Un ardelean a pus la punct prima bază de date cu amprentele palmelor din ţară

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Până ca tehnologia să ajute serios criminaliştii din întreaga ţară, bazele de date cu amprentele infractorilor erau ţinute sub cheia unor cutii cu fişe. La Bistriţa s-a regăsit singura „bază de date“ din ţară cu amprentele palmelor. Nu mai puţin de doi ani a muncit Ioan Iudean, un dactiloscop din Bistriţa, pentru a simplifica şi a alcătui o asemenea bază de date. Fiica i-a călcat pe urme şi îi continuă munca, în era digitală.

Cum se desfăşurau comparaţiile de amprente atunci când inspectoratele de poliţie nu aveau programe de calculator care în doar câteva secunde să reuşească să-ţi spună dacă o anumită persoană s-a aflat sau nu la locul unei infracţiuni? 

Ei bine, amprentele erau luate, fotografiate, iar fotografia era mărită de patru ori. Apoi, munca pe care astăzi o face programul de calculator o făcea dactiloscopul care, cu ajutorul lupei, compara amprentele cu cele deja existente în baza de date. Pe lângă răbdare, atenţie şi dedicaţie, dactiloscopul era nevoit să aibă o memorie de elefant, pentru a putea reţine şi recunoaşte elementele amprentelor. Nici bazele de date nu erau pe atunci digitale, ci aveau forma unor cutii pline cu fişe cu amprentele papilare ale infractorilor sau suspecţilor. 

CE ESTE ACELA UN DACTILOSCOP?

Unul dintre cei mai apreciaţi dactiloscopi din ţară şi-a desfăşurat activitatea la Bistriţa. Perseverenţa şi memoria extraordinară ale lui Ioan Iudean i-au determinat şi pe oamenii legii de la malul mării să apeleze la cunoştinţele şi experienţa sa preţ de un deceniu, pentru a-i prinde pe spărgătorii care invadau litoralul vara. 

„Este un fenomen. Putea să compare amprentele cu ochiul liber, fără să inverseze urme şi şanţuri la impresiuni, fiindcă avea o memorie fantastică. A fost de nenumărate ori detaşat la mare pe parcursul celor trei luni de sezon estival, pentru că erau foarte multe spargeri în hoteluri, iar el avea o memorie foarte bună. Se uita peste un set de impresiuni şi reuşea să le descopere imediat pe cele «vinovate»“, a declarat Crina Sîrb, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Bistriţa-Năsăud.

A VRUT SĂ INTRE ÎN SECURITATE

Vreme de aproape zece ani, Ioan Iudean a lucrat ca mecanic auto, de-abia la 26 de ani s-a reprofilat. A vrut să intre la Securitate, însă a depăşit vârsta maximă cu şase zile, aşa că şi-a îndreptat atenţia spre Poliţie. Ioan Iudean îşi începe munca la Postul de Poliţie din comuna Şieuţ, unde petrece aproape un an. Într-o zi, şefii îi spun că trebuie să plece la Bucureşti pentru a urma un curs. De ce a fost ales el nici în ziua de astăzi nu ştie. Acolo a învăţat cum să compare amprentele degetelor şi chiar şi ale palmelor. „Când am plecat, nici nu ştiam cu ce se mănâncă măcar dactiloscopia. Din câte am înţeles, un ofiţer m-ar fi recomandat“, mărturiseşte fostul dactiloscop, ieşit la pensie între timp. 

Întors la Bistriţa, Ioan Iudean a ajuns la Criminalistică, unde compara amprentele luate de la faţa locului cu cele din baza de date. La scurt timp după aceea, a început să pună bazele primei cartoteci palmare din ţară, o bază de date cu amprentele palmelor. Restul specialiştilor din ţară s-au cam ferit de asta, întrucât procedeul era unul foarte complicat. De asemenea, poliţiştii nici nu obişnuiau să ia şi amprentele palmelor pentru a îmbogăţi astfel şi cartoteca palmară.

cartoteca palmara bistrita 2


Ioan Iudean, alături de un coleg, în timp ce comparau nişte amprente (Foto: Arhivă Personală)

„Formulele pentru palme erau foarte complicate. Am avut norocul că am avut un şef foarte calm. Împreună, cu răbdare, am început această cartotecă palmară la Bistriţa. Asta se întâmpla în ’88, atunci am început să lucrez la ea, să o simplific. Doi oameni am am lucrat la ea. Nu a mai fost niciunde în ţară o cartotecă palmară. Noi am fost singurii care au avut-o. Eu am făcut-o, dar nu a fost în totalitate concepţia mea, alţii au gândit principiile, eu doar am simplificat-o şi am pus-o în practică. A avut eficienţă“, se mândreşte specialistul.

