Adevărul despre răpirea mişelească a Basarabiei şi Bucovinei. Cum a fost lăsată Moldova fără două teritorii extrem de importante în mai puţin de 50 de ani

0
Publicat:
Ultima actualizare:

La cumpăna secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea, Principatul Moldovei rămânea în mai puţin de 50 de ani fără două dintre cele mai importante teritorii ale sale, Bucovina şi Basarabia. Imperiul Habsburgic şi Rusia le-au ocupat nu prin forţa armelor, ci prin manevre diplomatice sau fals grosolan.

Europa secolului al XVIII-lea a fost înecată în praf de puşcă. Cel puţin zona de est a fost transformată în câmp de luptă al marilor imperii. Imperiul Habsburgic, Imperiul Ţarist şi Imperiul Otoman îşi disputau supremaţia în zona Balcanilor, a estului Europei, dar şi a zonelor central-estice. Imperiul Ţarist era o forţă dezlănţuită pusă pe picioare de Petru I, a cărui politică expansionistă a fost continuată de Ecaterina cea Mare, dar şi de Alexandru al II-lea. 

Imperiul Habsburgic, de cealaltă parte, încerca să-şi justifice pretenţiile imperiale, aruncându-şi armatele multinaţionale în tot soiul de războaie. Imperiul Otoman, forţa uriaşă a islamului din evul mediu, lupta în zorii epocii moderne pentru supravieţuire. Depăşit tehnic şi militar de rivalii săi austrieci şi ruşi, cu un sistem feudal rigid într-o lume care încerca să se debaraseze de el, bazat pe cutume religioase stricte şi mai ales cu sultani slabi departe de forţa reformatoare şi de potenţa războinică a înaintaşilor, precum Baiazid, Murad, Mehmet sau Soliman, Imperiul Otoman încerca cu străşnicie să-şi menţină statutul şi vechile posesiuni. 

Totodată Imperiul Otoman era măcinat de corupţia şi minat de lăcomia funcţionarilor capabili săfacă orice pentru bani. Între aceste mari puteri s-au dat nu mai puţin de 7 războaie în intervalul 1683-1829, fiind cunoscute în istorie ca războaiele ruso-austro-turce. O parte a acestor războaie au fost duse pe teritoriul Principatelor Române transformate în monedă de schimb. Oficial state vasale ale Imperiului Otoman, Moldova şi Ţara Românească au fost pasate de la un protectorat la altul. Considerate zone strategică, disputa pe teritoriile româneşti dintre cele trei mari puteri era acerbă, iar în această perioadă diferite regiuni româneşti au intrat în componenţa imperiilor. În acest context Moldova pierde în mai puţin de 50 de ani două regiuni extrem de importante.

Bucovina scoasă la mezat 

Al V-lea război ruso-turc (1768-1774) se încheia prin pacea de la Kuciuk-Kainargi la 21 iulie 1774. Imperiul Otoman se apropia tot mai mult de sfârşitul istoriei sale glorioase. Otomanii declaraseră război Imperiul Ţarist, pentru intervenţia acestuia din urmă în Polonia pe care o împărţise cu alte mari puteri ale Europei. Totodată cazacii armatei ţarului făcuseră prăpăd în teritoriile vasale turcilor. Ca să nu mai vorbim de influenţa tot mai mare pe care ruşii o aveau asupra altor state vasale ale Imperiului Otoman printre care şi Principatele Române. Trupele otomane au fost înfrânte iar prin pacea de la Kuciuk Kainargi, Imperiul Otoman a fost îngenuncheat. Ruşii obţineau independenţa principalului aliat al turcilor, Hanatul Crimeii, deschiderea la mare dar şi dreptul de a interveni în Principatele Române unde a fost inaugurat protectoratul rusesc. 

