Povestea românului care a fondat un institut la faimoasa universitate Oxford: „Tendinţa de a-i defini pe români ca fiind «ceilalţi» a fost dureroasă pentru mulţi“
0Marius Turda este un istoric român pe care pasiunea şi perseverenţa l-au dus departe, din Maramureşul istoric la mediul academic de la Oxford. De 10 ani predă la renumita universitate britanică Oxford, în cadrul căreia a fondat şi Institutului Cantemir.
„Istoria nu este o pagină goală. Nu putem şterge cu buretele ce s-a întâmplat în trecut. Trebuie să încercăm să înţelegem ce s-a întâmplat şi de ce, şi, totodată, să învăţăm ceva din aceste experienţe trecute“, crede Marius Turda (43 de ani), un istoric român pe care pasiunea şi dorinţa de a schimba lucrurile în bine l-au purtat din pitorescul Maramureş la faimosul centru universitar din Oxford.
Acum predă Istoria Modernă şi Istoria socială a Medicinei la Oxford Brookes, iar unul dintre cursurile sale este
despre rasă şi rasism, teme actuale în contextul frământărilor mişcărilor naţionaliste pe bătrânul continent. Este şi profesor asociat la renumita universitate Oxford.
„Este, cred eu, un mod eficient de a-mi permite să-mi exprim atât angajamentul academic, cât şi responsabilitatea civică. În condiţiile în care asistăm la o revenire a naraţiunilor etno-rasiste de identificare naţională în multe din ţările europene, inclusiv Marea Britanie, este important pentru mine, să-mi exprim un punct de vedere, să nu stau deoparte, ascuns în «turnul de fildeş» al cercetărilor mele“, mărturiseşte românul.
Reuşita sa impresionează întrucât nu sunt mulţi români care predau la universităţi de top din Marea Britanie.
Ideea în jurul căreia se învârt cercetările sale, materializate în nenumărate studii şi cărţi, e cea a eugenismului, concept care susţine îmbunătăţirea omenirii. Însă un alt aspect asupra căruia istoricul şi-a pus amprenta este fondarea, în 2012, a unui institut la marele Oxford unde se vor derula proiecte interdisciplinare cu minţi strălucite. Ce face să fie special pentru români acest institut este numele pe care-l poartă: cel al cărturarului român Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei şi membru al Academiei de Ştiinţe din Berlin.
Drumul la Oxford nu trece pe la Cluj
Povestea lui Marius începe undeva în nordul României, unde sunt încă vii tradiţia şi respectul faţă de înaintaşi. La fel şi pasiunea sa pentru studiul istoriei. Bunicii săi dinspre mamă şi tată, Petru şi Simion, i-au povestit despre ororile războiului, lagăre şi Gulag. Le-au trăit pe pielea lor înainte să revină acasă, la Săpânţa şi Rozavlea. Un alt imbold i l-au dat dascălii din şcoala generală. Mărturiseşte că a vrut să facă facultatea de Istorie la Cluj, dar curentul prea naţionalist – perioada Funar din anii 1990 - l-a făcut să spună pas şi să aleagă Capitala.
„A fost foarte greu să mă adaptez la viaţa din Bucureşti şi la mediul academic de acolo“, spune el, departe fiind de casă.
Ideea de a face şcoală în străinătate a apărut după o discuţie avută în al doilea an de facultate cu Viorel Panaite, seminarist atunci, profesor acum, despre Europa Institut din Budapesta, recent apărut atunci.
„Panaite mi-a sugerat să le scriu şi să le cer o bursă. Am fost acceptat şi am mers la Budapesta. Fusesem înainte în Ungaria, însă ca turist. Acolo am avut şansa să lucrez cu Hanák Péter, un mare istoric al Europei Centrale, şi Szász Zoltán, ambii la Institutul de Istorie al Academiei Maghiare. (...) În aceea vară am citit mult la biblioteca Academiei Maghiare şi la biblioteca Széchényi. Am găsit cărţi şi articole despre istoria Europei Centrale şi despre monarhia austro-ungară ce nu se găseau în România“, spune Marius Turda.
Foto: arhivă personală
Prima întâlnire cu Oxfordul
La Oxford a ajuns cu o bursă de cercetare doctorală oferită de Ministerul britanic de Afaceri Externe. Şi-a dorit mult să studieze acolo ca să colaboreze cu un om pe care-l admiră: marele istoric Robert Evans. „Am vrut să lucrez cu el. A fost o experienţă unică şi am învăţat foarte multe de la el. Tot în Oxford erau doi specialişti pe eugenism - Paul Weindling - şi pe fascism - Roger Griffin. Am fost norocos să pot să colaborez cu ei şi să îi am colegi“, mărturiseşte românul. A primit şi o bursă de la Colegiul Oriel al universităţii Oxford ca să-şi termine cercetarea.
Cum a fost prima întâlnire cu Oxfordul?
„Nu am să uit niciodată prima dată când am ajuns la Oxford, venind de la aeroportul Heathrow. Şi acum, de fiecare dată când merg cu maşina de la Londra, îmi vine în minte aceea zi de septembrie, o zi de toamnă minunată, în anul 2000. De la staţia de autobuz am mers direct la colegiul Oriel, care este unul foarte vechi. A fost fondat în 1326 de regele Edward al II-lea. Tot cam pe atunci - o dată exactă nu avem - voievodul român Dragoş din Maramureş a trecut munţii în viitoarea Moldova. Am stat la colegiul Oriel până am terminat doctoratul. În corpul profesoral, la departamentul de istorie, am intrat în 2006, când am început să organizez un seminar despre Europa Centrală şi de Est“, povesteşte românul (foto în dreapta, în Oxford).
La mediul universitar britanic apreciază meritocraţia, regulă de care ştie că, din păcate, nu se prea aplică în România.
„Dacă eşti bun la ceea ce faci şi faci muncă de calitate eşti apreciat. Nu am lucrat în mediul academic românesc, însă ştiu că cel mai bun sau cea mai bună nu este în funcţia academică pe care o merită“, zice acesta. Regretă, însă, că istoricii români de calitate sunt o necunoscută pentru mediul academic englez.
Mit sau realitate
Pornesc studenţii români cu un dezavantaj la admiterea la prestigioase universităţi din lume din pricina naţionalităţii? Marius Turda nu crede asta. Consideră că dacă aplicantul este foarte bun nu contează din ce ţară vine. „Sigur că unele sisteme educaţionale sunt recunoscute ca fiind foarte bune, iar cel din România nu, însă cred că selecţia se face pe baza aplicaţiei proprii. Nu sunt prea mulţi studenţi din România care vin să studieze Istoria la Oxford“, zice el.
În anii 1990, mulţi au crezut că pleacă cu un dezavantaj când dau admitere la Oxford, Standford, Harvard, Cambridge. „Tendinta de a-i defini pe români ca fiind ceilalţi a fost dureroasă pentru mulţi tineri din România care au plecat în ţările Europei de Vest. Putem să-l numim un proces de geografie simbolică, aşa cum sugera Sorin Antohi, sau un proces de restructurare a imaginii despre sine a Occidentului, cum spunea Maria Todorova. Este clar însă că acest proces istoric a marcat în mod real, nu doar simbolic. (...) Însă, experienţa de a te fi născut şi crescut în România a fost şi a putut fi folosită şi într-un mod pozitiv“.
Cantemir la Oxford
În 2012 a fost inaugurat oficial Institutul Cantemir la Universitatea Oxford. De ce acest nume? Marius Turda, care a fost şi primul director al instituţiei, justifică alegerea prin renumele pe care şi l-a creat domnitorul moldovean dând dovadă de o adevărată deschidere europeană şi de o cultură enciclopedică, ambele motivaţii pentru cercetarea promovată de această instituţie. Institutul - ce îi are în comitetul de conducere pe renumiţii istorici Robert Evans, Ruth Harris şi Lyndal Roper - se ocupă de cercetarea Europei Centrale, de Est şi Sud-Est, dar nu exclude Rusia, nici Turcia. Organizează diverse seminarii şi prelegeri publice ţinute de personalităţi ale lumii academice.
