Povestea de viaţă admirabilă a unui fotbalist român sclipitor. Cum a ajuns tânărul Cristi Ganea de pe maidanul comunal în curtea Academiei lui Hagi

Publicat: 03.08.2017 15:17

Ultima actualizare: 05.08.2022 08:10

Cristi Ganea FOTO: Răzvan Păsărică

„Respira fotbal“, aceasta este expresia cel mai des folosită de către locuitorii comunei bistriţene Telciu pentru a-l caracteriza pe Cristi Ganea, care acum 15 ani bătea mingea la doi paşi de Munţii Ţibleş, pe un teren de fotbal comunal. Drumul pe care Ganea l-a făcut de la terenul de fotbal comunal până în curtea lui Hagi a fost presărat cu provocări, atât în ţară, cât şi în străinătate.

Unul dintre cei mai promiţători fotbalişti români este Cristi Ganea, un bistriţean de 25 de ani. În preliminariile Ligii Campionilor, în partida Viitorul Apoel Nicosia, Cristi Ganea a fost autorul unui gol magistral, intens comentat şi lăudat de oamenii de fotbal.

Mult mai impresionaţi de reuşita lui Cristi Ganea sunt oamenii în Telciu, un colţ de rai de la graniţa dintre Munţii Ţibleşului şi Munţii Rodnei, unde şi-a petrecut prima parte a copilăriei Cristi Ganea.

„Ţi se ridică părul pe tine când vezi golurile!”, spune Adrian Toderici, unul dintre verii primari ai fotbalistului, care îşi aminteşte că l-a urmărit prima dată pe Cristi jucând în urmă cu 15 ani pe terenul de fotbal din localitate.

Acolo a „debutat” Cristi Ganea, pe un teren de fotbal situat la marginea unei păduri, de unde poţi admira munţii. Pasiunea pentru acest sport i-a fost insuflată de tatăl său şi el un fotbalist de liga a doua. Deşi mulţi ar spune că a fost o ambiţie personală să-şi facă unicul fecior fotbalist, localnicii din Telciu spun că tânărul „respira fotbal”.

Terenul pe care se antrena Cristi Ganea când era copil (Foto: Bianca Sara)

Făcea naveta 50 de kilometri pentru a ajunge la antrenamente

Tânărul nu a fost împiedicat să-şi urmeze pasiunea nici de naveta istovitoare, antrenamentele desfăşurându-se la aproape 50 de kilometri de comuna natală.

„Era foarte dornic de fotbal. Tatăl lui a avut o mare influenţă asupra sa, nu l-a lăsat, l-a dus, l-a adus de la antrenamente, iar când nu putea el, îi ruga pe alţii sau lua ocazia. I-a şi plăcut foarte mult. Era greu cu deplasarea, stătea la ocazii pentru a ajunge la antrenament, se întâmpla să nu ajungă la timp”, povesteşte vărul său Adrian Toderici.

Pasiunea pentru fotbal a lui Cristi Ganea nu a rămas la stadiul de „hobby”. Pe când avea 11 ani a luat locul I pe ţară. Un an mai târziu a veni şi titlul de cel mai bun jucător şi golgheter. Încă de atunci au pus ochii pe tânăra speranţă de la Telciu cei mai importanţi oameni de fotbal din ţară:

„La 13 ani au venit după el Hagi, Gică Popescu, Iordănescu, iar domnul Aurelian Băbuţan, de la Inter Viişoara, nu o vrut să-l dea. Chiar în vara respectivă a plecat în Spania cu tatăl lui, în Bilbao, unde mama lui deja era de vreun an. A încercat să joace şi acolo, dar ăia din Bilbao sunt nişte naţionalişti, care nu primesc străini. Ăsta a fost ghinionul lui. Trei – patru ani nu l-au lăsat să joace în echipă. Ţineam legătura cu tatăl lui. Tatăl lui era disperat, nu ştia ce să facă să îl ajute pe Cristi să facă fotbal. Se juca cu copiii, dar în loturi nu îl includeau nicăieri. A stat până pe la 18-19 ani cam aşa, până când tatăl l-a luat şi l-a dus la Mallorca. Băiatul voia numai fotbal”, explică Pavel Rus, unul dintre primii săi „antrenori”, care l-a ajutat atât pe tatăl său, cât şi pe el.

Pavel Rus, care acum are 70 de ani şi încă păstrează legătura cu Cristi şi urmăreşte tot ce apare despre el în mass-media spune că acesta era nelipsit de pe terenul de fotbal, unde mergea ziua şi se întorcea abia seara. Acesta a fost şi unul dintre cei care l-a ajutat să ajungă la antrenamente atunci când tatăl nu putea să îl ducă.

Citește și: Minunea din Voluntari rezistă. Cum a reuşit echipa înfiinţată acum şapte ani să cucerească două trofee în două luni

Pavel Rus a fost unul dintre primii „antrenori” ai fotbalistului (Foto: Bianca Sara)

„Îl vedeam tot timpul cu mingea, terenul este aici, la doi paşi de casa mea şi tot timpul îl vedeam pe teren cu mingea. Mergea dimineaţa cu mingea spre stadion şi se întorcea abia seara. I-a fost dragă mingea. Este un super talent. Făcea aici ce voia el cu mingea. Îl duceam eu la meciuri la Bistriţa pe la 12-13 ani, făcea braziliana, se dădea peste cap, îi fenta, ăsta e talent. Şi acum mai vorbesc cu el, încerc să ajung la meciuri şi urmăresc tot ce spune presa despre el”, completează Pavel Rus.

Mama, tatăl şi sora lui Cristi locuiesc în Spania de mai bine de 12 ani. Vin vară de vară pentru a-şi vedea locurile natale, uneori şi de câte două ori, însă şi-au vândut proprietăţile din Telciu. A mai rămas o singură casă, care nu este finalizată, ridicată chiar la intrare în localitate, într-o zonă idilică. Şi Cristi mai vizitează comuna pentru a se întâlni cu prietenii şi rudele.

Primarul comunei: „Tatăl i-a fost părinte, i-a fost antrenor, i-a fost de toate”

„Sunt plecaţi de ani de zile în Spania, aşa cum multe familii se duc, să câştige mai bine. Este una dintre familiile de frunte ale satului, mama lui Cristi era asistentă medicală, tatăl lui maistru forestier, aveau o situaţie bună. Şi tatăl lui Cristi a fost un fotbalist foarte bun. Activa în Divizia C din câte ştiu eu. Uite că fiul lui îl depăşeşte. Ne bucurăm, e o deosebită plăcere când îl vedem la televizor şi ne face mare cinste. Noi ne gândim chiar să îi acordăm titlul de cetăţean de onoare. Ar fi o mare cinste să-l accepte, pentru că sunt convins că îl merită”, precizează primarul Sever Mureşan.

Terenul de fotbal unde s-a antrenat sportivul încă îi aşteaptă pe puşti şi pe tineri să îl urmeze pe Cristi Ganea, iar cei mai mici speră să îi calce pe urme:

„Vrem şi noi să ajunge ca şi Cristi, e un model. Jucăm la o echipă la Năsăud şi ne antrenăm aici, pe terenul ăsta”, spune un puşti de 7-8 ani, pe care-l găsim pe terenul de lângă pădure.

Cristi Ganea s-a născut într-o zonă idilică, la poalele Munţilor Ţibleş (Foto: Bianca Sara)

Primarul Sever Mureşan pune succesul şi performanţa fotbalistului şi pe seama perseverenţei tatălui său, care făcea tot posibilul ca tânărul să continue cu acest sport.

„Mi-l amintesc, era un puştan nelipsit de pe terenul de fotbal din comună. A fost dublat de tatăl său, care i-a fost mai mult decât părinte, i-a fost antrenor, de toate i-a fost. L-a îndrumat foarte mult şi a şi avut cu cine să facă o treabă deosebită. Eu mă bucur că se materializează acest vis, pentru că mulţi încearcă şi puţini reuşesc”, mai spune primarul localităţii.