De altfel ruşii se pregăteau să dea lovitura de graţie Imperiului Otoman. Speriaţi de influenţa rusească şi de constituirea unui Imperiul Rus Oriental după cum se exprima cancelarul Kaunitz, austriecii altădată duşmani neîmpăcaţi ai turcilor sunt dispuşi să facă un compromis şi să menţină în viaţă Imperiul Otoman de dragul echilibrului politic dar mai ales pentru a-i îndatora pe turci şi pentru a obţine uşor teritorii profitând de slăbiciunea lor. 

image

Cancelarul Kaunitz FOTO wikipedia.org

”Văzând austriecii pe turci în atâta nevoie, le propun un tratat secret, prin care turcii se îndatoresc a da Austriei 10.000.000 pentru cheltuieli de pregătiri de război.{...} Poarta spre a arăta recunoştinţa pentru purtarea ei generoasă, a Austriei,îi făgăduieşte Oltenia, dacă va reuşi fie prin negocieri, fie prin arme, a face pe Rusia să părăsească toate cuceririle făcute pe pământ turcesc şi se va sili să încheie o pace între ambele imperii, pe baza celei de la Belgrad”, scria A.D. Xenopol în lucrarea sa ”Istoria Românilor din Dacia Traiană”. 

Acest tratat secret a fost încheiat încă din timpul războiului turcilor cu ruşii. Nu a dat prea multe roade, fiindcă otomanii au fost bătuţi de-a binelea şi tot au ajuns la umilitorul tratat de la Kuciuk Kainargi. Totuşi austriecii îşi cereau recompensa fiindcă au ţinut partea otomanilor. Documentele arată că Oltenia îi interesa câtuşi de puţin pe austrieci. Iosif al II lea asociat la domnie de mama sa Maria Tereza făcuse o călătorie incognito prin Oltenia şi se declarase nemulţumit de sărăcia provinciei. A pus însă ochii pe nordul Moldovei, mai precis pe Bucovina. Şi asta după ce colonelul austriac Carol Enzenberg evaluase în secret nordul Moldovei Ia circa 21 de milioane de florini. Era cu alte cuvinte o zonă extrem de bogată. Planurile erau făcute, austriecii doreau cu orice preţ de la otomani nordul Moldovei.

Corupţie, dovezi mincionoase şi asasinat

În septembrie 1774 cancelarul austriac  Kaunitz îi transmitea ambasadorului Imperiului Habsburgic la Instambul baronul Thugut, că doreşte nordul Moldovei. Aflând de planurile austriecilor, domnitorul moldovean Grigore al III lea Ghica împreună cu aşa numita ”partidă naţională” se împotrivesc acestui plan şi ameninţă Imperiul Otoman cu apropierea şi supunerea faţă de Rusia. În acelaşi timp prin şantaj şi mituirea unor funcţionari otomani, austriecii obţin la 7 mai 1775, Moldova de Nord, componentă a Ţării de Sus, pe care o vor numi oficial Bucovina şi mai apoi ducatul Bucovinei. 

”Prin coruptie, şantaj şi presiuni militare (concentrări de trupe în zona Belgradului), la 7 mai 1775 se semna Convenţia austro-otomană, compusă din patru puncte, prin care nordul Moldovei (Bucovina), cu vechea capitală, Suceava, şi  mormântul marelui Stefan, de la Putna, intra în componenţa Imperiului Habsburgic. Ignoranţa şi venalitatea funcţionarilor otomani însărcinaţi cu delimitarea hotarului a facilitat anexarea, în plus, a încă 30 de sate”, preciza istoricul Nicolae Chiachir în lucrarea sa ”Din istoria Bucovinei”. 

image


Grigore al III lea Ghica FOTO wikipedia.org

Motivele enunţate de austrieci pentru ocuparea acestei regiuni au fost următoarele. În primul rând au susţinut că Bucovina era parte a Pocuţiei acel teritoriu disputat între Polonia şi Moldova. Iar prin împărţirea Poloniei, Austria primise această regiune. Atât voievodul moldovean Grigore al III lea Ghica dar şi vechile hrisoave arătau clar că Moldova de nord nu avea legătură cu teritoriul Pocuţiei. În zadar însă. Apoi austriecii spuneau că anexând această zonă creau un culoar de legătură între Ardeal şi Galiţia, provincie nou alipită Imperiului Habsburgic. 

