Viaţa în zonele albastre ale lumii – locuri unde oamenii depăşesc frecvent 100 de ani. Secretele longevităţii din Sardinia
0„Fie să trăieşti 100 de ani” este una dintre cele mai populare urări ale locuitorilor regiunii Barbagia din Sardinia, una dintre cele mai cunoscute „zone albastre” din lume. Află cum trăiesc şi ce mănâncă sardinienii. Este primul episod din serialul „Adevărul” despre „zonele albastre” ale lumii – locuri unde oamenii ating în mod frecvent vârste foarte înaintate.
Primul episod al serialului „Adevărul” despre „zonele albastre” ale lumii – locuri unde oamenii ating în mod frecvent vârste foarte înaintate – este dedicată Sardiniei.
Insula Sardinia din Marea Mediterană a dat numele cuvintelor „sardine” şi „sardonic”, datorită peştilor care sunt consumaţi de localnici, respectiv, datorită caracterului oamenilor de aici.
De asemenea, Sardinia este locul de unde provine termenul Akea, un acronim derivat din expresia sardiniană „akent” annos” care înseamnă "fie să trăieşti 100 de ani". Nu este o urare fără temei, deoarece sardinienii ajung frecvent la vârsta de 100 de ani.
Epicentrul longevităţii din Sardinia este situat în jurul regiunii muntoase Barbagia şi al provinciei Nuoro, în partea central-estică a insulei. Aici sardinienii au fugit pentru a scăpa de barbarii invadatori în vremurile romane, izolându-se de influenţele externe şi creând o comunitate de oameni deosebit de rezistenţi şi mândri, care sunt dintre cei mai sănătoşi şi mai longevivi din lume, arată siteul care analizează modul de viaţă al oamenilor din „zonele albastre” ale lumii.
Aici veţi găsi octogenari care merg cu oile pe dealuri abrupte, nonagenari care se caţără în nuci şi taie lemne şi calendare ilustrând „centenarul lunii”.
Zona Barbagia este situată în centrul insulei Sardinia. FOTO: TourSardinia.com
Studiu al Departamentului de Sănătate al SUA
Studiul Akea, finanţat de Institutul Naţional de Geriatrie, din cadrul Departamentului de Sănătate al SUA, şi publicat în 2004, a constatat că există 19 centenari la 100.000 de persoane în Nuoro, cea mai montană şi mai îndepărtată parte a regiunii. Media este mai mică decât cea a unei alt celebre „zone albastre”- Okinawa unde sunt 34 de centenari la 100.000 de persoane, dar este mai mare decât media găsită în SUA: 10 centenari la 100.000 de persoane. Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că centenarii de sex feminin depăşesc centenarii de sex masculin cu 2,7 la 1 în Sardinia, ceea ce este considerabil mai mic decât raportul 5-6 la 1 găsit în alte ţări dezvoltate şi în Italia continentală.
Cercetatorii de la Akea au descoperit ca fondul comun de gene a locuitorilor din această regiune muntoasă a Sardiniei este relativ mic. De exemplu, localnicii au mici globule roşii în sânge care se crede că îi protejează împotriva malariei şi ajută la prevenirea formării cheagurilor de sânge. Cercetătorii studiului au emis ipoteza că, prin urmare, pot exista factori genetici care influenţează longevitatea sardiniană şi longevitatea bărbaţilor în particular, cum ar fi factorii care favorizează funcţia hormonală masculină sau anumite gene situate în cromozomii sexuali.
Unul dintre cele mai animate evenimente sociale din Barbagia este degustarea vinului tradiţional care este produs în gospodăriile localnicilor. FOTO: Toursardinia
Cât de importantă e moştenirea genetică
Cu toate acestea, sardinienii nu au gene care să-i protejeze de bolile cronice ale îmbătrânirii, cum ar fi bolile cardiovasculare şi cancerul, care au incidenţă foarte mică în Barbagia, ceea ce indică o puternică influenţă a mediului. În ceea ce priveşte bărbaţii, aceştia beneficiază de o viaţă foarte activă din punct de vedere fizic, cu un nivel scăzut de stres, într-un mediu frumos, cu o climă moderată plăcută. În mod tradiţional, bărbaţii din regiune sunt păstori, deoarece terenul abrupt şi stâncos nu este potrivit pentru agricultura pe scară largă.
Păstoritul oilor pe dealuri abrupte implică o mare cantitate de exerciţii aerobice în aer curat, iar efectele benefice ale acestora asupra sănătăţii inimii sunt bine-cunoscute. Femeile din Sardinia se plâng că ele trebuie să se ocupe de gospodărie, în timp ce bărbaţii lor petrec ziua plimbându-se în natură şi adesea dormind sub cerul liber fără nicio grijă.
Relieful din zona Barbagia. FOTO: TourSardinia
Cum scapă sardinieii de stres. Originea cuvântului „sardonic”
Din punct de vedere istoric, sardinienii au ales un stil de viaţă care să-i protejeze de invadatorii permanenţi care au venit dinspre mare şi au dorit o bucată din această insulă sălbatică şi frumoasă. Acest lucru a însemnat că au menţinut legături puternice de familie aproape şi au onorat obiceiurile familiei cum ar fi respectarea vârstnicilor lor şi grija faţă de fiecare membru al familiei, care este un factor important pentru promovarea longevităţii. Ei sunt, de asemenea, sunt cunoscuţi pentru sinceritatea lor necruţătoarea atunci când sunt nemulţumiţi, fapt care ar fi putut evolua ca o modalitate de a împiedica existenţa unor aştercaţii sângeroase între familii (de aici şi cuvântul "sardonic"). Acest lucru le permite să scape de stres şi îi ajută la menţinerea unei tensiunii arteriale scăzute.
