Cum a pregătit România intrarea în război în perioada de neutralitate

În timpul Primului Război Mondial, între 1914 şi 1916, România s-a aflat în neutralitate. Autorităţile nu au stat cu mâna în sân, ci s-au pregătit de momentul când ţara avea să decidă participarea la conflict.

În anul 1914, România s-a proclamat neutră atunci când s-a declanşat Primul Război Mondial, dar instituţiile, populaţia , întreprinderile de orice fel din au intrat din acel moment în marele plan de pregătire a momentului când România urma să decidă intrarea în război. Lucru care avea să se întâmple în august 1916, alături de Antanta şi împotriva Puterilor Centrale.

Ministerul de Interne a obligat forurile  locale să ia toate măsurile pentru a avea în vedere ca la concentrările mari de trupe ce se preconizează nici o localitate să nu rămână fără cuptoare de pâine suficiente pentru nevoile trupelor.

Potrivit documentelor vremii, toate brutăriile particulare, în caz de mobilizare, urmau a fi rechiziţionate pentru a fabrica cantităţile de pâine necesare armatei.

Cu mici excepţii, cum era cazul lucrătorilor uzinelor electrice,  care au solicitat şi au primit dispensă de mobilizare pentru că prezenţa lor era necesară pentru asigurarea iluminatului oraşului, toată lumea a fost pregătită pentru momentul care avea să urmeze.

Societăţile de Cruce Roşie din Focşani, formate din femei cu suflete alese, îşi ofereau serviciile la nevoie, iar autorităţile erau rugate să le dea concursul real pe toate căile pentru a înlesni greaua sarcină pe care războiul o va pune pe umerii multor familii.

Presa germană, simţind curentul Pro Antanta ce domina în România, a încercat prin trimiterea unor materiale propagandistice să schimbe viziunea de ansamblu a românilor cu privire la conflict şi la justeţea celor care l-au pornit, dar acestea nu s-au bucurat de prea mult ecou.

De la Berlin, pe 22 septembrie 1914, se comunicau urm[toarele> „Patria noastră, Germania, are cel mai mare interes ca în timpul luptei cele uriaşe pe care o duce pentru existenţa sa, străinătatea neutrală, pe viitor, să nu mai fie înştiinţată prin singura presă a inamicilor noştri despre cele întâmplate în război. Monstruozităţile reportajului străin suprimă adevărul unde îi vine bine, dar răspândesc sistematic ştiri mincinoase pline de ură şi stricăcioase vazei Germaniei”.

Nemţii solicitau tuturor autorităţilor din ţările neutre „să pună la dispoziţia cetăţenilor, zi de zi, raporturile presei germane despre starea războiului”, se arată în document.

Informată mai bine sau mai puţin bine, populaţia a continuat cu mijloacele sale pregătirile pentru viitoare participare la conflict.

Spre exemplu, la Focşani, în decembrie 1914 un cetăţean al oraşului anunţa că la nevoie va pune la dispoziţia Primăriei proprietatea sa spre a fi folosită ca infirmerie sau spital în caz de mobilizare sau război.
La finele anului 1914 au   început să fie inventariate cantităţile de combustibil lichid pe judeţe şi oraşe, fiind şi acest material util pentru nevoile armatei.

Au fost transmise în teritoriu tarifele de rechiziţionare a materialelor pentru nevoile armatei. Pentru cai se plătea între 200 si 2.500 lei, diferit dacă  erau de lux , călărit ori de muncă, vagonul de cereale între 1.400-1.900 lei, boii de jug între 150 si 400 de lei, vaca între 30 si 150 de lei, bivolul între 100 si 300 de lei.
Motivaţi poate de aceste preţuri şi gândindu-se că poate o dată cu intrarea în război animalele le vor fi luate pe degeaba, ţăranii s-au înghesuit prin târguri şi ocoale, unde au început să le vândă.

Întrucât oferta a devenit dintr-o dată foarte mare,  preţul animalelor a devenit derizoriu, astfel că autorităţile s-au sesizat şi, printr-un ordin emis din Capitală, au interzis orice astfel de tranzacţii.

Soarta viitorilor răniţi nu a fost nici ea uitată. S-a solicitat să se transmită numărul locuinţelor din jurisdicţia de competenţă, unde se puteau amenaja spitale temporare. Prin emiterea înştiinţării din septembrie 1915 s-a încercat  reglementarea şi amenajarea mijloacelor de transport al răniţilor de la gară în oraş la acele spitale improvizate.

S-au identificat la nivelul oraşelor şi numărul mijloacele de transport ce vor fi utilizate la vreme de nevoie. Pentru că Marele Stat Major se confrunta cu o avalanşă de cereri de scutire de mobilizare şi de mutare a numeroase persoane, ofiţeri şi subofiţeri, fapt ce putea avea, la nevoie, consecinţe asupra efectivelor trupei, s-a dispus la 31 ianuarie 1915 de către primul ministru  şi ministrul de Război să nu se mai acorde nici o dispensă de mobilizare şi nici o mutare de ofiţeri sau grad inferior de rezerva.

Practic, totul părea bine pus la punct în aşteptarea momentului când România avea să decidă participarea la conflict iar siguranţa românilor se arăta de nezdruncinat.

Din păcate, după intrarea României în război, trupele Puterilor Centrale au demonstrat românilor că se entuziasmaseră prea devreme. Doar o minune şi sacrificiul sutelor de mii de morţi au făcut ca soarta războiului să încline până la urmă în favoarea noastră.

Soldaţi necunoscuţi, morţi sau schilodiţi, precum şi cei ce au supravieţuit, au fost, împreună cu marii conducători politici de atunci, făuritorii României Mari de la 1 decembrie 1918.