Ciudaţii din bisericile Transilvaniei: „Fantoma“, „somnambulul“ şi „împăratul roşu-galben“
0Bisericile din Transilvania ascund o colecţie impresionantă de expresii umane reprezentative pentru arta medievală. Personajele au fost descoperite de cercetători în Biserici medievale din Transilvania şi au fost „botezate“ în funcţie de expresia dominantă a feţei.
Astfel, Pe altarul Bisericii din Jimbor (comuna Homorod, judeţul Braşov) „convieţuiesc“ în armonie „idiotul“ şi „înfofolitul“. Biserica este o construcţie sub formă de sală închisă cu cinci laturi la răsărit, provine din secolul al XV-lea, dar suferit o serie de transformări care i-au afectat structura. De la ea provine un altar pictat în 1520, ce a fost transferat în 1909 la Muzeul de Artă din Cluj. Nu se ştie sigur dacă biserica a fost prevăzută cu elemente de
apărare, incinta actuală din jurul bisericii fiind concepută parcă să delimiteze cimitirul. Doar turnul-clopotniţă, la care sunt evidente formele neogotice, ridicat cu trei nivele, aflat la sud şi străbătut de un culoar de poartă, sugerează o veche aranjare fortificată.
„Gemenii“ (foto dreapta jos) au fost zugrăviţi pe fresca Bisericii din Dârjiu (judeţul Harghita), la începutul secolului XV. Pe aceeaşi pictură murală decorativă figurează şi personajul botezat de specialişti „gură strâmbă“. Biserica unitariană fortificată din Dârjiu este un monument istoric şi de arhitectură din sec. XIII-XIV, una din cele şase biserici fortificate din Transilvania incluse în anul 1999 pe lista UNESCO a patrimoniului cultural mondial. Construcţia reprezinta una dintre cele mai importante biserici fortificate secuieşti, ea fiind prezentă în toate referinţele unor astfel de monumente din Transilvania datorită picturilor murale (în mare parte distruse) din înteriorul bisercii dar şi arhitecturii fortificaţiilor ce o înconjoară
„Amuzatul“, „satisfăcutul“ şi „profil cu nas seriosׅ“ sunt trei personaje care îşi „împart“ altarul Bisericii evanghelice din Feldioara (judeţul Braşov). Biserica este construită în stil gotic, pe temeliile bazilicii de la sfârşitul secolului al XIII-lea. Biserica a fost edificată de către coloniştii saşi, imediat după plecarea cavalerilor teutoni din cetatea de pe deal şi al căror sediu fortificat se afla aici. Bolţile iniţiale ale celor trei etaje ale clădirii au fost demolate, fapt care a facilitat crearea de deschideri laterale dinspre nava centrală spre navele laterale. Biserica a fost ulterior distrusă de către tătari în 1241 în prima lor incursiune în Ţara Bârsei. Urmele vechii biserici au identificate cu ocazia ridicării casei aflate la nr. 75 din sat. Spre sfârşitul secolului al XIII-lea, comunitatea săsească creşte o dată cu venirea în localitatea a unui nou val de colonişti. Ca urmare, sătenii construiesc o a doua biserică în jurul anului 1280 în interiorul fortificat al teutonilor. Numele iniţial al
bisericii a fost Heling Kreuz Kirche, în traducere Biserica Sfintei Cruci, numele fiind sugerat de forma bisericii de cruce latină care avea axa centrală mai lungă ca cea a braţelor laterale. Ulterior hramul bisericii a fost schimbat, edificiul religios fiind închinat Sfintei Maria. Prima menţiune documentară cu acest hram este datată în anul 1447 într-un document în care se spune că Iancu de Hunedoara a donat bisericii veniturile unei mori de pe râul Homorod. Pe voluta (n.r. ornament în formă de spirală) unei coloane din Biserica evanghelică din Brateiu (judeţul Sibiu) apare expresia unei „fantome“, datată în secolele . XIII-XIV.
Pe altarul Bisericii evanghelice din Băgaciu (judeţul Mureş) se „odihnesc“ doi Sfinţi: „obositul“ Laurenţiu, respectiv „somnambulul“ Cosma. Biserica evanghelică din satul Băgaciu a fost construită cu piatră adusă cu carul din munţii Cibinului. Ea a fost prima oară atestată într-un document din 1389, dar actuala biserică sală în stilul goticului matur, cea pentru care a fost cărată piatra de la o asemenea distanţă, a fost construită câteva decenii mai târziu,la începutul secolului al XV-lea, înainte de anul 1421. Biserica păstrează un valoros altar poliptic cu sculpturi (1518), strane executate de Johannes Reychmuth (1533), precum şi fragmente de picturi murale.
Pe o cheie de boltă a fostei mănăstiri cisterciene de la Cârţa (judeţul Sibiu) este pictat „dispreţuitorul“. Pe pictura altarului bisericii evanghelice din Tătârlaua (judeţul Alba) „domneşte“ Sfântul Rege Ştefan, poreclit de specialişti „împăratul roşu-galben“. Tot aici a fost pictat, la începutul anilor 1500, un „ienicer transilvan“.
Fecioara Maria în ipostaza de „ingenua“ este pictată pe altarul Bisericii luterane din Biertan (judeţul Sibiu). Pe acelaşi altar se „odihneşte“ şi personajul numit de medievişti „obositul“. Complexul arhitectural medieval este alcătuit din biserica şi centura de fortificaţii, fiind amplasat în centrul aşezării, pe un deal. Biserica de tip hală, ocupa partea centrală a complexului, fiind construită între anii 1490 şi 1520 în stilul gotic târziu, fiind ultima din Transilvania înălţată în acest stil. Construcţie monumentală, de mari dimensiuni, are trei hale de înălţimi egale. Intrarea se face prin trei porţi: de vest, de nord şi de sud. Meşterii din Viena şi Nürnberg sunt părinţii spirituali ai celor care au realizat între 1483 şi 1513 splendidul altar poliptic al bisericii de aici, cel mai mare din ţară, cu cele 28 de panouri pictate ale sale. Amvonul, sculptat în piatră, din 1500, operă a meşterului Ulrich din Braşov, trădează puternica influenţă sud-germană.
Pe altarul Bisericii evanghelice din Boian este pictată „neîncrezătoarea“ Sf. Ecaterina. Prima atestare documentară a parohiei Boian datează din anul 1309 în actul "Teodorich de villa Boneti". Satul era o localitate de iobagi în comitatul Cetatea de Baltă. La sfârşitul secolului al XV-lea, regele Matei Corvin a dat feuda Cetatea
de Baltă voievodului Ştefan cel Mare. În jurul anului 1400 se construieşte prima biserică. O a doua etapă de construcţii are loc la începutul secolului al XVI-lea, când este realizată biserica sală cu cor cu închidere dreptunghiulară; zidurile au contraforturi, corul înalt are o boltă pe nervuri în formă de stea. Corul este supraînălţat, formând un fel de turn. Pe contraforturile trase în sus şi pe console se sprijină arce segment de cerc care susţin nivelul fortificat. Guri de tragere şi orificii tip maşiculiu formează elemente de fortificaţi
O pictură de frescă din Biserica de la Drăuşeni (judeţul Braşov) îi ascunde pe „bârfitori“, iar un pustnic cu „barbă model“ este zugrăvit pe fresca Bisericii din Dârjiu. Biserica fortificată din Drăuşeni a fost ridicată în stil romanic pe un plan bazilical, în secolul al XIII-lea. Ea a avut iniţial un turn masiv în partea de vest care prezenta elemente romanice şi gotice timpurii, un valoros portal vestic cu pilaştri şi mici coloane şi trei nave. Navele laterale şi tribunele au fost demolate în secolul al XV-lea. Tot atunci s-a demolat şi absida estică şi corul a fost înălţat creându-se astfel un etaj de apărare.[3]În partea superioară a navei principale sunt afişate opt ferestre duble precum şi una cu boltă în semicerc. Naosul prezintă pe părţile laterale bolţi încrucişate.
Se remarcă nava, tribuna cu ornamente populare săseşti, cele patru perechi de ferestre ce au arcuri geminate sprijinite pe coloane, stranele datate în secolul al XVII-lea şi al XVIII-lea precum şi mobilierul pictat din cor. Pe pereţii laterali ai navei principale se poate observa o pictură murală datată în secolul al XIV-lea care conţine scene din legenda Sfintei Ecaterina din Alexandria. Stilul arhitectural al bisericii îmbină cu succes elemente gotice cu cele romanice. Biserica este cel mai estic edificiu religios al saşilor în Transilvania. În ziua de astăzi biserica se regăseşte înconjurată de o grădină sălbatică cu arbuşti şi flori de câmp.
Toate aceste imagini, descoperite şi cercetate de specialişti ,sunt publicate pe www.medievistica.ro. „Zestrea interioară a Bisericilor medievale a reprezentat mereu posibilităţile stăpânilor, contactele şi performanţele lor culturale, grija lor pentru frumos ori ambiţia socială. Adesea au atins maximul de posibilităţi ale unor etape istorice“, notează medievistica.ro. Deşi adăpostesc adevărate comori , multe dintre bisericile medievale din Transilvania se pierd sub ochii noştri. Motivele sunt diverse: lipsa de educaţie în materie de patrimoniu, dezinteresul, finanţări insuficiente sau prost dirijate, lipsa administratorilor, lipsa de viziune pentru valorificarea lor economică şi turistică. (Sursa foto: medievistica.ro)
Citiţi şi:
Comoara de la Penitenciarul Aiud. 90 de săbii ale generalilor Armatei Regale, îngropate de patru deţinuţi politici
Execuţia lui Horea şi Cloşca pe Dealul Furcilor din Alba Iulia. Cum se practica zdrobirea cu roata, cea mai grea pedeapsă din codul penal austriac
Se încarcă comentariile...
