Dacă eşti bun, eşti prost!

Clar! Este o sintagmă cu o vechime incertă, dar cred că nu a fost rostită de pomană, pentru că se confirmă pe zi ce trece că orice om bun, tolerant,  care nu ţipă şi nu ripostează zilnic contra nedreptăţii şi prostiei este considerat ori prost, ori naiv, ori autist, ori ceva ce iese din sfera „normalului” impus de însăşi societatea contemporană.

Un om inteligent sau şcolit nu este neapărat „deştept”  în materie de  „lichelism”, iar un om, indiferent de statutul său social sau profesional, este totuşi om, cu un temperat sau un psihic de gestionat. Deseori însă, un om bun şi tolerant este rapid pedepsit dacă îşi iese din fire, iar cel care este rău de la „capo al fine” este tolerat şi luat drept nebun, sau cum s-ar spune „lasă-l că-i nebun”!

Pentru un profesor, limita aceasta este foarte fragilă şi în ultimii 24 de ani cu siguranţă am fost trataţi cum nu se poate mai rău şi am fost consideraţi buni şi proşti în acelaşi timp! Pentru că am „plecat capul”, pentru că am cedat, pentru că am suportat totul cu speranţa că într-o zi va fi mai bine! Totul se iartă, se şterg cu buretele toate nemulţumirile, la sfârşit de an şcolar sau peste ani, atunci când primeşti o fotografie, o diplomă sau pur şi simplu un mesaj de mulţumire că ai fost de ajutor.

Pentru că mulţi dintre profesori şi-au început cariera în educaţie, tocmai din dedicaţie, chiar dacă unora le-a lipsit complet adevărata motivaţie. Au fost atât de terfeliţi, atât în media cât şi de propriul „ŞEF” sau sindicat, încât respectul faţă de ei a scăzut în fiecare zi, iar lipsurile din sistem au condus la situaţia prin care însuşi  „elevul”, dacă nu este suficient de educat, are dreptul suprem să se considere premiant, chiar dacă nu este capabil să dezlege corect două fraze.

Aşa zisa criză economică instalată prin 2008 a sacrificat bugetarii cu o scădere de 25% din salarii, drept recâştigat cumva în instanţă, care în prezent se returnează eşalonat ca apa de la robinet de pe vremea raţiei şi a cartelei. Era un drept luat şi trebuia redat, fără ca cineva să-şi asume vreun merit asupra lui.

Bătaia de joc continuă. Profesorii nu sunt obligaţi să aparţină de vreun sindicat, dar dacă nu cotizează, interesele lui nu sunt reprezentate. Unitatea grevistă nu există pentru că majoritatea profesorilor sunt prea săraci să facă grevă pe salariul propriu, pentru că orice zi de grevă nu este plătită şi întotdeauna foamea şi nevoile vor fi spărgătoare de grevă, aşa cum o firmă decapitalizată nu poate să supravieţuiască într-o ţară în care se plătesc mai multe taxe decât se încasează.

Guvernanţii profită de acest lucru şi profită de sărăcia omului batjocorindu-l în continuare: îl plăteşte pe profesor cu 15 lei pentru asistenţa la proba de competenţe de la examenul de bacalaureat, cu vreo 15-20 de lei asistenţa la proba scrisă şi cu 4 lei pentru fiecare teză scrisă, evaluată.

Nici nu mai ştiu dacă sumele sunt nete sau impozabile, dar sunt atât de batjocoritoare, încât nici nu mai cuantifici că fiecare examen ţine 3 ore sau o evaluare vreo 2 zile, că poate trebuie să pleci de acasă cu cel puţin o oră înainte, că unii mai fac naveta, că o sticluţă de apă costă 2 lei, că alteori cheltui mai mult decât câştigi şi, ca o cireaşă pe tort, domn` Nichita de la Iaşi este premiat de doamna Andronescu cu o diplomă de merit la Gala Excelenţei în Educaţie, că deh, aşa e frumos, să avem exemple!

Profesorul se supune, pentru că dacă toţi ar refuza să semneze participarea, examenele nu s-ar desfăşura în ordine.

Sindicatul are şefi, cu milioane de lei salariul, dar îşi „permite” să ne dea cadou la fiecare, câte un tichet cadou de ”ziua învăţătorului”, în valoare de 30 de lei, la care te uiţi şi te întrebi: „cât de prost să fii să cotizezi 40 de lei în fiecare lună, ca o dată pe an să primeşti un tichet cadou de 30 de lei”?

Iar ministerul? Trimite anual câte o sită cu nisip şi praf în ochi şi răsuflă uşurat că a mai trecut un an fără bacalaureat boicotat!

Dragii mei cititori! Nu toţi au vacanţe lungi, nu toţi se îmbogăţesc din meditaţii, nu toţi se pot adapta, dar toţi suportă aberaţii! Probabil am amestecat puţin nemulţumirile şi ideile, dar cei care sunt buni sunt mereu „proşti” pentru că societatea i-a sărăcit prea mult să mai aibă cu ce să riposteze!

P.S. Cu cei 30 de lei primiţi „cadou” am mâncat o saramură de peşte şi am admirat un bazin cu peştişori asiatici!