Este inutil să spunem că mâncarea mâncată de sardinieni este bazată pe plante, organică şi fără „fast food”, conservanţi sau orice altceva care vine din exterior. Înainte de introducerea păstoritului, sardinienii erau vânători şi culegători, iar modul lor de a mânca nu este atât de diferit de cel de astăzi.
Locuitorii din Barbagia îşi păstrează tradiţiile. FOTO: TourSardinia
Ce mănâncă locuitorii Sardiniei
În Sardinia se mănâncă uşor, alimente cu indice glicemic mic, cu conţinut scăzut de zahăr, pe bază de plante, dieta este centrat în jurul legumelor, leguminoaselor şi cerealelor integrale, cu cantităţi mici de brânză şi carne slabă ocazional.
În Sardinia există o vorbă, „bucătăria simplă face casa minunată” Mâncarea este rustică, dar este făcută din ingrediente de cea mai bună calitate şi are întotdeauna un gust bun.
În Sardinia se cultivă legume organice oriunde se poate, fie pe câmp, fie pe un mic petec de pământ. Fiecare gospodărie cultivă ceea ce poate şi face schimburi cu vecinii, dacă au nevoie de mai multă varietate. Vinetele, fasolea, fasolea verde, ceapa, usturoiul, roşiile, dovleceii, anghinarea, feniculul, cartofii, caperele, măslinele şi ierburi cum ar fi pătrunjelul şi menta sunt toate în meniul obişnuit. Legumele sunt consumate în sosuri, salate şi supă sau cu paste sau feluri de mâncare din carne.
Vin de Sardinia
În Sardinia, se cultivă strugurii, care sunt deosebit de bogaţi în antioxidanţi, care le conferă un pigment roşu suplimentar. Vinul rezultat, numit Cannonau, este deosebit de bogat in antioxidanţi. Cunoscută ca „vin negru” datorită culorii sale închise, se bea seara în mod moderat - aproximativ un sfert de sticlă - la o masă.
În Sardinia, se consumă pâine şi paste făcute din făină integrală de grâu. Pâinea este făcută în stil tradiţional. Pâinea Pistoccu este făcută cu făină de orz şi cartofi şi are forma unei unui pergament folosit în Sardinia.
În Sardinia, în mod surprinzător, nu se consumă mult peşte, cel puţin nu în această zonă de munte cunoscută pentru longevitatea oamenilor.
Când mănâncă peşte, sardinieii preferă „bottarga” - calcan uscat la soare ras pe paste sau tăiat şi mâncat ca atare . Sardinele proaspete se prepară cu usturoi, roşii, măsline, căpere, pătrunjel şi ulei de măsline, şi scoici.
În Sardinia, se adaugă legume legume, cum ar fi mazărea şi fasole, la supe, mâncăruri de paste şi mâncăruri de legume. O reţetă preferată din Sardinia este fasolea cu spanac şi şuncă.
Nuci şi brânză de oaie
În Sardinia, se mănâncă nuci şi migdale cultură proprie. Uneori folosesc nuci pentru a face papassini – prăjiturele făcute cu stafide, migdale şi gem făcut din vin fiert.
În Sardinia se mănâncă brânză de făcută din lapte de oaie, învechită sau proaspătă.
Oile şi caprele din Barbagia se hrănesc cu iarbă, datorită căreia brânza şi laptele au acizi graşi omega 3, care sunt antiinflamatori şi ajută la prevenirea cancerului şi a bolilor de inimă. Caprinele mănâncă, de asemenea, o plantă numită curry pitic sardinian care conţine o substanţă antiinflamatoare, arzanol, care intră în laptele lor. Arzanol este în prezent explorat de companiile farmaceutice ca un medicament pentru SIDA. Laptele din Barbagia este nepasteurizat şi, prin urmare, mai digerabil decât laptele nostru industrializat, iar brânza este fermentată cu bacterii benefice.
Ulei de măsline şi carne puţină
Mulţi dintre localnicii din regiunea Barbagian sunt păstori şi se bucură de mâncare de miel, carne de vită, carne de capră, şuncă şi cârnaţi de porc cu ierburi şi condimente. Cu toate acestea, carnea nu este disponibilă în cantităţi mari, deci este consumată doar o dată pe săptămână sau mai puţin, de obicei fiartă şi, uneori, prăjită pentru festivaluri. Carnea de la o vacă ajunte la două sau mai multe familii timp de un an întreg. Carnea este, desigur, slabă, ecologică şi conţine acizi graşi omega 3, deoarece animalele de pe care le provine sunt hrănite cu iarbă sălbatică.
În Sardinia, se foloseşte miere brută, mai degrabă decât zahăr, pentru a îndulci alimentele.
În Sardinia, se foloseşte uleiul de măsline şi se mânâncă măsline din măslinii proprii. Ei folosesc de asemenea ulei de mastic, care are proprietăţi antibacteriene şi antimutagene. În Sardinia, se bea apă provenită de la izvoarele de munte.
Citeşte şi
Regimul alimentar, principalul vinovat pentru apariţia obezităţii
Se încarcă comentariile...
