Pe urmele victimelor de la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Paul Andreescu, fost deţinut politic: „Este plin pământul Dobrogei de osemintele fraţilor mei“
0Sâmbătă, aproximativ 800 de persoane au mărşăluit pe malul Canalului Dunăre-Marea Neagră. Procesiunea a pornit de la Memorialul Poarta Albă şi s-a sfârşit la Mănăstirea Galeşu, situată la o distanţă de cinci kilometri.
După o slujbă de pomenire la Memorialul Poarta Albă, monument închinat victimelor regimului comunist care au fost trimise în lagărele de muncă ale proiectului sovietic, aproximativ 800 de persoane au mărşăluit pe o distanţă de cinci kilometri, până la mănăstirea ridicată pe locul unei foste colonii de muncă.
Monumentul, ridicat la jumătatea drumului morţii
Paul Andreescu, de 78 de ani, fost deţinut politic, este cel care a avut ideea construirii monumentului care a fost sfinţit în anul 2000. El are o înălţime de 24 de metri şi este format din nouă module suprapuse, fiecare având inscripţionat numele unuia dintre cele nouă lagăre ale morţii.
„După cum vedeţi, Dumnezeu a mai lăsat dintre noi în viaţă ca să ne putem îngriji de cei care au dispărut. Şi, din păcate, tot noi, supravieţuitorii, a trebuit să ne ocupăm să găsim mijloace şi să ridicăm semne ca să avem unde să ne rugăm pentru ei. Altfel, n-am fi avut unde. Am ridicat acest monument nu întâmplător aici. El este la jumătatea drumului morţii. Aici, vizavi de noi, era cel mai mare lagăr. Am ridicat monumentul aici pentru că într-o parte şi alta sunt oseminte. Este plin pământul Dobrogei de osemintele fraţilor mei“, a spus el celor prezenţi.
Paul Andreescu a fost arestat când avea 17 ani. Terminase Liceul Mircea cel Bătrân din Constanţa, în anul 1956. În noiembrie a fost arestat pentru că a împrăştiat manifeste împotriva regimului.
„Făceam parte dintr-o organizaţie de tineri care împrăştiau manifeste şi unul dintre prieteni ne-a trădat. Noi ceream plecarea ruşilor din ţară, scoaterea limbii ruse din învăţământ, obligatorie la acea vreme, şi să nu mai fim obligaţi să învăţăm despre istoria Partidului Comunist Sovietic. Pe 7 noiembrie se defila, în cinstea Marii Revoluţii Sovietice, pe strada Stalin, actualul Bulevard Tomis. Noi voiam să ne băgăm printre manifestanţi şi să împărţim manifeste“, le-a povestit celor prezenţi.
Nu au mai apucat, a fost arestat împreună cu alţi colegi. „Am primit cinci ani de detenţie. După cei cinci ani au decis că nu sunt reabilitat şi m-au trimis cu domiciliul forţat la Rubla, în Bărăgan. Nici atunci nu au considerat că am fost reabilitat şi mi-au mai dat jumătate de an. Noroc cu anul 1964 când a fost amnistiat“.
Cu toate acestea, Securitatea nu îşi terminase misiunea. „Până în anul 1989, peste 90 de ofiţeri de Securitate, de la general la locotenent major se ocupau de mine. Printre ei erau vecini, prieteni şi colegi“, spune el.
Asemenea lui, au fost sute. „Şi copiii de 14 ani erau arestaţi pentru delicte politice, iar regimul de tortură era asemănător cu al celor de 70 – 80 de ani. Văd acum la televizor că arestaţii ies şi merg în permisii. Noi eram arestaţi şi nimeni nu mai ştia nimic de noi, era o ruptură bruscă care trebuia păstrată pentru ca nimeni să nu mai ştie nimic de noi“, povesteşte fostul deţinut politic.
Răstigniţi asemenea ui Iisus Hristos
Marius Oprea, fondatorul IICMER (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc), prezent la procesiune, a dezvăluit celor prezenţi că mulţi dintre cei care au fost obligaţi să muncească la Canal au fost răstigniţi asemenea lui Hristos. „Când spun acest lucru nu este o metaforă. Unul dintre cei care a murit aici, la lagărele de la Canal, după cum am găsit chiar în documentele Securităţii, a fost bătut crunt de gardieni, a fost întins pe o targă pe care erau bătute cuie care i-au străpuns trupul. Aşa, însângerat, a fost dus şi aruncat într-o groapă comună. Singurul lucru care le-a mai rămas acestor oameni a fost credinţa în Dumnezeu, credinţă care i-a izbăvit până şi în moarte“, a spus Marius Oprea.
Vă mai recomandăm:
EXCLUSIV Securitatea şi Dosarul „Litoral '77“. Cum au fost spionaţi toţi turiştii români şi străini
Se încarcă comentariile...
