FOTO Imagini rare cu Geamăna, satul din Apuseni dispărut sub muntele de steril al exploatării miniere Cupru Min
0
În urmă cu 30 de ani, Geamăna era un sat obişnuit de munte din Apuseni. Locuiau aici peste 1.000 de persoane. Exista şcoală, biserică, cimitir, magazin, adică lucruri normale pentru orice comunitate. Acum nu mai există nimic, iar oamenii locurilor obligaţi să plece în alte părţi caută să menţină vie amintirea satului prin fotografiile vechi cu Geamăna.
La Geamnăna, după anul 1982, rând pe rând, 480 de familii au fost nevoite să îşi abandoneze pământurile, biserică şi morţii, pentru a face loc iazului de decantare în care erau deversate reziduurile toxice de la carieră Roşia Poieni, aflată în proprietatea Cupru Min Abrud. Până şi biserică Trei Ierarhi, aflată la o înălţime de peste 100 de metri de vatră satului, a fost înghiţită de apele roşiatice cu miros înţepător scurse din carieră. Astăzi, se mai poate vedea doar turnul bisericii, care se înaltă din lacul de steril.
Exploatarea zăcământului de la Roşia Poieni a început în anul 1978, iar producţia de cupru în anul 1983. Iazul principal de decantare este amplasat pe suprafaţa administrativă a localităţii Lupşa, în Valea Şesei. Imediat după anul 1978, regimul comunist a început să-i exproprieze treptat pe sătenii din cele şapte sate care formau satul Geamăna. În total au fost acaparate aproximativ 360 de hectare, terenuri care în prezent sunt acoperite cu steril. Iazul de Valea Şesei, cum îl ştiu localnicii, este amenajat între doi versanţi şi are peste 150 de hectare. Lacul creşte pe an ce trece, iar deşeurile aduse de la exploatarea de cupru a companiei Cupru Min Abrud se scurg neîntrerupt printr-o ţeavă imensă. În prezent, se mai vede doar turla bisericii, lacul întinzându-se până în apropierea unui alt lăcaş de cult în satul Vinţa. Biserica de lemn de aici va fi înghiţită de steril dacă autorităţile nu vor lua o decizie privind strămutarea.
Imagine din 2004. Sterilul nu ajunsese încă la biserică
Schimbarea la faţă a zonei a început în anul 1977, când Nicolae Ceauşescu a decis să dea drumul exploatării de cupru de la Roşia Poieni. La acea vreme era cea mai mare din Europa. La început, locuitorii şi-au imaginat, probabil, că se vor îmbogăţi, însă n-a fost chiar aşa. La începutul anilor 1980, au fost expropriate de statul român
peste 300 de familii din Geamăna. Sumele primite au fost în funcţie de proprietăţi. În 1986, când a început deversarea sterilului, trăiau aici peste 1.000 de persoane. Acum, în căsuţele moţeşti, răsfirate de-a lungul a câţiva kilometri, în jurul lacului în care ajunge tulbureala de steril de la cariera de cupru, mai trăiesc mai puţin de 20 de suflete.
Zona a devenit atracţie turistică. Pe lângă turiştii obişnuiţi, Geamăna este şi o destinaţie preferată de fotografi şi producători de film. Şi din acest motiv, zona a ajuns una dintre cele mai vizibile din România pe internet. Mii de fotografii care ilustrează dezastrul ecologic de aici sunt publicate şi pot fi vizualizate online. Oamenii care au fost obligaţi să plece caută să menţină vie amintirea satului lor. Au creat pe Facebook un grup cu numele ”Geamăna” unde publică periodic fotografii şi impresii despre ceea ce a fost în trecut şi realitatea crudă din prezent.
”Deşi născută şi crescută la Cugir, Geamănă e leagănul vacanţelor de vară, lângă bunici sănătoşi şi vrednici, şi mă fălesc că-s moaţă! Ce timpuri! Ştiam încă de atunci că îmi va fi dor să rătăcesc pe vale, printre arini, pe culmile Bulzului şi să văd Omeagul, ce se lasă mângâiat de soarele abia trezit, de apa de la Grohota sau cea de la Salca, Subpiatra, ce îmi stârnea o sete de nedescris, când urcam la şura moşului... Un singur vis l-am luat cu mine, pe cărarea vieţii: gândul pentru care priveam Geamănă, s-a făcut trup pentru mine, e real şi zâmbeşte şi trăieşte pentru NOI!”, astfel descrie satul o personă care îşi petrecea vacanţele aici. (Sursa fotografiilor: Vasile Bîrdea)
Se încarcă comentariile...