Nu exista niciun temei etnic sau istoric pentru această alipire. Grigore al III lea Ghica pentru îndrăzneala de a se opune a fost ucis la casele Beiliciului din porunca otomanilor. Teritoriul ocupat de austrieci era de 10.441 kilometri pătraţi cu o populaţie de peste 70.000 de locuitori. Majoritatea erau români. Această bucată de loc a Moldovei, pe unde s-a pus hotar şi semne, împărăteşti pajure, este în stăpânirea împărăţiilor sale, crăiasa apostolicească Maria Tereza şi împărăţia sa, Iosif Secundul”, se adresa populaţie din provincia nou ocupată generalul Gabriel Spleny, comandantul trupelor de ocupaţie.

Basarabia cerută de ruşi

În mai puţin de 50 de ani de la anexarea Bucovinei de către austrieci, Moldova avea să mai piardă un teritoriu important. Este vorba de Basarabia. Aici anexarea teritorială a fost făcută rapid şi fără prea multe explicaţii. Mai precis totul a fost făcut în secret. Rapt-ul Basarabiei a avut loc în 1812, după războiul ruso-turc din 1806-1812.  Principatele Române au fost ocupate de Imperiul Ţarist iar Imperiul Otoman a suferit o nouă înfrângere zdrobitoare, consfinţită prin tratatul de pace de la Bucureşti din 16 sau 28 mai 1812. Pacea a fost făcută pe repede înainte fiindcă ofensiva lui Napoleon către est putea să le dea planurile peste cap.

image

 Gaspard Louis Andrault conte de Langeron FOTO wikipedia.org

Împăratul francez căuta de altfel să contracareze această creştere a puterii ţariste în Europa. Generalul Kutuzov era unul dintre personajele care se grăbeau cel mai tare pentru încheierea acestei păcii ştiind că ameninţarea napoleoniană nu era o joacă.  De altfel iminenţa unui atac francez a făcut ca pretenţiile ruseşti să scadă dramatic. De exemplu înainte de 1811, ruşii cereau ca şi condiţie de pace otomanilor alipirea ambelor principate româneşti, lucru refuzat categoric de otomani. După victoria zdrobitoare a ruşilor de la Slobozia , operă a generalului Kutuzov, ruşii cer din nou ambele Principate. Doar ameninţarea Napoleoniană şi refuzul îndărătnic al otomanilor i-a făcut să renunţe şi să dorească doar aceea parte a Moldovei de la Prut la Nistru, pe care ulterior au numit-o ca provincie Basarabia. 

Provincie ocupată cu clauze secrete

Soarta Basarabiei a fost hotărâtă prin tratatul de pace de la Bucureşti şi prin iscusinţa negociatorului angajat de ruşi, Gaspard Louis Andrault, conte de Langeron, care a reuşit să obţină extinderea denumirii de Basarabia şi către alte teritorii răsăritene, ce altădată nu făceau parte din Basarabia istorică. Totodată la sfaturile acestui negocitor au fost introduse două clauze secrete, mai precis articolele IV şi V, în acest tratat prin care Basarabia era alipită fraudulos Imperiului Ţarist. Ruşii nu au invocat nici un fel de motiv pentru luarea Basarabiei, pur şi simplu au anexat-o.O perioadă totuşi Basarabia a avut un regim autonom fiind condusă de un guvernator român, iar limba oficială era cea română. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:

Bătălia pentru Basarabia redivivus: „Români, vă ordon treceţi Prutul!“

Eminescu şi Basarabia, Cioloş şi... Germania?

Botoşani



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite