„Efectul Lăstun“: de ce s-a gripat „motorul“ de invenţii al României
0
Saloanele de inventică şi câte un premiul luat în străinătate de câţiva inventatori ascund o situaţie gravă: 83% din firmele româneşti sunt non-inovative, iar numărul de brevete a scăzut dramatic. Explicaţia stă în economia aflată în convalescenţă, dar şi în strategia aplicată de autorităţi susceptibilă să producă eşecuri de tipul proiectului maşinii Lăstun.
Masa încărcată cu diplome, cupe aurite, medalii în cutii roşii de catifea, cele 370 de invenţii prezentate şi o ceremonie de premiere care a durat mai bine de două ore de la finalul unuia dintre cele mai mari saloane de invenţii din ţară,.„PRO INVENT”, organizat la finalul săptămânii trecute de Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, nu au putut şterge semnalul de alarmă tras la începutul evenimentului.
„83% din companiile şi firmele din România sunt non-inovative. Tot acest clasament, care nu ne pune pe o poziţie onorabilă spune că 3% dintre firmele româneşti au caracter de inovator strategic. 8% sunt inovatori intermitenţi, iar 2% implementează noi tehnologii, numai 2%”, a declarat preşedintele ProInvent, Radu Munteanu, de la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca (UTCN), citând ultima analiză „The European Innovation Scoreboard” – care prezintă comparativ ţările din UE în ceea ce priveşte inovaţia.
„Pe de altă parte, mişcarea de inventică la noi în ţară a scăzut foarte mult în ultimii ani, deşi avem rezultate excepţionale. Media de depuneri la OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci) a cererilor de brevet este de o mie pe an la o populaţie de 20 de milioane. Şansa de reuşită, de a obţine brevet, este între 15% şi 20%. Noi avem 170.000-180.000 de brevete în total, în timp ce ţările de lângă noi au milioane de brevete”
Preşedintele ProInvent, Radu Munteanu
Radu Munteanu, preşedintele Pro Invent. Masa plină cu premii aurite la festivitatea de premiere a Salonului Pro Invent ascunde o realitate gri. FOTO: Remus Florescu
„Invenţia e aducătoare de putere şi de bani”
Radu Munteanu, care a imediat după terminarea evenimentului a început pregătirile pentru Salonul de Invenţii de la Geneva, unde este membru al juriului, a mai precizat: „Invenţia cum e ea nu e mare lucru, cu 83% firme noninovative e greu să aplicăm invenţii în piaţă, trebuie ca inovarea să ajungă bun de utilitate publică ca să poată produce ceva, suntem deficitari la transfer tehnologic. Poate în viitor şi şcolile se vor cala pe această direcţie în care lucrul nou trebuie să îşi găsească rolul. Invenţia e aducătoare de putere şi de bani”. „Adevărul” a întrebat mai mulţi specialişti care este cauza acestei stări de fapt şi care sunt soluţiile pentru însănătoşirea inventicii româneşti.
„Invenţia în sine nu e mare lucru, cu 83% firme noninovative e greu să aplicăm invenţii în piaţă, trebuie ca inovarea să ajungă bun de utilitate publică ca să poată produce ceva, suntem deficitari la transfer tehnologic”
Radu Munteanu, preşedinte ProInvent
Misiunea imposibilă numită transfer tehnologic
Radu Munteanu susţine că în România se face foarte greu pasul de la invenţie la inovaţie. „De multe ori se confundă invenţia cu inovaţia. E important de ştiut că inovaţia este rezultatul pus în practică al invenţiei. De la invenţie la inovaţie este un drum costisitor numit transfer tehnologic. De multe ori acest transfer este mai scump decât toate cheltuielile făcute cu invenţia. Noi avem invenţii premiate la diverse saloane, dar dacă îi întrebi pe inventatori câţi reprezentanţi ai firmelor din Români li s-au adresat pentru a pune în aplicare invenţia s-ar putea să-ţi răspundă că nimeni nu s-a interesat. Motivul este că puţine firme au un fond de risc dedicat implementării de noi tehnologii”, a mai arătat specialistul.
