PORTRET Viorica Graur, polițista care adoră drumeţiile şi sportul

De 15 ani lucrează în administraţie, iar de peste un an şi patru luni face parte din conducerea Poliţiei Comunitare Arad. Vio, cum îi spun cunoscuţii, este pasionată de sport de când era mică.

PROFIL
Născută. 6 noiembrie 1964

Studii. Facultatea de Inginerie

Familie. Căsătorită cu Radu Toader şi un fiu Alexandru

„Din copilărie îmi plăcea să fac sport. Tatăl meu, Dumnezeu să-l odihnească, a fost cel care m-a încurajat atât pe mine, cât şi pe sora mea Amalia să practicăm sportul”, a spus Viorica Graur. De 1 an şi 4 luni, aceasta se află la conducerea Poliţiei Comunitare, dar  totodată este şi preşedinta Corpului de Voluntari de Mediu. 

Sportul, pe primul loc
Viorica Graur încearcă să alerge cinci kilometri, în patru zile din săptămână. Programul de alergare este completat cu două ore pe săptămână de fitness şi bazin. Din copilărie îi plac sportul, drumeţiile şi şahul, pe care îl joacă de plăcere.

„Alexandru, fiul meu, este sportiv, dar din păcate doar sportiv amator, iar soţul meu este preocupat de grădinărit, având un mare talent la amenajări exterioare”, spune Viorica.  Ea mai mărturiseşte că îi place şi orientarea sportivă, un sport de anduranţă ce implică şi pregătire fizică şi psihică, un sport complex care se desfăşoară în pădure, pe un traseu de care ai cunoştiinţă doar în momentul startului, când primeşti o hartă a pădurii în care urmează să concurezi.

„Doar cu ajutorul unei busole şi a pregătirii fizice corespunzătoare poţi parcurge un traseu de altfel dificil, nu numai din punct de vedere al reliefului şi al lungimii, dar şi a surprizelor pe care le poţi avea de-a lungul lui. Surprize, care pot consta în întâlniri cu tot felul de vieţuitoare gen: urşi, porci mistreţi, căprioare etc. O astfel de întâlnire nu o poţi  uita, aşa cum şi eu îmi aduc aminte de câte ori plec pe un traseu din cadrul unui concurs, de cele trei ore pe care le-am petrecut într-un copac, la începutul practicării acestui sport, din cauza unei turme de porci mistreţi. După părerea mea, care nu poate fii întocmai obiectivă, orientarea sportivă este cel mai frumos sport, care te solicită din toate punctele de vedere: intelectual, fizic, emoţional”, a mai spus Vio.

Aceasta mai spune că o caracteristică a acestui sport, este fair play-ul de care trebuie să dai dovadă. „Având în vedere faptul că traseele pe care trebuie să le parcurgi sunt destul de anevoioase şi cu diferenţe mari de nivel, este foarte posibil ca pe parcursul lor să întâlneşti sportivi, care sunt accidentaţi”, a spus Viorica Graur.

Întrebări şi răspunsuri

Ai participat la concursuri?
Sigur, în fiecare an, dar datorită unei hernii de disc, în 2010 nu am putut participa la campionatul mondial de orientare sportivă, dar sper să mă recuperez, ca în acest an la Pecs-Ungaria să pot fii prezentă ca sportiv, nu ca spectator.

Cum îmbini meseria cu pasiunea?
Cu mare plăcere, tenacitatea de a termina un traseu, plin de obstacole, se regăseşte şi în stilul meu de muncă, stil  pe care am încercat să-l imprim şi colegilor de serviciu.

Ce faci când întâlneşti sportivi accidentaţi?
Trebuie să decizi care este cea mai rapidă variantă de a-i acorda ajutor.

Ce-i place
Directoarei de la Poliţia Comunitară îi plac oamenii frumoşi sufleteşte, cei corecţi şi cinstiţi, cei care au atitudine, care au demnitate, oamenii cu frică de Dumnezeu. De asemenea, îi plac  cei care nu se lasă călcaţi în „picioare” de oportunişti şi cei care nu mint.

Ce nu-i place
Nu îi place minciuna, mândria şi laşitatea. Pentru că iubeşte mult natura nu îi plac cei care nu o respectă. Vioricăi Graur nu îi place ca cineva să meargă la grătar sau la plajă şi să lase mizerie în jur. De asemenea, nu îi are la suflet pe cei care distrug pomii.