FOTO Crăciunul în pădure. O familie trăieşte printre fiare sălbatice, fără lumină în casă şi bea apa în care au murit şobolani
0LA LIMITA SUPRAVIEŢUIRII În pădurea din Jupiter, într-o cocioabă, locuieşte o familie săracă. Pentru ei, sărbătorile de iarnă nu înseamnă magie, ci doar noi lecţii de supravieţuire de azi pe mâine. Nu vor mânca bucate alese, nu vor asculta colinde, iar Moş Căciun nu le ştie drumul.
De când s-a născut, Andrei Cosmin, de un an şi cinci luni, nu a văzut în jurul său decât pădure. Micul lui univers se împarte între cămăruţa sărăcăcioasă, fără geamuri, cu pereţi murdari, cu o laviţă unde mama sa încearcă să înghesuie câteva rufe şi plita încinsă, de care părinţii îl feresc.
Micuţul locuieşte împreună cu părinţii săi, Cristian Dogaru de 46 de ani şi Ionela Drăghici de 28 de ani, într-un spaţiu ce a aparţinut fostei unităţi de grăniceni din Pădurea Comorova.
Ce vor face de sărbători? Părinţii dau din umeri. Nu au bani să cumpere beteală şi globuri. Dar omul nu-şi pierde speranţa: „Dumnezeu e mare şi puternic“, spune el.
Cocioaba este situată pe drumul dintre Cap Aurora şi Jupiter, la câteva sute de metri de şosea. Nu este la vedere. Pe drumuri ştiute doar de pădurari şi de hoţii de lemne mergi câteva sute de metri şi apoi se întrevede o casă sărăcăcioasă. O culme de rufe întinse şi fumul ce iese printr-un horn improvizat sunt singurele indicii că acolo locuieşte cineva.
După ce trecem prin noroaie ajungem în prispa casei. Înaintea noastră iese bărbatul. Un om simplu, îmbrăcat sărăcăcios, dar curat. Imediat iese şi femeia cu care trăieşte şi care i-a născut un copil. „Stă mai mult cu cel mic, de teamă să nu se ardă la plită“, ne explică bărbatul. Când ni se deschide uşa cămăruţei îi înţelegem temerile. Cămăruţa are doar câţiva metri. Plita este un real pericol. La cei aproape doi ani, un copil ca Andrei nu stă locului o clipă.
Odaia este învelită cu celofan, peste care s-au pus câteva bucăţi de cărămidă, pentru a nu-l lua vântul. Uşa se deschide la fiecare vânticel, iar crăpăturile au fost astupate cu haine vechi. Era mai îngustă decât tocul, atunci când au luat-o de la herghelia Mangalia.
Viaţă în întuneric
Nu au lumină în casă, lucru care le lipseşte cel mai mult. De cum se lasă întunericul orice activitate se opreşte. Omul spune că dacă ar avea un generator ar putea măcar să aibă în casă un bec.
Apa este o altă mare problemă. Lichidul vital este luat dintr-o gură de canal descoperită după ce s-au tăiat copacii din pădure. Omul merge cu noi şi ne arată cum procedează. Scufundă un pet în bazinul colector şi îl scoate plin cu apă. O apă nu tocmai limpede. Suntem nedumeriţi. Beau apă de aici? Omul ne răspunde afirmativ din cap.
„Odată am găsit aici un şobolan mort, iar altădată o broască, dar ce să facem? Nu avem din altă parte de unde lua apă. Cu asta spălăm rufele şi asta bem. Numai celui mic nu-i dăm să bea apă de aici. Lui îi cumpărăm“, spune tatăl.
Alocaţia copilului, singurul venit stabil
În aceste condiţii locuiesc din primăvară. I-am întrebat de ce nu au renovat casa în timpul verii. „Nu am avut când. Eu am muncit în fiecare zi, ca să aibă acesta micu’ mâncare. Ştiţi cât mănâncă?“, spune tatăl mândru de odrasla sa. Într-adevăr, copilul este bine îngrijit, iar hainele de pe el sunt curate. Mama se laudă că îl ţine în pampers, care însă sunt foarte scumpi. Şi-a propus să îl înveţe să facă la oliţă şi astfel să economisească ceva bănuţi cu care să cumpere materiale de construcţie.
Singurul lor venit stabil este alocaţia de 200 de lei a copilului, pe care o vor primi până când acesta va împlini doi ani, apoi ea se va reduce la 42 de lei. Au noroc de faptul că nu mai trebuie să-şi cumpere lemne de foc. Pădurea e plină de cioturi şi buşteni şi astfel se încălzesc.
Vieţuiesc lalolaltă cu şerpi şi porci mistreţi
Pericolele îi pândesc în pădure la tot pasul. Bărbatul spune că de curând a omorât un şarpe lung de trei metri. Tot în zonă au văzut şi mai mulţi porci mistreţi. Însă, într-o zi au zărit şi o căprioară. Până să i-o arate celui mic, fiara pădurii a dispărut ca o nălucă.
În primăvară, în timpul unei furtuni, vântul a luat acoperişul casei, iar puhoaiele erau să-i înghită. „L-am luat în braţe pe cel mic şi am fugit cu el la drumul mare… Ce era pe aici prin pădure… Mai mulţi plopi bătrâni au căzut la pământ. Şi acum se mai văd urmele“, spune femeia.
Dar nu au unde se duce. Capul familiei spune că a locuit în Mangalia, împreună cu familia sa. Într-o zi nu a mai putut să suporte beţiile mamei sale mai ales şi şi-a luat lumea în cap. Între timp, părinţii săi s-au despărţit.
A cunoscut-o apoi pe Ionela, de care s-a îndrăgostit. Tânăra femeie are la rândul său o poveste tristă. A mers la şcoală doar până în clasa a patra, apoi s-a lăsat de învăţătură, fiind nevoită de împrejurări: îi murise mama. Viaţa ei a fost apoi o luptă pentru supravieţuire. Nu vrea să vorbească mai multe despre trecut. Este mulţumită cu ceea ce are acum. „Ştiam demult de clădirile astea şi în primăvară am decis să venim să stăm aici“, mărturisesc ei. Înainte au stat tot într-o cocioabă, a fostei întreprinderi „Carpaţi“, situată tot în zonă.
Călcaţi de hoţi
După ce că sunt atât de săraci, au fost călcaţi de hoţi care i-au furat bicicleta cu care bărbatul se ducea până în Mangalia. Acum, o încuie într-un şopron, unde ţin lemne şi hainele lor.
Dar bărbatul nu se teme de muncă. „Eu fac de toate. Am făcut un gard la cimitirul turcesc, sparg lemne, iar vara fac curat pe plajă. Pentru copilul acesta sap un tunel pe sub pământ. Este lumina mea, este viaţa mea“, spune tatăl. În acest timp, cel mic, care s-a săturat de eugenia din care doar ronţăise, împărţea biscuitul cu pisica.
La mică distanţă de cocioaba lor, se zăresc hotelurile din staţiunea Jupiter, însă civilizaţia se opreşte la intrarea în pădure. Omul spune că a mers la Primăria Mangalia şi cerut o locuinţă socială, însă nu a primit nimic, nici măcar o promisiune. „S-au dat locuinţe acu’ vreo doi ani în blocul C 9 din Neptun tot celor care au“, spune omul, trist. El recunoaşte că a avut probleme cu legea, fiind condamnat la trei ani şi 10 luni închisoare după ce a furat porumb, dar spune că a făcut-o pentru a avea ce să-i dea copilului de mâncare.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