„În şcoli ar trebuie să se pună mai mult accentul pe domeniul inovării”
Munteanu a mai spus că şi mentalitatea lasă de dorit: „Avem un număr mic de invenţii care apar anual în România. În ultimii 5 ani, dacă au fost 1.000 de propuneri la OSIM e lucru mare. Iar având în vedere factorul de succes de 15 -20% rezultă un număr mic de brevete la o populaţie de 20 de milioane. Acest lucru poate fi schimbat prin educaţia inovativă, educaţia care să stimuleze competiţia prin inovaţie. Orice lucru cu care se confruntă societatea trebuie rezolvat cu o soluţie nouă, inovativă. În şcoli ar trebuie să se pună mai mult accentul pe domeniul inovării, pe discipline inovative. Trebuie să ne adaptăm condiţiilor timpului”. Munteanu a mai spus că cercetorii ar trebuie să fie stimulaţi de autorităţi. „Viitorul poate fi cunoscut doar dacă îl inventăm”, a conchis preşedintele Pro Invent.
Lăstun tunat FOTO Arhivă Adevărul
Eşecul Lăstun
Daniel David, prorectorul UBB pentru cercetare, competitivitate-excelenţă, a susţinut: „Analizele de specialitate (ex. National Science Foundation in SUA) arată că dezvoltarea-inovarea este competitivă acolo unde exista un stoc de cunoaştere avansată derivată din cercetarea fundamentală. România nu are un stoc serios de cunoaştere avansată pe care sa-l utilizeze apoi translaţional în inovaţii; aşadar, inovaţiile sunt de cele mai multe ori necompetitive, venind ca soluţii adhoc la probleme practice, nu ca soluţii la probleme practice derivate translaţional din cunoaştere avansată. Exemplul tipic pentru o astfel de tehnologie românesca a fost masina Lăstun, cu tehnologie românesca, dar total necompetitiva!”.
Prorectorul UBB susţine că eşecul simpaticului automobil românesc are la bază lipsa unui stoc de cunoaştere avansată, adică de cercetare fundamentală: „Lăstun a fost o maşină românească necompetitivă, nu a rezistat pe piaţă. Au avut o soluţie tehnică, au făcut o maşină care mergea, dar nu era competitivă. De ce? Pentru că proiectul nu s-a bazat pe un stoc de cunoaştere avansată, adică pe studii serioase de mecanică, fizică, chimie care să le permită să facă un motor performant şi o maşină fiabilă. Spunea un fost ministrul al Educaţiei <<dacă n-ar fi fost cercetarea fundamentală azi în loc să vorbim despre rachete vorbeam despre suliţe>>”.
Daniel David, prorectorul UBB pentru cercetare. FOTO: Arhivă personală
„Pe de alta parte, economia românească este înca una slăbită, astfel că se află în faza de supravieţuire şi convalescenţă, nu în cea de funcţionare sănătoasă şi de dezvoltare sustenabilă; în consecinţă, nu are resursele de a investi în inovaţii. Inovaţia poate aduce bani pe termen mediu şi lung, dar pe termen scurt trebuie investit în ea”
Daniel David, prorectorul UBB pentru cercetare
Importanţa cercetării fundamentale
„Cercetarea fundamentală generează cunoaştere care uneori are aplicaţii practice, uneori nu. Cu toate acestea, dacă o foloseşti inovativ mare parte din cercetarea fundamentală poate să ducă la aplicaţii inovative”, explică David. Anul acesta, 15% din bugetul pentru cercetare este alocat pentru cercetarea fundamentatală. Prorectorul UBB este de părere că suma alocată este mică: „Pentru o ţară care ar fi dezvoltată din punct de vedere al cercetării un minimum de 15% pentru cercetarea fundamentală este rezonabil. Pentru o ţară ca România, unde stocul de cunoaştere este mic procentul e insuficient. Noi trebuie să ne raportăm la ce potenţial avem noi”. David a exemplificat importanţa cercetării fundamentale într-o ţară precum SUA care „în 2009, în perioadă de criză au alocat pentru cercetarea fundamentală 9%, iar pentru cea aplicativă 7,3%. În 2014, s-a alocat un procent de 24,9% pentru cercetarea fundamentală”.
