Românul care a inventat un sistem capabil să teleporteze simţul tactil în lumea virtuală: „Poate fi utilizat în chirurgia robotică şi în spaţiul cosmic“

Cercetătorul clujean Ioan Burda (59 de ani) a inventat un aparat care funcţionează pe baza Haptic Interface, un sistem capabil să realizeze o teleportare a simţului tactil în lumea virtuală sau în medii ostile ori inaccesibile omului. Proiectul său a fost răsplătit, anul trecut, cu un premiu special la concursul naţional de inovare pentru securitate naţională, PatriotFest.

„Visele cercetătorilor trebuie să corespundă cu cele ale beneficiarilor, ale maselor, iar scopul oricui cercetător ar trebui să fie acela de a face tot ceea ce ţine de el ca să îmbunătăţească viaţa oamenilor”, e ideea de bază de la care porneşte Ioan Burda, conferenţiar, cercetător la Universitatea Babeş Bolyai (UBB) şi specialist în robotică, microprocesoare şi instrumente virtuale. 

Povestea vieţii sale, dincolo de invenţia pe care a realizat-o, ar putea să inspire orice regizor de film. Absolvent al UBB Cluj în 1985, Burda a fost repartizat în acelaşi an la Penitenciarul Aiud, unde le-a predat fizica timp de cinci ani puşcăriaşilor.

A predat fizica la Penitenciarul Aiud

„A fost o experienţă interesantă, am lucrat cu oameni închişi pentru crime şi alte fapte grave, dar n-am avut nici cea mai mică problemă. Mulţi dintre ei aveau deja spre 40 de ani sau chiar mai mulţi, dar nu aveau decât câteva clase, iar partidul unic ţinea să-i alfabetizeze şi să-i facă să termine o şcoală. Unii dintre ei erau chiar isteţi, doar că pur şi simplu nu au avut până atunci ocazia să facă şcoală. Am rămas cu amintiri interesante de acolo, am cunoscut oameni interesanţi, practic a fost o mică parte din viaţa mea, o etapă”, a rememorat Burda.

În 1990, imediat după Revoluţie, Ioan Burda a aflat că UBB Cluj scotea la concurs mai multe posturi pentru cercetători. S-a prezentat la examen, l-a luat, după care în 1993 a făcut un doctorat. 

„Până atunci, înainte de Revoluţie, nu am avut nicio şansă să ajung într-un oraş mare. Partidul a avut grijă să-i condamne pe intelectuali să stea la ţară sau să-i trimită în orăşele mici, nici măcar nu aveai dreptul să-ţi iei un apartament la Cluj dacă nu aveai acolo locul de muncă”, a explicat Burda.

Primele inovaţii

Printre primele lucruri pe care le-a făcut la UBB a fost să automatizeze o veche instalaţie de raze X. A legat-o la o interfaţă, a făcut măsurători cu ea şi a adaptat-o să poată fi utilizată pentru absorbţia razelor X. Practic, timp de trei ani a lucrat la acest proiect de automatizare a unui echipament de raze X , plus extensie pentru absorbţia de raze X

Câţiva ani mai târziu, în 2001, a plecat în Belgia, la Bruxelles, unde a devenit cercetător universitar. A lucrat pentru un proiect sponsorizat chiar de Agenţia Spaţială Europeană şi a făcut-o suficient de bine încât să i se presupună un nou contract la Université Libre de Bruxelles. 

„Tema de cercetare a fost pe zona de nanotehnologie, a fost o perioadă interesantă, în care am învăţat foarte multe, mai ales că nu era specializarea mea”, a precizat Burda. 

Cum s-a născut Haptic Interface

La Bruxelles i-a venit ideea de a realiza un sistem Haptic Interface, capabil să realizeze o teleportare a simţului tactil în lumea virtuală sau în medii ostile ori inaccesibile. Proiectul ţinea de realizarea unei interfeţe haptic pentru nanomanipulare cu microscop AFM (Atomic Force Microscope), iar tot atunci a lucrat şi la proiectarea şi realizarea unui sistem de de sincronizare software a sistemelor integrate în roboţii de frontieră. 

„Ideea era să „pipăim” atomii, să-i simţim la nivel tactil.  Era vorba de interacţiunea dintre un tip, un ac de exemplu, ceva foarte ascuţit şi spaţiul nano. Acolo pot să apară interacţiuni de natură fizică, biologică şi chimică. Acele forte sunt remapate, adică redimensionate, la nivelul simţului uman. În felul ăsta putem spune că interacţiunile din spaţiul nano le percepem la nivelul simţului tactil uman”, a explicat cercetătorul.

Prin acest proiect se urmărea, în fapt, nanomanipularea obiectelor de dimensiune nano cu ajutorul AFM (Atomic Force Microscope). Odată realizată intefaţa, Ioan Burda a fost invitat la Moscova pentru o demonstraţie, în 2011. 

Domeniile în care poate fi utilizat sistemul

Sistemul Haptic Interface ar putea fi utilizat pe viitor în chirurgia de la distanţă, chirurgia robotică, pentru manipularea unor obiecte în centralele atomice sau chiar pe staţile orbitale, pentru controlul roboţilor. Totuşi, cercetătorul se arată sceptic în privinţa invenţiei sale, deşi a fost premiat pentru aceasta.

„Eu am investit cam 10.000 de euro, iar sistemul costă aproximativ 100.000 de euro. Probabil că este încă prea scump, deocamdată nu a fost vândut. Dar nu-mi fac griji, îmi voi continua cercetările în acest domeniu”, a continuat Burda. 

 Acesta a explicat şi motivele pentru care tehnologia de tip haptic nu este în acest moment foarte populară, iar ultimele invenţii în acest domeniu nu sunt utilizate la scară largă. 

„Vorbim despre o tehnologie care, ca multe altele, nu se dezvoltă mereu în ritmul dorit. Nu este o tehnologie suficient de matură, aş compara-o într-o oarecare măsură cu cea folosită pentru automobilele electrice. Şi maşinile electrice au fost inventate în urmă cu zeci de ani, dar până de curând nu au fost deloc populare, iar marile uzine nu au riscat să le producă la o scară largă. În ce priveşte conceptul haptic interface, acesta a apărut undeva prin 1996-1998, iar într-o primă fază s-a dat un mare credit acestor aplicaţii. Au fost multe instituţii care au investit zeci de milioane de euro în astfel de proiecte, dar acum au intrat într-un con de umbră. Şi de ce să nu recunosc, e adevărat că tehnologia haptic este încă instabilă, nu poate fi controlată 100% ”, susţine Ioan Burda.

Chiar şi aşa, invenţiile sale au primit numeroase premii, iar cercetătorul a fost invitat să-şi prezinte sistemul, în ţară şi peste hotare. Printre altele, Burda a fost recompensat cu un premiu special la concursul PatriotFest, competiţie care adună cele mai bune proiecte româneşti de inovaţie.