„Primul student care a primit o bursă de doctorat din partea Institutului Cantemir este din Rusia şi lucrarea sa de doctorat a fost despre Antioh Cantemir, primul ambasador al Rusiei la Paris“, completează Marius Turda.
Întrebat dacă s-ar întoarce în România, acesta spune că este posibil, poate peste 10 ani. Adevărata lui provocare acum? „Să fiu un tată bun şi un om de omenie“, încheie românul ce predă în Oxford.
În Maramureş Foto: arhivă personală
INTERVIU Unde este limita între naţionalism şi rasism. Istoricul Marius Turda: „Acum se evită folosirea cuvântului «rasă» în dezbaterile publice, însă rasismul este pretutindeni“
Marius Turda explică, într-un interviu pentru „Adevărul“, de ce a optat să studieze eugenismul, un termen aproape necunoscut în facultăţile româneşti, unde vede limita dintre naţionalism şi rasism, dar şi ce proiecte are cu ţara sa de baştină.
De ce aţi ales să studiaţi eugenismul?
Este una din puţinele teme care combină discipline diferite - medicină, istorie, sociologie, antropologie, filozofie şi biologie. Ca istoric al ideilor pe mine m-a interesat nu doar tema identităţii, cât mai ales de ce identitatea de factură biologică - etnică, rasială - a fost şi este atât de atractivă.
În facultăţile de istorie din România se aude prea puţin acest cuvânt.
Nu cred că istoricii români, cu puţine excepţii, ştiu ce a însemnat eugenismul pentru istoria modernă a României. Nu doar la facultăţile de istorie nu se studiază acest subiect, însă nici la sociologie, antropologie, drept, filozofie sau litere. În Anglia, acestea sunt facultăţile unde se studiază eugenismul. Situaţia nu stă neapărat mai bine în Franţa, de exemplu, unde dezbateri publice despre eugenismul francez - foarte asemănător cu cel românesc - nu au avut loc sau au avut loc într-un cadru academic foarte restrâns. Eu cred că trebuie schimbată nu doar metodologia educaţiei, ci şi cea a disciplinei istoriei în România, astfel încât subiecte precum eugenismului să nu fie evitate.
Când au apărut prima dată idei despre eugenism în România/provinciile româneşti?
Medici români care erau la curent cu dezbaterile din Franţa, Germania şi Anglia discutau deja în România anilor 1880 despre eugenism. În Transilvania, eugenismul a apărut mai întâi la germani, apoi la maghiari. Ideea de bază în toate aceste discuţii era îmbunătăţirea fondului biologic al individului şi societăţii prin aplicarea teoriilor despre ereditate, dar şi cele ale medicinii sociale, a igienismului şi protecţiei sociale.
Cu ce ne ajută toate aceste informaţii?
Eugenismul nu este doar legat de experienţă nazistă. El a existat în toate ţările lumii în secolul al XX-lea şi continuă să existe în practicile curente ale medicinii preventive, consiliere genetică, şi anumite technologii ale reproducţiei umane. Este important să ştim aceste lucruri mai ales acum când se discută atât de des despre inginerie genetică şi aplicarea ei la categorii largi ale populaţiei.
Cât de subţire credeţi că e puntea dintre rasism şi naţionalism?
Este subţire şi se subţiază pe zi ce trece, din păcate. Asistăm acum la o re-etnicizare a patriotismului civic şi la o creştere în popularitate a naţionalismului xenofob şi a rasismului. Pentru a recunoaşte şi pentru a examina această revenire a etnicităţii şi naţionalismului în Europa, trebuie să urmărim tradiţiile istorice specifice ale fiecărei ţări, dar, în acelaşi timp, avem nevoie şi de un cadru metodologic şi comparativ adecvat pentru a ne putea ocupă de chestiuni privind identitatea colectivă, minoritară şi individuală într-o Europa tot mai divizată şi polarizată.
Ce se înţelege prin naţionalism în secolul al XXI-lea?
Cam ce se înţelegea şi în secolul al XX-lea, adică o doctrina politică de sorginte romantic care îi face pe oameni să simtă nevoia unei identificări colective, într-o naţiune. S-a crezut în anii 1990 că naţionalismul este în declin, însă proiectul de integrare europeană şi multiculturalismul din unele ţări vestice nu a dus la eliminarea naţionalismului, aşa cum a fost prezis de unii.
Ce se înţelegea în secolele trecute prin rasism şi ce se înţelege acum? Există vreo diferenţă?
Nu prea. Acum se evită folosirea cuvântului „rasă“ în dezbaterile publice, însă rasismul - social, cultural, economic - este pretutindeni. Prin rasism înţelegem discriminarea pe baza percepţiei că unii oameni sunt diferiţi, şi astfel inferiori. Este o doctrină de dominaţie politică, culturală, socială şi economică. Este încurajator desigur că după aflarea crimele comise de către unii în numele superiorităţii etnice şi rasiale în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, după Holocaust şi după mişcarea pentru drepturile civile în America din anii 1960, rasismul biologic a dispărut, cel puţin oficial şi public. Ştim însă, şi vedem acest lucru zilnic în America şi în unele ţări din Europa precum Suedia, Anglia sau Franţa, că rasismul elementar şi vulgar, bazat pe diferenţe de culoare, culturale sau religioase nu a dispărut.
La ce lucraţi acum?
La două cărţi acum care vor apărea anul următor: una este o istorie globală a ideii de rasă, cealaltă - o istorie a rasismului maghiar în perioada interbelică.
Când rostiţi cuvântul România la ce vă gândiţi?
La Maramureş.
Ce vă leagă de România? Proiectele, familia?
Amândouă. Părinţii mei sunt în Maramureş şi încerc să merg acolo măcar odată pe an. Am şi proiecte de cercetare care au directă legătură cu România. Scriu o carte despre conceptualizarea ideii de „român“ de la iluminism la comunism. Un proiect se va întâmpla anul următor, când împreună cu Victor Neumann, directorul Muzeului de Artă din Timişoara, şi cu Muzeul de Istorie Naturală din Viena, vom organiza o expoziţie şi o conferinţă despre cercetarea ştiinţifică germană din Banat în anii 1930 şi 1940.
În octombrie, anul acesta, o să merg la Cluj să lansez ediţia în limba română a cărţii despre superioritatea naţională în monarhia austro-ungară - apărută la Editura Argonaut în februarie. Cu această ocazie o să avem şi o mini-conferinţă la care vor participa istorici de la Cluj, precum Sorin Mitu şi Attila Varga. Tot în octombrie organizăm un eveniment la Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale, care este în legătură cu un proiect de cercetare din Oxford despre identităţile subculturale şi ibride din Europa Centrală şi de Est.
Ce vă face fericit?
Cele două fetiţe ale mele.
Foto: arhivă personală
Mai puteţi citi:
Specialist în turism de la Oxford: „România are nevoie de drumuri, nu de Dracula”
Peter McGuniggle, cadru didactic specializat în turism la Universitatea Oxford Brookes din Marea Britanie, ne sfătuieşte să mizăm pe zona rurală, pe oraşele cu tradiţie şi pe căldura oamenilor pentru a atrage mai mulţi vizitatori din străinătate. Englezul spune că realizarea unui Dracula land nu ar avea succes în România, prioritare fiind infrastructura şi o campanie pentru schimbarea imaginii ţării în Vest.
Profesor la Oxford despre bucătăria transilvană: „Aveţi produse mult mai bune decât restul Europei“
Paul Bloomfield, profesor la Oxford Brookes University, a vorbit, ieri, la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV), despre „noua bucătărie mediteraneană, potenţialul bucătăriei transilvane". Evenimentul a avut loc în cadrul proiectului „Slow Food în Campus".
Rada Mihalcea, profesor asociat la Universitatea Michigan, din SUA, a fost inclusă în top 100 cercetători în domeniul inteligenţei artificiale din Statele Unite, distincţie primită din partea preşedintelui american Barack Obama. Recent, a devenit şi cetăţean de onoare al oraşului Cluj-Napoca.
Se încarcă comentariile...