„România urmeaza drumuri vechi care duc la eşec”
Un alt exemplu este şi cel al Uniunii Europene: „Politica actuală a autorităţii nationale de cercetare de a investi preponderent in cercetarea de tip aplicativ (dezvoltare-inovare) este gresita şi va duce la tehnologii de tip <<Lăstun>>; argumentul că se modelează dupa ce exista la nivelul Uniunii Europene/UE este la rândul lui greşit, deoarece UE poate face asta avand un stoc de cunoastere avansata şi investind în paralel, masiv, în cercetarea fundamentala (ex.in European Research Council). România nu are nici stocul de cunoaştere avansată şi nici nu investeşte suficient în cercetarea fundamentală. Păstrând proportiile, România seamana oarecum cu UE la începutul agendei Lisabona - în 2000, cand UE avea ambitia ca în 10 ani să fie cea mai avansată economie bazata pe cunoastere -, agenda care în 2010 s-a dovedit un esec şi după care UE a inceput să investeasca mai puternic în cercetarea fundamnetala. România, în loc sa înveţe şi să sară etape, urmeaza drumuri vechi care duc la eşec”, a concluzionat David.
Proiectul „Lăstun” - este o dovadă la lipsei cercetării fundamentale, crede Daniel David, prorectorul pentru cercetare al UBB. FOTO: www.99poze.ro
Mică istorie a Lăstunului
Prima Dacie 500 Lăstun a fost expusă spre vânzare de ziua lui Nicolae Ceauşescu: la 26 ianuarie 1988. Era o maşină care cântărea 590 de kilograme. Putea transporta patru persoane (doi adulţi şi doi copii) şi care, conform cărţii tehnice, consuma 3 litri de benzină la 100 de kilometri (în realitate, defecţiunile de la pompa de benzină făceau ca motorul să consume până la 9 l. /100 km). Lăstunul a apărut în perioada în care tot ce conta în România era economisirea de resurse. Lăstunul trebuia să consume puţin iar costurile de fabricaţie să fie minime. Astfel, caroseria era o îmbinare de tablă şi fibră de sticlă, motorul avea doi cilindri şi 22,5 cai putere iar viteza maximă era undeva la 100 de kilometri la oră. Preţul unei astfel de maşini era de 50.000 de lei, cu 25.000 de lei mai puţin decât o Dacie 1310. „ Cele 6.500 de Lăstunuri ieşite pe poarta fabricii au fost, în mare parte, nişte rebuturi. Fabirca unde a fost produs Lăstunul, Tehnometal, din Timişoara, trecuse, în anii ’80, de la fabricarea cuştilor pentru animale, la producţia de maşini”, se arată într-un articol publicat pe adevărul.ro.
„În general, firmele din domeniul industrial din România sunt interesate de procesul creativ, însă implementarea industrială a anumitor invenţii ridică anumite probleme. Acestea sunt legate, în primul rând, de specificul acestor unităţi industriale, deoarece unele dintre acestea sunt orientate în mod exclusiv pe acea producţie industrială care este gândită undeva în afara ţării, iar filialele din România sunt dedicate în mod exclusiv punerii în practică a unor idei care vin de afară”,
Neculai Eugen Seghedin, prorector la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi
„Punem în practică idei care vin de afară”
„În general, firmele din domeniul industrial din România sunt interesate de procesul creativ, însă implementarea industrială a anumitor invenţii ridică anumite probleme. Acestea sunt legate, în primul rând, de specificul acestor unităţi industriale, deoarece unele dintre acestea sunt orientate în mod exclusiv pe acea producţie industrială care este gândită undeva în afara ţării, iar filialele din România sunt dedicate în mod exclusiv punerii în practică a unor idei care vin de afară”, a susţinut Neculai Eugen Seghedin, prorector la Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi din Iaşi, reprezentantul Institutului Naţional de Inventică Iaşi la Pro Invent. Specialistul a mai precizat că există totuşi în toate oraşele mari ale ţării unităţi industriale care trăiesc din propriile creaţii şi care au personal calificat în realzarea unor inovaţii. „Nu sunt foarte multe, dar astfel de structuri totuşi există. Există germeni ai culturii creativităţii în mediul industrial din România. Nu trebuie să cultivăm acest clişeu conform căruia în România nu mai este industrie, în România nu se creează, în România nu se aplică invenţiile. E un clişeu care e de multe ori aruncat în spaţiul public deoarece face parte din această fervoare a noastră de a ne victimiza, dar realitatea e totuşi alta”, a mai spus Seghedin.
