În căutarea mirosului „pierdut“

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Oraşele nu pot fi confundate cu satele, aşa cum bine spunea domn` preşedinte, nici „iarna nu-i ca vara”! De asemenea, fiecare oraş are personalitatea sa în funcţie de anumite criterii ce îl definesc. Oraşe din categoria agro-industriale există şi ele, mai ales în România, iar altele au renunţat chiar şi la industrie în favoarea serviciilor.

Oraşul nu te lasă să respiri oricum. Indiferent de prezenţa sau absenţa poluatorilor şi poluanţilor, aerul este mult mai fierbinte vara faţă de cel de la sat, mediul mult mai zgomotos şi deseori vântul poate aduce „necazuri” dinspre periferie, menite să deranjeze simţurile olfactive ale locuitorilor.

Situaţiile sunt din cele mai diverse. Atunci când locuieşti la sat, ştii că poţi inspira uneori miros de bălegar, dar când locuieşti la oraş, la aşa ceva nu te poţi aştepta. Devine frustrant să deschizi fereastra şi să inspiri amestecuri de grajd!

Mai multe zile din fiecare vară a ultimului deceniu am inspirat un aer pestilenţial. Nu gaz de eşapament, nici alte amestecuri gălbui, ci unul din cel pe care îl întâlniţi într-o cloacă de porci.

Nici bine nu m-am întors dintr-o ţară civilizată şi m-a izbit profund acel miros. Am rezistat două zile şi a treia zi mi-am vărsat şi eu off-ul, mai ales că foarte mulţi îşi exprimau nemulţumirile în mediul online.

De unde să fie mirosul care ne invadează oraşul în fiecare vară, agresiv precum ciclonul tropical? Singurele surse potenţiale ar fi cele două ferme amplasate la marginea oraşului. Una de creştere a păsărilor ouătoare, alta de creştere a porcinelor.

image

Ambele susţin că nu este adevărat, cei de la mediu le aplică o amendă de 15000 lei, mai ales după ce noul prefect se deplasează în zonă şi descoperă lagunele cu dejecţii lăsate descoperite. Fiecare societate îşi apără cauza şi totul este în acord cu mediul. Aşa se susţine!

image

Foto

image

Bun! Bun! Şi cu mirosul cum rămâne? Încă mai persistă! Nu credem, până nu vedem şi noi!

Deschidem dulapurile şi scoatem din ele nişte parfumuri, organizăm un protest şi o „bătaie cu pufuri” de lăcrămioare, de salcâm alb, de chanel, de orice miros ce ar putea să schimbe atmosfera de cloacă! Puff spre nord, puff spre sud , puff spre toate puctele cardinale, inclusiv spre Consiliul Judeţean. Nu politizăm acţiunea, dar nu strică un puff!

Am reuşit într-un fel să ne exprimăm off-ul, iar reacţiile nu au întârziat să apară!

„Nobless Oblige”

Revolta noastră  a determinat ca una dintre societăţile banuite de nereguli să-şi deschidă porţile şi să invite pe toată lumea să se convingă la faţa locului că toate găinile se hrănesc, cresc, se ouă şi se ... (! Ştiţi voi)  libere la sol, în cele mai europene şi ecologice condiţii.

Ne-am înarmat cu aparate foto, camere video, pixuri, carneţele, ochi cât cepele, urechi ca ale lupului din poveste, voinţă cât cuprinde şi am acceptat invitaţia, atât din curiozitate, cât mai ales din dorinţa de a elucida misterul. Şi „am dat iama la găini”, vorba unui prieten!

Societatea Aviputna S.R.L a devenit în anul 1991 prima societate cu capital integral privat din ţară, a fost permanent în primele 5 ferme avicole din ţară, iar amplul proces de modernizare în valoare de 3 milioane de euro încheiat în anul 2012 a permis creşterea găinilor la volieră, tehnologie provenită de la o firmă germană. În aceste condiţii, firma nu şi-a permis să lase chestiunile nelămurite, iar noi am fost bucuroşi să constatăm că putem mânca ouă sănătoase, galbene şi sortate pe mărimi de la S la XL!

Ne-am lămurit asupra întregului proces tehnologic. Am trecut prin filtre, ne-am echipat conform normelor şi ne-am deplasat în mod organizat, însoţiţi de dr.Oltenescu Robert Dumitru şi alţi reprezentanţi ai instituţiei.

Am vizitat una dintre halele pentru găini ouătoare.

image

Am inspirat adânc aerul, nimic! Am mirosit găinaţul de la 2 mm, nimic! Uscat-curat! Până aici, e de bine! „Putem mânca ouălele crude direct de pe bandă, sunt sănătoase tun!”, ne asigură domnul doctor!

image

Pasul doi: Hala de sortare şi ambalare şi depozitare.

Prea puţine cartoane de ouă depozitate. Cererea este mare! Îi cred!  Mirosea a curat, a var şi vopsea proaspătă! Banda cu ouă venea direct de la hala cu găini ouătoare, erau puse pe linia de orientare, sortate automat şi încă o dată verificate manual, automat puse în cofraje şi numai bune de cumpărat! Încă o etapă punctată, nu aici este neregula!

Ieşim ca nişte marţieni din hală numa` buni de îmbarcat spre... staţia de depozitare dejecţii!Eh! Aici e mai complicat!

image

Traversăm curtea. Aflăm că peste 200 de hectare de teren agricol sunt fertilizate cu găinaţ, că cererea este mare şi pentru acest timp de îngrăşământ, dar care ar fi interesul? „Să încasăm bani sau să hrănim sănătos găinile?” Admit că sacul cu bani are şi el fund şi că dilema e mare!

Insist să văd laguna cu dejecţii! Dar chiar insist!

Un drum, un curs de apă aproape colmatat, o movilă, un canal de colectare a apelor uzate şi în sfârşit „laguna”. Aproape golită, încă mai oferea o imagine marţiană. Pe ici colo se simţeau mirosurile, dar nu atât de puternice încât să te alunge! Probabil că mirosul din laguna celor de la ferma de creştere a porcinelor este de 30-40 de ori mai mare, dar până nu ne deschid şi ei porţile, nu putem judeca!

image

Reprezentanţii societăţii Aviputna recunosc că „laguna” trebuie acoperită, dar investiţia se estimează la 400.000 euro. Este mai greu, nu mai sunt bani şi fiecare pas trebuie calculat şi pus pe lista de priorităţi!
Ce au reuşit să facă până acum, au făcut!

Noi le mulţumim că au fost deschişi, au comunicat, şi-au asumat greşelile şi ne asigură că sunt mândri de echipa lor cu peste 30 de ani de experienţă în creşterea păsărilor şi de cei 40 de angajaţi care vin cu drag la muncă. Ne mai transmit încă ceva:

Să mâncâm fără grijă ouăle din ograda lor! 
 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite