Powell, sau, cum îi spun cercetaşii, B.P., s-a născut pe data de 22 februarie 1857, la Londra. În 1876 a terminat şcoala, însă nepromovând admiterea la Universitatea Oxford a ales cariera militară; a obţinut locul 5 la infaterie şi locul 2 la cavalerie (din 717 candidaţi), astfel încât a fost scutit de cursul introductiv de doi ani la Academia Militară Sandhurst şi promovat direct sublocotenent în regimentul 13 husari din India: pe 30 octombrie 1876 s-a îmbarcat cu destinaţia India. Între 1884 -1885 s-a mutat împreună cu regimentul său întâi în Africa de Sud, apoi în Anglia.

A salvat două armate luptându-se cu regele zuluşilor

Un episod deosebit de important care dă seamă de personalitatea lui B.P. este campania din Zululand. Pentru a-şi scuti armatele de pierderi fară rost, Baden Powell şi regele zuluşilor Dinizulu hotarăsc să se dueleze. Văzând că nu poate să-l învingă pe englezul care doar se apăra, regele a lăsat jos scutul si î-a întins mâna stânga în semn de pace, cu cuvintele: "Bărbaţii adevaraţi îşi dau mâna stângă, pentru că aceasta vine de la inimă.” Salutul cu mâna stângă a devenit mai târziu salutul cercetaşilor.  

Anii 1899 -1900 îl găsesc în calitate de comandant al garnizoanei din oraşul asediat Mafeking

(Africa de Sud), în timpul războiului cu burii (1899-1903). Utilizând diverse metode de diversiune, a reuşit să apere oraşul, neprotejat natural (se află în stepa deschisă), cu doar 1250 soldaţi (la începutul asediului), faţă de cei 9000 de asediatori ai generalului bur Cronje, timp de 217 zile (11 octombrie 1899-16 mai 1900); având la dispozitie un număr insuficient de combatanţi chiar şi numai pentru a apăra fortificaţiile, a organizat prin ofiţerul său Lord Cecil, şef al statului major, un corp de cadeţi, format din băieţii din oraş cu vârsta între 12-16 ani şi conduşi de băiatul Goodyear. Aceştia erau utilizaţi ca cercetaşi, pentru transmiterea corespondenţei în afara oraşului, ca sanitari. A observat că vor face tot ce le stă în putinţă şi cât mai bine dacă li se acordă încredere. Asediul s-a sfârsit prin depresurarea de către întăririle sosite din Marea Britanie; Baden Powell, întors la Londra, a fost sărbătorit ca un adevărat erou, avansat general-maior şi distins de către regina Victoria cu Ordinul Bath. 

Prima tabără de cercetaşi

Patru ani mai târziu, într-o vară, a organizat tabăra de cercetaşi pe insula Brownsea, coasta de sud a Angliei. Au participat 22 de tineri din toate categoriile sociale, organizaţi în 4 patrule si îmbrăcaţi în uniforme; despre această tabăra Baden Powell relatează: "Trupa de băieţi a fost împarţită în patrule de câte 5 oameni, cel mai mare devenind şef de patrulă. Această împărţire în grupe mici era secretul succesului nostru. Fiecărui şef de patrulă i-a fost atribuită răspunderea totală pentru comportamentul membrilor patrulei sale. Patrula era o unitate pentru formare, muncă si joacă. Fiecare patrulă campa într-un loc propriu. Băieţii garantau cu onoarea lor pentru îndeplinirea sarcinilor primite. Pe această cale era trezită responsabilitatea şi rivalitatea sănătoasă. 

Anul cel mai important pentru mişcare este 1908 când B.P. publică "Scouting for Boys”, carte cu

un succes imediat şi imens, ce a dus la constituirea "British Boy Scout Association”, organizaţie care pâna la sfârşitul anului a atins 60.000 membri. Deşi mulţi nu acceptau ca fiul unui ministru să stea în acelaşi cort cu fiul unui portar, cartea sa a dus la reformarea învăţamântului: profesorul este partenerul elevului şi nu stapânul lui; cartea nu conţinea teorii pedagogice complicate şi nimic de neînţeles, ci era scrisă ca o poveste. La prima întâlnire a cercetaşilor, în 1909, au participat 10.000 de Boy Scouts; tot atunci a apărut prima grupă de cercetaşe "Girl Scouts”. Mişcarea devenise atât de largă încât în 1910, la sfatul regelui George V, s-a retras complet din armată pentru a se dedica exclusiv mişcării cercetăşeşti. 

Astfel, în august 1920 are loc prima întâlnire internaţională de cercetaşi, denumită de Baden Powell "jamboree”; Baden Powell este proclamat "Chief Scout of the World”; la Londra se organizează "Biroul Internaţional”. A urmat apoi publicarea mai multor cărţi şi participarea sa la diferite evenimente Scout, inclusiv la jamboreea de la  Vogelenzang (Olanda - 1937), unde a rostit cuvântarea de adio: " Este timpul să vă spun adio. Mă aflu în cel de-al 80-lea an al vieţii mele şi mă apropii de sfârşit. Majoritatea dintre voi sunt de-abia la început si vă doresc ca viaţa voastră să fie fericită si plină de succese...Voi înşivă o puteţi face prin îndeplinirea legii cercetaşului, în fiecare zi, orice a-ţi face, si oriunde v-aţi afla. Aşa că: rămâneţi cu bine! Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi!".