„Cursuri de creativitate”
Întrebat despre stimularea inventicii, specialistul a arătat: „În primul rând prin şcoală. Şcoala e principalul factor de diseminare a modernităţii în societate. În şcoală se pot învăţa de toate, inclusiv cum se creează. La Iaşi s-a înfiinţat acum 50 de ani o şcoală de inventică. Fundamentele acelei şcoli au fost împrumutate în diverse zone ale ţării şi acum putem spune că există în ţară mai multe şcoli de inventică în diverse universităţi fiecare cu propriul său specific. Esenţial este ca aceste cursuri de inventică şi de promovare a proprietăţii intelectuale să fie cât mai generalizate. Trebuie să înţelegem un lucru, creaţia tehnică nu e o preocupare de week-end. Creaţia tehnică este pentru un inginer, dar şi pentru un intelectual din zona tehnică este o obligaţie profesională. Aş spune că actul de creaţie este o obligaţie pentru fiecare intelectual.Din acest motiv trebuie ca aceste cursuri de creativitate să fie cât mai generalizate. Există multe universităţi tehnice care au astfel de cursuri. Aceste exemple trebuie să fie cultivate astfel încât aceste bune practici să fie cunoscute şi urmate”.
Dan Chiuzbăian, câştigătorul marelui premiu la ProInvent, susţine că cercetătorii ar trebuie să fie mai apropiaţi de firme şi ce cererile clienţilor. FOTO: Remus Florescu
Ce spun reprezentaţii firmelor
„Doar printr-o super-interacţiune cu clienţii, cu piaţa poţi să dezvolţi inveţii aplicabile. Ideea vine de la firme şi de la clienţi, de la chestiunile concrete cu care se confruntă. Un om care studiază doar partea teoretică va dezvolta greu o invenţie aplicabilă”, a declarat Dan Chiuzbăian, antreprenorul care a câştigat premiul cel mare la Pro Invent. Inovaţia premiată, casa inteligentă Viki, a fost dezvoltată de două firme din Cluj într-o perioadă de 5 ani cu investiţii de sute de mii de euro din partea acestora. „Pentru a face aşa ceva ai nevoie de bani şi de timp, dar noi credem că în final tot efortul va merita”, a explicat Chiuzbăian.
Doru Dumitru Palade, vicepreşedinte al patronatului român, a explicat că brevetele de invenţii sunt foarte scumpe: „Taxele sunt foarte mari. Când vorbim de brevete europene şi internaţiole vorbim de sume de zeci de mii de euro”. În ceea ce priveşte firmele româneşti, Palade a arătat: „Noi luăm medalii multe, dar când e vorba să le implementăm ne gândim unde să le implementăm, ce industrie mai are România. Pe de o parte sunt multinaţionalele, circa 70% din producătorii de bunuri din ţară. Institutul meu pentru care lucrez lucrează pentru o multinaţională dar nu avem voie să facem public. Separat de aceasta, eu cred că cele 30% din intreprinderile cu capital românesc ar trebui mult sprijinite în aplicarea acestora. Aici se pune problema capitalului care trebuie investit de la trecerea unei invenţii din stadiul de brevet aprobat către producţie”.
Citeşte şi
Povestea Lăstunului, singurul autoturism interzis de Protecţia Consumatorilor
Se încarcă comentariile...
