FOTO România pitorească: povestea etnicilor care au adus farmecul oriental în Dobrogea
0Prezenţa turcilor şi tătarilor în Dobrogea a adus farmecul oriental în acest ţinut. Am împrumutat de la ei obiceiuri, pe mesele noastre au devenit nelipsite delicii turceşti, iar lăcaşurilor lor de cult sunt preţuite.
Prima consemnare documentară a prezenţei a unor etnici turci pe actualul teritoriu al României este din anul 1264 când, în urma luptelor interne de tip feudal din Imperiul Anatolian selgiucid, un grup de 12 mii de ostaşi conduşi de împăratul Izeyddin Keykavuz s-a aşezat în Dobrogea. Aceştia erau trimişi de împăratul bizantin Mihail Paleologul pentru a apăra Imperiul Bizantin de invaziile străine.
Aşezarea dobrogeană a fost numită de turcii preotomani Babadag, ceea ce înseamnă "Tatăl munţilor". Mulţi ani, localitatea a fost o garnizoană militară dar şi un centru cultural. Un nou val de etnici turci soseşte după cucerirea oraşului Varna în 1484, dar şi în anii următori, odată cu sporirea relaţiilor economice dintre România şi Imperiul Otoman, scrie Toader Nicoară în lucrarea „Istoria şi tradiţiile minorităţilor din România“.
Ţinutul dobrogean are o istorie comună cu turcii şi tătarii, aflându-se patru secole sub stăpânirea otomană. Istoricii încă nu sunt unanimi în a stabili data la care Dobrogea a intrat sub stăpânirea turcilor. Unii spun că ar fi anul 1416, alţii merg cu patru ani mai târziu. Alţi istorici spun că Dobrogea a intrat treptat sub stăpânirea Imperiului otoman, care avea să rămână timp de peste patru secole. Profesorul Dumitraşcu spunea că România a avut autoritate asupra acestui ţinut din anul 1859, când Bulgaria practic nu exista.
Cea mai impresionantă figură din zona Dobrogei a fost liderul spiritual Sari Saltuk Dede care a avut o atât de mare influenţă asupra etnicilor turci încât la 1641 când Petru Bogdan Bagsik vizitează Babadagul, menţionează că în acest oraş turcii cinstesc în mod deosebit mormântul acestuia care este înconjurat de candele, iar creştinii ajung chiar să îl confunde cu Sfântul Nicolae.
Deoarece în secolul al XVII-lea mai toate satele, târgurile şi oraşele din Dobrogea aveau nume turceşti se poate spune că turcii ajunseseră să fie într-un număr foarte mare în Dobrogea. Pe de altă parte, educaţia şi instrucţia aveau mai mult un caracter religios, şcolile găsindu-se pe lângă geamii.
După Primul Război Mondial, conform recensământului general din 1930, în Dobrogea trăiau în cele patru judeţe (Constanţa, Tulcea, Durostor şi Caliacra) 150.773 turci şi 22.092 de tătari.
Marian Ionescu Dobrogianu, autorul monumentalei „Dobrogea în pragul veacului al XX-lea“, ne oferă o imagine asupra lăcaşurilor de cult musulmane existente în judeţele Tulcea şi Constanţa. El a identificat 170 de geamii în Constanţa şi 29 la Tulcea.
Politica de atragere a conaţionalilor promovată de Turcia s-a înregistrat şi în România, astfel că au loc emigrări spre Asia Mică. Atunci, au părăsit regiunea 48.146 turci şi 5.766 de tătari şi au emigrat 1.841 turci şi 212 tătari.
Tratatul de la Craiova din 1940, care a obligat România să retrocedeze judeţele Durostor şi Caliacra Bulgariei, a provocat cea mai semnificativă diminuare a comunităţii musulmane dobrogene, precizează istoricul Valentin Ciorbea.
Insula Ada Kaleh a reprezentat, alături de Dobrogea, un alt punct oriental pe hartă. Majoritatea locuitorilor de etnie turcă a solicitat integrarea în componenţa statului român garantând că sunt credincioşi ţării şi Regelui. Turcia, semnând Tratatul de la Lausanne la 24 iunie 1923, a aprobat decizia adoptată de rezidenţii insulei. În România, mai sunt 50.000 de turci şi tătari declaraţi la recensământul din 2011.
Vă mai recomandăm
Biblia versus Coranul. Ce au în comun şi ce le separă pe cele mai filosofice dintre cărţile lumii
Se încarcă comentariile...