Baden Powell a murit în data de 8 ianuarie 1941 la Nyeri, lângă Nairobi (Africa Orientală Britanică), unde a fost înmormântat la 9 ianuarie; coşciugul său a fost învelit în steagurile internaţionale ale cercetaşilor si ale cercetaşelor. Pe piatra de mormânt se află inscripţionat în afară de nume şi ani un singur titlu, cel de "Chief Scout of the World” şi semnul cercetăşesc. Când a simţit că i se apropie sfârşitul a scris ultimul său mesaj către cercetaşii lumii.

Cercetăşia în România

România a fost printre primele ţări în care cercetăşia a fost introdusă ca mod de educare a tinerilor. Astfel a luat fiinţă Asociaţia Cercetaşilor, sub directa patronare a regelui Ferdinand. Primele formaţiuni de cercetaşi au apărut în România la Blaj, Braşov şi Bucureşti, în 1912. La 12 mai 1914 are loc constituirea oficială a Asociaţiei “Cercetaşii României”  iar în 1922 ia fiinţă Organizaţia Mondială de Cercetaşi. România, prin organizaţia ei deja constituită, devine membru fondator. Prima jamboree din România a avut loc la Sibiu, în 1930.  La 24 ianuarie 1937, Carol al-ll-lea a desfiinţat asociaţia şi a înfiinţat în schimb Straja Ţării. Cercetăşia a fost o mişcare foarte ”la modă” printre tinerii români, din ea făcând parte la un moment dat şi Mircea Eliade (care a şi scris un jurnal de camp) şi o mulţime de alte personalităţi ale României cum ar fi: George Călinescu, Tudor Arghezi, Grigore Antipa şi mulţi alţii. 

”Asociaţia Cercetaşilor din România” s-a reînfiinţat la data de 20 iunie 1990, iar din 17 noiembrie

1993 a primit numele de Organizaţia Naţională “Cercetaşii României” (ONCR). Organizaţia cuprinde patru ramuri de vârstă: lupişori (7 -10 ani), temerari (11 - 14 ani), exploratori (15 - 18 ani), seniori (peste 18- 21 ani) şi lideri (de la 18 ani). ONCR are un centru şi la Alba Iulia. Centrul Local “Axente Sever” a fost înfiinţat în 1994, printre primele din ţară, la iniţiativa câtorva studenţi, animaţi de dragostea de munte şi de prietenia care îi lega. În scurt timp, grupul a devenit mult mai mare, prin alăturarea altor tineri, majoritatea elevi ai Liceului Economic din Alba Iulia, şi în 1995 a fost organizat primul camp al organizaţiei locale, în Poarta Raiului, din Munţii Şureanu. În prezent, grupul din Alba Iulia este unul dintre cele mai mari şi mai active din România. În fiecare an, în perioada sărbătoririi Zilei Naţionale a României, cercetaşii din Alba Iulia organizează Festivalul Naţional „Unitate şi Prietenie”.

"Dragi cercetaşi!

În piesa de teatru “Peter Pan”, pe care poate o cunoaşteţi, căpitanul piraţilor este mereu pregătit să-şi scrie testamentul, de teamă că în clipa în care îi va veni vremea nu va mai avea timp. Si mie mi se întâmplă la fel. Nu sunt chiar pe patul de moarte, dar ziua aceea nu e prea departe. De aceea, doresc sa-mi iau adio de la voi. Gândiţi-vă că e ultimul meu mesaj către voi si luati-l serios în considerare.

Viaţa mea a fost fericită si nu doresc sa vă urez decât să trăiţi fiecare la fel de fericit. Eu cred că Dumnezeu ne-a adus pe lumea asta pentru a fi fericiţi în ea şi pentru a ne bucura de viaţă. Fericirea nu este rezultatul bogăţiei sau al reuşitei în carieră şi mai puţin a ignoranţei faţa de sine. Un pas important spre fericire este de a vă face utili şi de a vă bucura de viaţă, când o sa deveniţi şi voi bărbaţi.

Studiul naturii o să vă releve toate frumuseţile si minunăţiile cu care Dumnezeu a înzestrat Pamântul spre bucuria voastră. Fiţi multumiţi cu ce v-a fost dat si folosiţi-vă de acestea în mod util. Căutaţi să găsiţi o parte bună în fiecare lucru. Dar adevărata fericire se află în a-i face pe alţii fericiţi. Încercaţi să lăsaţi lumea un pic mai bună decât aţi găsit-o. Si atunci când viaţa voastră va fi pe sfârşite, veţi putea muri liniştiţi ştiind că timpul nu a trecut degeaba ci aţi făcut mereu tot ce v-a stat în putinţă. Fiţi în acest sens “Gata Oricând” pentru a trăi şi a muri fericiţi. Respectaţi mereu legământul de cercetaş, chiar şi atunci când nu veţi mai fi nişte copii.

Prietenul vostru

Baden-Powell of Gilwell"