Clujeanul Grigore Lup îi încalţă pe cei ce trăiesc pe picior mare

E pantofarul oficial al formaţiilor de dansuri populare şi al trupelor de majorete, dar face încălţări la comandă şi pentru clienţi cu numere foarte mari sau foarte mici, care nu se găsesc în comerţ. El preia comenzi şi pe net.

În atelierul său din Mărăşti miroase a prenandez şi a piele proaspăt tăbăcită. O femeie cu năframă şi fuste înfoiate se aşează pe scaun răsuflând uşurată. E din Popeşti, o cheamă Valerica Ignat şi are 63 de ani. „Mi-am cătat în tăt oraşu’ pantofi şi n-am găst. Am umblat mult desculţă când am fost tânără şi mi s-o lăţât picioru’. Aci am vinit prima dată. Da’ pantofi d-ăştia vreu. Ţărăneşti“, spune ea, privindu-l cu încredere pe Grigore Lup, care-i desenează conturul piciorului pe-o foaie de hârtie. „Facem doamnă să steie aşe cum trebe pe picior. Fiţi liniştită!“, spune el, măsurând conturul cu un metru scurt de croitorie.

Curtoazie de pantofar

Grigore Lup şi-a început ucenicia în urmă cu trei decenii, pe când avea 16 ani. A fost mai mult o întâmplare: „Datorez meseria asta profesorului meu de economie, care mi-o fost şi diriginte: Gheorghe Coaşan. El m-o băgat ucenic la Solidaritatea. Dacă nu, nu-mi mai puteam continua şcoala, pentru că nu mai aveam bani să stau în Cluj“, spune el. „În cazul lui Grigore e vorba de o dublă vocaţie – de pantofar şi de manager. Şi cred că cea de manager e mai puternică, pentru că se pricepe instinctiv la curtoazia faţă de client“, spune - alegându-şi cu grijă cuvintele - profesorul de economie, ce-şi vizitează aproape zilnic fostul elev. Lup a început să lucreze pe cont propriu din 2001. Până atunci mai lucrase la Casa de Modă de pe Bariţiu şi la o firmă privată. „Firma a început să lucreze în lohn. Aşa că io am luat lista de clienţi care-şi făceau la comandă şi am lucrat mai întâi de unul singur. Mai târziu am convins câţiva foşti colegi de la Casa de Modă să lucreze cu mine – acum suntem opt şi vindem cam 10 perechi de papuci pe zi“, spune Lup.

Clienţii şi facebook-ul

Între timp pe lista sa de clienţi au apărut trupe de dansuri populare precum Dor Transilvan sau Românaşul; formaţii de majorete ca Mandess UMF sau Angels Câmpia Turzii; actori de la Teatrul Naţional pentru care face piese unicat – acum are în lucru o pereche de cizme de SS-ist şi chiar un belgian, căruia îi face pantofi tradiţionali după modelul unora pe care străinul i-a adus în urmă cu cinci ani la reparat. „De-atunci vine cam de trei ori pe an şi comandă câte 2-3 perechi pentru cunoştinţele de-acasă“, spune Lup. La el apelează, în principal, oamenii cu numere prea mari (a făcut o pereche de pantofi mărimea 50) sau prea mici care nu-şi găsesc încălţări în magazine. Comenzile vin mai nou şi de pe pagina de internet a firmei – ultima comandă onorată, o pereche de pantofi de mireasă mărimea 46, a venit tocmai de la Otopeni. Meşterul recunoaşte, însă, că pentru el chestiile astea virtuale sunt deocamdată cu o măsură prea mari: „Nu umblu io pe internet… Mă ajută băiatu’; el mi-o făcut şi facebook“.

Profil
Născut: 12 august 1965, comuna Chiueşti, judeţul Cluj
Studii: Liceul Industrial Tehnofrig
Stare civilă: căsătorit, un copil

Ce-i place:
Să facă sport. Fiind născut în Chiuieşti a jucat mulţi ani în echipa de oină a comunei, cu care a participat la mai multe campionate naţionale. „Am jucat şi la Unirea Dej, echipa armatei, dar pe la 30 de ani m-am lăsat“, spune el. În afară de sport, îi mai place să grădinărească – are un petec de pământ lângă oraş pe care cultivă pomi fructiferi şi legume.

Ce nu-i place:
Dezordinea. „Îmi place la maxim curăţenia, de-asta nu suport dezordinea“, explică el. Nu-i plac nici oamenii neserioşi şi combate, de câte ori are ocazia, fumatul. „Am fumat şi io până am mers în armată. De-atunci am mai fumat maxim odată la doi-trei ani“, mărturiseşte Lup.