10.000 DE FIŞE CU AMPRENTE PALMARE

În timp, cartoteca palmară a ajuns să numere peste 10.000 de fişe. A rezistat şi şi-a demonstrat utilitatea mai bine de zece ani, până în anul 2000, când amprentele au început să fie digitalizate. Deşi erau digitalizate, acestea se comparau tot cu ochiul. Abia în anul 2007 a ajuns la Bistriţa softul care compara automat amprentele, fără a mai fi nevoie de lupă. 

Atunci, şefii i-au spus lui Ioan Iudean să-şi distrugă baza de date la care a muncit, pentru că nu mai era nevoie de ea. Dar dactiloscopul nu a putut să facă asta, ascunzând cutiile cu fişe în podul instituţiei, pe care l-a mai vizitat aproape doi ani şi a profitat de informaţiile aduse de această bază de date. 

cartoteca palmara bistrita 4

Din astfel de fişe era compusă cartoteca palmară (Foto: IPJ Bistriţa-Năsăud)

Munca aceasta minuţioasă, de câteva decenii, l-a ajutat pe Ioan Iudean să-şi dezvolte nişte abilităţi extraordinare, care i-au adus aprecierea superiorilor. Dactiloscopul ajunsese să compare amprentele cu ochiul liber, fără a mai avea nevoie de inversarea acestora, de fotografiere şi de mărirea lor. 

FIICA I-A CĂLCAT PE URME

Paula, fiica de 28 de ani a lui Ioan Iudean, a crescut practic în poliţie. Ea s-a născut în preajma Revoluţiei, iar din cauza haosului de atunci, tatăl său a fost nevoit să apeleze tocmai la maşina criminalisticii pentru a-şi transporta soţia însărcinată la spital să nască.

Încă de când era mică, Paula a ştiut că vrea să se facă poliţistă. A urmat o şcoală de profil, după care a lucrat jumătate de an într-o comună din Suceava, la un post de poliţie. S-a întors la Bistriţa, unde şi-a început cariera la Ordine Publică. Totul se întâmpla chiar cu un an înainte ca Ioan Iudean, tatăl său, să iasă la pensie. El şi-a dorit ca tot ce a învăţat de-a lungul anilor să transmită mai departe celui care urma să îi ia locul, mai ales că şcolile de profil din ţară nu mai prea pun accent pe dactiloscopie, din cauza existenţei softului care analizează acum amprentele. Aşadar, i-a venit natural să-şi înveţe propriul copil secretele dactiloscopiei. 

„Întâmplare nu a fost, pentru că eu urma să mă pensionez în anul 2013 şi i-am spus că, dacă o atrage, eu o pot învăţa. I-am garantat că nu o să se plictisească, pentru că nu este monotonie. Am zis că decât să-l învăţ pe altul, mai bine îmi învăţ copilul. Am început exact cu ce am făcut eu la şcoală“, rememorează Ioan Iudean.

cartoteca palmara bistrita 6

Paula Iudean duce mai departe activitatea tatălui (Foto: IPJ Bistriţa-Năsăud)

ŞI AZI SE MAI „CITESC“ AMPRENTELE CU LUPA

Neajunsurile softului o determină pe Paula să apeleze la metodele învăţate de la tatăl său şi să compare amprentele cu lupa. Se întâmplă atunci când softul dă erori sau atunci când trebuie să compare amprente luate când infractorul era în creştere, caz în care mărimea urmei papilare se modifică. Programul folosit în prezent nu permite recunoaşterea amprentelor de mărimi diferite, chiar dacă aparţin aceleiaşi persoane.

 „Cred că şase luni am petrecut doar comparând amprente cu ochiul liber şi studiind. Cu softul e simplu, bagi urma şi el compară cu ce are în baza de date, dar calculatorul mai dă şi erori“, spune Paula. Cât despre satisfacţia meseriei, „de fiecare dată, mă trec fiori reci atunci când găsesc o amprentă. E o satisfacţie enormă“, mărturiseşte Paula, susţinută şi de tatăl său, care o completează: nu există termen de comparaţie pentru sentimentul pe care-l ai când dai de urma infractorului. 

Vă mai recomandăm:

Poliţistul român ales primar într-o comună din Germania. Este recunoscut pentru generozitatea ieşită din comun

Şeful IPJ Bistriţa-Năsăud: „Poliţiştii să-şi facă treaba indiferent ce telefon ar primi“

Bistriţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite