FOTO ICIL-ul din Constanţa, soarta tristă a celui mai mare procesator de lapte

Pe mormântul ICIL-ului autohton, fosta întreprindere de colectare şi industrializare a laptelui din judeţul Constanţa, românii se îmbulzesc acum să cumpere produse semipreparate şi congelate din import.

Cele mai importante unităţi industriale ale judeţului Constanţa sunt acum amintire. Puţine au rămas să continue tradiţia unei epoci „de aur“, când românii trăiau din ce produceau la ei în ţară, ba aveau de dădeau şi la alţii.

Într-un volum editat în 1972 de Comitetul Judeţean pentru Cultură Constanţa, intitulat „Localităţi din judeţul Constanţa“, sunt enumerate principalele întreprinderi locale din reşedinţa de judeţ. Acestea existau la acea vreme de plin avânt comunist: Şantierul Naval Constanţa (SNC), CET, Combinatul pentru exploatarea şi industrializarea lemnului, Fabrica de celuloză şi hârtie, Întreprinderea integrată de lână, Întreprinderea textilă Dobrogeana, Întreprinderea de industrie a cărnii, Întreprinderea de colectare şi industrializare a laptelui (ICIL), Fabrica de bere, Fabrica de ulei, Întreprinderea Energia, Întreprinderea de prefabricate, Fabrica de pâine Dobrogea.

Unele au fost privatizate (SNC, Berea, Uleiul, Pâinea, Prefabricatele) şi îşi continuă obiectul de activitate. Altele au fost cumpărate, dar şi-au schimbat specificul aproape în totalitate.

Dar cea mai tristă soartă a avut-o ICIL-ul, întreprinderea de lapte care producea toată gama de produse lactate - brânzeturi, îngheţată, unt etc. A fost distrusă până la temelii, fiind tratată strict ca pe o afacere imobiliară.

Fabrica ocupa 17.200 metri pătraţi într-o zonă rezidenţială a Constanţei, aproape de Gară, lângă Liceul Ovidius. În 2002, unitatea a fost vândută de Statul român, prin APAPS, unor nemţi contra unui preţ derizoriu. Falnicul complex a ajuns o ruină din care s-a vândut pe bucăţi aproape tot, iar ce nu s-a vândut a fost furat de ţigani cu căruţele.

Presa vremii (Ion Tiţa Călin, în ziarul Cuget liber din 11 septembrie 2003) consemna că „Fabrica de lactate ICIL a fost revândută şi demolată“. „Veniturile din exploatare ale fabricii au fost de 3,2 miliarde lei, iar cele excepţionale, din vânzarea de bunuri de patrimoniu mobil şi imobil, au fost de 10 miliarde lei“, scriu ziariştii.

La momentul privatizării, ICIL-ul avea datorii de 17 miliarde lei, astfel că noul proprietar avea toate motivele să justifice vânzarea pe bucăţi pentru recuperarea banilor.

După ce s-a vândut tot ce era de vândut de pe teren, după ce s-a furat tot ce era de furat, investitorul n-a mai avut mult de lucrat. Terenul era deja curăţat până la rădăcini ca după atacul unor termite. În iunie 2006 a fost pusă piatra de temelie a hipermarketului Kaufland, pe o suprafaţă construită de 6.000 mp, restul fiind locuri de parcare. Investiţia a fost de 8 milioane euro şi a dat de lucru, permanent, la 200 angajaţi.

ICIL-ul nu mai există decât în amintirea constănţenilor şi a turiştilor pentru care clădirea era un reper în peisajul urban. Pe mormântul ICIL-ului autohton, românii se îmbulzesc acum să cumpere produse semipreparate din import.

→

Imaginea 1/5: ICIL