Practici magice de sărbătoarea Sfântului Andrei. Legarea foarfecelor, cuţitelor şi a toporului, pentru „a lega gura lupului“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Sărbătoarea Sfântului Andrei a avut dintotdeauna o legătură cu lupul ca totem. Sărbătoarea creştină se suprapune cu una precreştină, care marca trecerea de la vară la iarnă, de la lumină la întuneric sau anul nou dacic. În trecut, o serie de practici aveau loc în această noapte, o parte pentru a îndepărta duhurile rele ori pentru a ţine departe lupii.

Etnologul şi folcloristul Pamfil Bilţiu spune că ”Andreiul de iarnă era apogeul zilelor lupului şi de la această reprezentare mitică şi rituală trebuie să pornim în descifrarea scenariului ritual complex al sărbătorii”. De asemenea, acesta arată că în anumite sate, de pe valea Izei, sărbătoarea poartă numele de „Ziua lupilor”. În popor, poartă mai multe denumiri: „Indreluşa”, „Indreiu fetelor”, „Indreiu lupilor”, „Andreluşa”.
 

Sfântul Andrei este cosiderat protectorul vitelor, animalelor, sau cel care ”leagă gura lupului”. Credinţa populară spune că în această zi nu se lucrează, de teamă ca animalele din gospodărie să nu fie atacate de lupi. Etnologul Pamfil Bilţiu explică legătura acestei sărbători cu lupul. ”Această sărbătoare este pusă, de unii specialişti, în legătură cu anul nou dacic, la care lupul era animal totemic şi tabuistic. Poate de aici reminiscenţele tabuistice ale sărbătorii. Se respectau o serie de credinţe-interdicţii. În această zi nu se lucra, de teama că, cei care încalcă credinţa, vor fi mâncaţi de lupi. Nu era permis să se lucreze, în casă, cu foarfece, cu acul, cu andrelele, cu cuţit, de teamă ca lupii să nu atace animalele gospodarului. Nu se lucra cu fusul, nu se cosea, nu se ţesea, pentru ca lupii să nu atace coconii (copiii) şi să nu mănânce lupii oile. Nu se umbla cu sita, cu covata şi nu se sclonţesc sâmburi (sparge seminţe), ca să nu sclonţască lupii oile”, explică el. 

Obiectele ascuţite se leagă, pentru a ”lega gura lupului”

Alte credinţe legate de sărbătoarea Sfântului Andrei sunt legate de practici magice pentru a ”lega gura lupului” (a se proteja de atacurile lupilor). Entologul mai spune că în trecut, în satele din Maramureş, în această zi se lega cuţitul, foarfecele, securea, în general obiectele tăioase, iar teava ”şporului” (sobei) şi hornul, se legau cu sfoară în ajunul sărbătorii, pentru a ”legha gura lupului”. ”Bătrânele legau şi masa cu sfoară sau lanţ, act ritualic însoţit de formule orale de genul „Io pă tine te-am legat / Şi pă tăţ’ i-am apărat”. În unele sate se înnoadă o sfoară cu nouă noduri, apoi se deapănă şi se pune pe meşter-grindă  (bârna care susâine întreaga casă din lemn), ca să lege gura lupilor”, explică etnologul Pamfil Bilţiu.

Uşile se dau cu usturoi pentru a îndepărta duhurile rele

Alte practici magice din noaptea Sfântului Andrei se referă la cele cu rol de a apăra casa de morţii care se întorc periodic sub formă de strigoi, sau a celor vii, născuţi strigoi, care se transformă în lupi. ”Aceste două reprezentări malefice lup-strigoi se suprapun perfect, în contextul ritual al sărbătorii, şi sunt reminiscenţe mitologice străvechi, păstrate până în zilele noastre. Aşa ne putem explica practicile magice de apărare oficiate în seara de Andreluşă. Uşile grajdurilor, coteţelor, caselor, precum şi ferestrele se dădeau cu usturoi, la fel se ungeau şi animalele, în frunte şi pe spate, ca să să departă duhurile răle de casă, grajdi, coteţ”, explică el.

Fetele îşi pot vedea ursitul

Fiindcă vorbim de o sărbătoare-prag, de trecere de la vară la iarnă, de la lumină la întuneric, la anul nou dacic, este considerat şi un bun moment pentru premoniţii. Astfel, în această noapte, fetele de mărtitat săvârşeau diferite practici magice pentru a-şi afla ursitul. Pentru aceasta, fetele trebuiau să postească, iar seara să mănânce o turtă sărată, făcută doar din făină cu apă şi sare. Descifrarea visului era extrem de importantă.

”Apa se aducea de la trei fântâni şi era neîncepută. Făina era „ometită” (strânsă la veşca morii). Făina era luată cu trei degete, frământată cu multă sare, coaptă între două focuri. Pe tăietor, fata rupea turta pe cap, în două, jumătate o mânca pe tăietor, jumătate o punea sub pernă, iar noaptea îşi visa ursitul”, mai spune etnologul. Dar premoniţia nu se limitează doar la identitatea ursitului, alte practici aveau rolul de a afla şi calităţile acestuia. ”În unele sate, fetele puneau sub pernă pâine, cărbune, sare, piaptăn, veriguţă. Dacă fata visa pâine, bărbatul îi era bun. Dacă visa sare, îi era rău. Dacă visa veriguţă, era bogat. Dacă visa piaptăn, era sărac şi păduchios. Dar repertoriul de tradiţii al sărbătorii este cu mult mai bogat”, încheie el.

În noaptea de Sfântul Andrei, credinţa populară spune că cerurile se deschid şi pot fi aflate cele văzute şi cele nevăzute. Aceasta are legătură cu premoniţiile, dar pe de altă parte, se mai spune că este momentul prielnic pentru dezlegarea secretelor, descoperirea autorilor unor fapte precum crime, furturi etc. În popor se mai spune că în această noapte se înnoieşte timpul. Tot acum este momentul bun pentru a face premoniţii în legătură cu iarna: se spune că dacă este senin, va fi o iarnă blândă, însă dacă va fi frig, va fi o iarnă geroasă. 

Mai puteţi citi:

Ritualuri de înmormântare ciudate încă practicate în România. De ce, în Maramureş, i se face nuntă mortului înainte de înhumare

Baia Mare



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite