Cum a ajuns un român de la muncitor la uzina Steagu Roşu la om de afaceri de succes în Italia
0
Eugen Mandanac este de 22 de ani emigrant. Nu i-a fost uşor la începutk, a locuit într-o maşină dezmembrată, dar în timp, prin muncă a reuşit să-şi împlinească visul. Acum are un atelier de mecanică auto foarte apreciat la Roma.
Eugen Mandanac este originar din Mureş, dar viaţa şi mai ales locul de muncă l-au adus la Braşov. De mic i-a plăcut mecanica, avea o adevărată pasiune pentru meşterit şi demontat tot felul de lucruri. Abia în liceu avea să înveţe cum se repară o maşină. Era foarte priceput şi a fost observat imediat de maistrul care preda orele de practică. Aşa a ajuns să obţină o bursă la uzina de camioane „Steagu Roşu“, actuală Roman SA. A muncit ani buni la sculărie unde s-a specializat în adevăratul sens al cuvântului. Întreaga poveste a lui Eugen Mandanac a fost publicată pe www.emigrantul.it.
Eugen s-a aflat printre muncitorii uzinei care în noiembrie 1987 au strigat Jos Ceauşescu. A protestat în curtea uzinei, nu a mers până la prefectura de acum, dar tot nu a scăpat de pedeapsă. Nu a fost torturat fizic cum au păţit alţi muncitori, dar a fost supus unui mare stres psihic.
„Aveam 25 de ani pe-atunci. Cei care nu am ieşit din fabrică am fost ,,deportaţi” în fabrică. La alte secţii, pentru a sparge cluburile create. De la un loc de muncă la altul. Aveau nevoie de un turnător sau un strungar? Te trimiteau acolo, chiar dacă tu erai un bun matriţer sau vopsitor. Pe cei care au ieşit din fabrică la manifestaţie i-au deportat în ţară. I-au trimis în Deltă, la Canal, i-au împrăştiat peste tot. Erau ,,elemente recalcitrante“ a declarat Eugen Mandanac pentru www.emigrantul.it.
Emigrant de 22 de ani
Până la Revoluţie a fost detaşat la mai multe secţii, iar apoi a plecat în Ungaria. A stat aici şase luni, timp în care a lucrat la un depozit de cherestea. Talentul său de mecanic nu a trecut neobservat, iar Eugen a reuşit să le repare ungurilor toate utilajele forestiere. S-a întors înapoi în fabrică, dar nu a putut uita ce a văzut peste hotare, cum lumea era alta, cum libertatea era alta. Au urmat apoi disponibilizările masive de la uzina din Braşov, iar Eugen a reuşit să găsească o cale de ieşire.
A profitat de faptul că ansamblul folcloric al uzinei urma să plece în Italia la Potenza şi a decis să pună la bătaie bani pentru a sponsoriza călătoria. Nu s-a mai întors însă în ţară şi a rămas acolo alături de alţi cinci colegi. Îşi aduce aminte zâmbind că era tânăr şi că se uita după fete, dar că nu a fost impresionat. Când a văzut o fată frumoasă a aflat amuzat că era româncă.
A decis în final să rămână la Roma. Au urmat ani grei, dar frumoşi. A locuit o perioadă într-o maşină de la un fel de Remat, s-a apălat la cişmea şi a lucrat pe unde a apucat. Un fost coleg de muncă a fost cel care i-a oferit şi prima slujbă la o brutărie. A reuşit apoi să se angajeze ucenic pe lângă un mecanic bătrân. Încet, dar sigur, Eugen a început să strângă bani şi să se gândească la propria afacere.
Afacere de succes
Acum, Eugen Mandanac are propriul atelier ,,Autocarozzeria Mandanac“, are proprii angajaţi, iar soţia îl ajută la contabilitate. Fiul său Remus este un electronist talentat şi ajută şi el atelier. Poate spune că după 22 de ani de viaţă de emigrant este acum un om împlinit. Şi-a făcut o casă şi are o afacere de succes. Nu se plânge că a dus-o greu la început şi spune că toate obstacolele fac parte din viaţă. Atelierul său este foarte căutat, iar mulţi italieni îi sunt acum clienţi. Pentru că nu a uitat de unde a plecat ajută comunitatea românească şi chiar o echipă de fotbal denumită Dacica.
„Am vrut să vadă şi italienii că noi nu ştim numai să facem case, să mergem să lucrăm pe şantier. Ştim cum să jucăm fotbal, ştim să ne comportăm, să le placă şi lor de noi ca oameni“ a mai declarat Eugen Mandanac pentru ww.emigrantul.it.
Se încarcă comentariile...
