Marian Godină răspunde sutelor de mesaje primite după ce şi-a făcut public salariul: „În aceşti 11 ani, am îmbătrânit probabil 20“

Agentul de circulaţie Marian Godină a decis să-şi facă public salariul pe care-l încasează. După mesajul referitor la acest subiect, pe care l-a postat pa pagina personală de Facebook, Godină a primit sute de comentarii, cărora le-a răspuns printr-o nouă postare.

Poliţistul Marian Godină a decis să-şi facă public fluturaşul de salariu aferent lunii februarie 2017. Sute români au comentat referitor la leafa agentului de circulaţie în mai de 24 de ore de la publicarea mesajului.

Marian Godină a revenit cu un comentariu, pe care-l redăm integral:

„Postarea în care mi-am făcut public fluturaşul de salariu a adunat peste o mie de comentarii în care fiecare şi-a dat cu părerea, aşa că vreau să îmi spun şi eu opinia acum.

Am observat că ne place întotdeauna să comparăm şi cam toate comentariile s-au raportat la astfel de comparaţii cu alte meserii. Dacă mă compar cu mama care munceşte de o viaţă şi are salariul cam jumătate din al meu, pot spune şi eu că am un salariu decent, aşa cum au spus mulţi prin comentarii. Dacă îmi compar salariul cu pensia tatălui meu, cae a muncit de la 16 ani în uzină, iarăşi pot spune că am un salariu bun. Dacă îmi compar salariul cu al unui fost coleg din liceu care acum distribuie ţigări, pot să spun că mi-e ruşine să spun că am salariul jumătate cât al lui. Dar cred că aici greşim cu toţii, făcând comparaţii. E în mentalitatea noastră să ne comparăm cu alţii, în loc să ne raportăm strict la noi, la ceea ce facem pentru acel salariu. Aşa că, dacă tot am postat fluturaşul de salariu, am să scriu azi şi ce fac eu pentru acei bani. Înainte de asta vreau să demontez câteva argumente cu care nu sunt de acord.

"Dacă nu îţi convine, de ce mai stai?" Dacă eşti inginer, contabil, lucrezi în IT, şofer etc şi lucrezi la o firmă fără să îţi convină salariul, te-aş putea întreba asta. De ce nu îţi cauţi în altă parte unde să te plătească mai bine? Dar nu îl poţi întreba asta pe un om care e poliţist de vreo 15 ani. Să plece unde? La o altă Poliţie? La privat unde să se ducă şi ce să spună că ştie să facă? Ştie să fie poliţist? Ba mai mult, nici să facă şi altceva pe lângă nu prea poate pentru că avem un statut care ne permite doar să facem creaţii artistice şi literare, în rest nu prea ai voie să ai al doilea job, iar dacă ai avea nu cred că programul ţi-ar permite. Probabil că şi cei de la MAI profită de aspectul ăsta, de faptul că un poliţist cu vechime nu prea are unde să mai plece şi de aceea îşi permit să îl trateze aşa. La fel e şi în cazul pompierilor şi jandarmilor. Te duci să te angajezi la privat spunând că ai fost pompier? Cam la ce job te-ar ajuta experienţa ta de pompier sau de jandarm?

"Eu lucrez în construcţii de 15 ani şi nu iau cât tine! Mi-ar plăcea să am aşa salariu!" Spre deosebire de mine, care dacă aş vrea să lucrez în construcţii habar nu aş avea să ţin o mistrie în mână, acum MAI face valuri de angajări în Poliţie, fără şcoală, doar cu un examen şi fără limită de vârstă. Eşti liber să încerci şi te aştept să îmi devii coleg. În prima lună ai avea un salariu cu vreo 200 de lei mai mic decât al meu.

"Voi staţi chiar bine faţă de cei din învăţământ." Aşa cum am mai spus, nu vreau să mă apuc să fac comparaţii. Chiar e trist ce se întâmplă cu profesorii, dar asta nu înseamnă că dacă ei au salariu foarte mic, eu trebuie să zic sărut mâna şi să fiu mulţumit cu al meu, doar pentru că e mai mare decât al lor.

Ca să revin la ce fac eu ca să îmi merit salariul, o să încep prin a spune că lucrez ca poliţist rutier din 2006. În aceşti 11 ani, am îmbătrânit probabil 20. Nu, nu e o muncă fizică, nu dau la lopată, dar e o muncă în care ai de a face cu omul. Munca asta cu omul mi-a adus vreo 12 plângeri penale pentru infracţiuni de tot felul, de la abuz în serviciu, fals intelectual, purtare abuzivă, lipsire de libertate, tâlhărie, pâna la luare de mită şi, deşi sună amuzant…dare de mită. Nu e prea plăcut să fii audiat la parchet, chiar dacă ştii că eşti nevinovat. Am ajuns şi pe la DNA de vreo trei ori şi nu a fost prea plăcut tonul pe care mi s-a vorbit. Cu toate astea am înţeles că nu ar fi trebuit să fiu aşteptat acolo cu suc şi fursecuri şi susţin în continuare munca anti corupţie a procurorilor DNA. Faptul că mereu s-a dovedit că am fost nevinovat mă face acum să nu pot pune botul la poveştile "inocenţilor" cu averi impresionante ale căror poveşti lacrimogene ne sunt prezentate la tv, ei pozând în biete victime ale abuzurilor.

Mi-am găsit maşina cu ştergătoarele rupte şi zgâriată cu cheia, dar mă consider norocos faţă de alţi colegi de-ai mei ale căror maşini au fost incendiate sau stropite cu lichid de frână.

Nu sunt fricos de fel, dar nu e plăcut să primeşti câte o ameninţare măcar o dată pe lună de la vreun pulifrici cu aere de interlop căruia i-ai luat permisul.

Am fost o dată ultragiat, atunci când m-am trântit cu unul care mi-a rupt uniforma. Deşi erau probe concludente, lui i s-a dat neînceperea urmăririi penale şi a scăpat cu o amendă administrativă de 1000 de lei, unul dintre argumentele procurorului fiind că omul avea studii superioare şi regreta fapta. Atât de tare a regretat-o încât mi-a făcut şi el mie plângere penală pe motiv că "poliţistul m-a trântit de pământ şi m-a călcat cu bocancii pe cap."

l-am urmărit o dată pe unul care, în momentul în care eram la geamul lui şi îi ceream actele, a demarat şi m-a lăsat cu mâna întinsă. După vreo 20 de minute de alergat cu sirene peste borduri şi prin parcări, s-a înfipt într-o maşină de gunoi şi l-am prins. A fost fain, aşa ca-n filme. Doar că în filme nu apare poliţistul care, a doua zi, când era liber, umbla pe la vulcanizări să cumpere nişte jante mai ieftine pentru VW Vento şi nici celui prins, care fugise pentru că avea permisul suspendat, nu i s-ar fi dat NUP pe motiv că el, drăguţul, nu ştia sărăcuţul că avea permisul reţinut. Mă întreb la ce naiba fugise dacă nu ştia? Important e că am înlocuit jantele pătrate cu unele rotunde, second, dar bune.

Că am varice la 30 de ani de la stat în picioare…e un detaliu minor. E plin de reclame la tratamente anti-varice, cică dispar acum şi fără bisturiu.

Apropo, aţi încercat vreodată să staţi în picioare la -20 de grade o oră? Nu zic 4 ore sau chiar 7 şi nici în mijlocul unei intersecţii unde noxele fac să ajungi cu cămaşa de parcă ai lucrat în mină. Doar aşa, stând degeaba o oră în picioare. Şi la +30 de grade e cam la fel de plăcut.

E fain la Biroul Tamponări într-o zi ploioasă, când lucrezi singur şi sala e plină. Pentru că acum se poate face amiabil, la tamponări ajung doar cei care nu se înţeleg amiabil. Din moment ce nu se înţeleg între ei amiabil, e clar că oamenii sunt nervoşi şi puşi pe ceartă. Cel pe care îl consideri vinovat pleacă cu gândul că celălalt a avut pile, asta nu înainte de a-ţi ţine un mic discurs cu mulţi decibeli în care să îţi explice că ai făcut abuz şi că o să te târască prin tribunale. După 5 oameni d-ăştia într-o zi, ajung acasă şi mă răstesc la maică-mea când mă întreabă a doua oară dacă îmi e foame. Asta pentru că alegem întotdeauna să ne descărcăm tot pe persoanele dragi, că doar nu m-oi răsti la nobilul cetăţean care îmi plăteşte salariul.

E frumos să lucrezi schimbul 3. După 7 nopţi consecutive de serviciu, aveam liber două zile, din care prima o dormeam, dar cu telefonul deschis pentru că era foarte probabil să fii sunat să dai unele lămuriri. A doua zi liberă era puţin mai bine, dar când venea noaptea mă uitam pe pereţi, fiind obişnuit să nu mai dorm. Era rău că apoi eram schimbul 1 şi mă duceam nedormit. Mă obişnuiam cu schimbul 1 şi intram schimbul 2. Apoi iar 3 şi tot aşa. Cam dezorientat organismul în stilul ăsta.

Am noroc că sunt mai antisociabil şi nu prea sunt sufletul petrecerilor, aşa că anii în care mi-am petrecut noaptea de revelion la serviciu nu m-au afectat prea mult. La fel şi de Crăciun. Nici prea pios nu sunt, deci mi-am făcut mereu cu drag Paştele la serviciu.

Sunt convins că aş putea scrie încă zece pagini şi tot nu ar înţelege unii ce presupune meseria asta de poliţist. De afară vedem întotdeauna altfel şi nu vom şti nimic despre o profesie până nu o vom practica, dar ne dăm cu părerea. Nu ştiu cum e să fii profesor, medic, it-ist, manager, taximetrist, şofer, reporter, director, zidar, zugrav etc. Dar ştiu prea bine cum e să fii poliţist şi părerea mea e că salariul unui agent de poliţie care lucrează efectiv în stradă nu numai că e mic, l-aş putea numi o bătaie de joc atât faţă de poliţişti, cât şi faţă de cetăţenii care au nevoie de o poliţie eficientă şi au pretenţii de la noi, comparându-ne de multe ori cu cei din Germania. Poate data viitoare vor compara şi salariile.

Şi ca să închei, eu aş putea pleca oricând din Poliţie pe un salariu mult mai mare, dar îi compătimesc pe colegii mei care nu au posibilitatea asta, care au rate pentru casă, au copii şi care sunt legaţi practic de acest salariu.
Iar lui Mircea Badea, cel care a dat share ieri la el pe pagină la un articol despre salariul meu şi se bucura foarte tare, scriind "Şampanie", îi propun ceva mult mai fain decât a da share şi a se bucura la sutele de comentarii ale fanilor lui care mă făceau în toate felurile. Mircea, postează şi tu o poză cu salariul tău, apoi găseşte un copil dintr-o familie necăjită şi hai să îl facem fericit. Îi donăm amândoi salariile noastre, exact cât scrie pe fluturaş. La mine 3045 lei, la tine cât o fi. Sper să accepţi. Abia ne şi cunoaştem, că tot ştiu că-ţi sunt simpatic“.