Sper că m-am mutat în OTTOLAND

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
România frumoasă
România frumoasă

În articolele anterioare, nu ştiu dacă aţi sesizat, dar timid şi neagresiv am criticat nesimţirea. Am criticat campania murdară, atacul la persoană, atacurile care pot jigni grupuri întregi de oameni, atacuri care pornesc din prostie, şi nu din strategii inteligente.

Mi-a fost silă de strategiile alese de oamenii nedrepţi şi făptuitori de rele. De vorbele doamnei Firea, de vorbele Laviniei Şandru sau a Olguţei VAsilescu, despre care mi-am exprimat dezamăgirea în altă parte.

Pentru prima dată în viaţa mea, am fost, instinctual vorbind, pusă în situaţia că trebuie să fac ceva.  Să “mişc munţi”, să mut cărămizi cimentate, să sparg ziduri şi mentalităţi. Orice! La fel ca mulţi alţii! Mai ales că mi-a fost aruncată o provocare, şi am decis să o accept. Păi nu mai bine să fii făcut “propagandist” pe bune şi nu pe “rele”? DE ce să fii “atacat” chiar gratuit?

În situaţia de a schimba mentalităţi sunt pusă în fiecare zi. Face parte din fişa de lucru. Dar, uneori trebuie schimbate mentalităţi majore, iar ideile conservatoriste sau plecate dintr-un creier cu neuroni fără sinapse, sunt cel mai greu de schimbat.

Mult dezgust a fost în perioada campaniei electorale. Între cele două tururi prezidenţiale am văzut clar cine rânjeşte şi cine zâmbeşte, am văzut clar cine speră şi cine trage concluzii nefondate. Am văzut clar cine crede cu adevărat şi cine crede forţat. Am văzut clar cine se bazează pe ideile proprii şi cine se bazează pe ideile induse. Am vazut clar limita unora şi adevărata gândire a altora.

Cei care au ales gândirea, independent de vorbe, ci dependentă de atitudine şi fapte, au fost denumiţi “cocălari”, “manelişti”, “creiere de nucă”, “needucaţi”, “traficanţi de copii”, “infertili” şi altele, de acei înfrânţi care nu au ştiut să reacţioneze altfel decât pe măsura educaţiei dată de partidul tată.

Cei care au ales perversitatea, au înjurat o noapte şi s-au pervertit dimineaţă în nepoţi de saşi şi verişori de nemţi (Mazăre), în “pufoşenii de Angora”, în consilieri cu porţi deschise investitorilor (Oprişan), în “militanţi” pentru drepturile omului  şi a binelui poporului.

Dezgust!

Nu divizează nimeni ţara în Ardeal şi restul ţării. Nivelul de educaţie şi lipsa de fair play divizează ţara în zone cu mentalităţi diferite. Se poate diviza ţara în regiuni manipulate sau regiuni independente de manipulare. Dar un om educat nu are nevoie să fie influenţat şi nu are nevoie de viză pe paşaport. El are uşile deschise oriunde.

Un adevărat prieten nu se lasă influenţat de cel care ii spune că ungurul este “un prost prieten sau oportunist”, că sasul este “mincinos şi secesionist”, că altă etnie vrea să  jefuiască, în timp ce românul este cel “corect”, chiar dacă are o vechime a genei mai mică decât cea a etnicului.

De duminică, aş vrea să trăiesc în OTTOLAND, acea ţară condusă de un OM, ales de cei care au suferit atât în ţară, dar şi în afara ţării, acea ţară cu oameni vrednici, disciplinaţi, corecţi, cu satisfacţii ale muncii; acea ţară în care nu cantitatea de bani din salariu contează, ci puterea de cumpărare a banilor, cu o economie pe măsura resurselor şi a potenţialului, o ţară a căror locuri superbe pot atrage continuu turiştii din cele mai depărtate locuri, o ţară care ar avea de oferit mult mai mult pentru a se putea investi în ea; o ţară cu autostrăzi, drumuri express, şosele  fără gropi, cu o Moldovă modernizată şi prosperă, cu o Oltenie ne-guralivă şi doar pusă pe fapte, cu o Muntenie obiectivă; acea ţară în care localitatea Iohanisfeld şi multe alte sate din ţară, vor avea apă curentă, canalizare şi şosea până în poartă; o ţară cu oameni capabili (acum, din păcate mulţi prea timizi să accepte provocări); o ţară în care Preşedintele, Executivul şi Legislativul să semneze adevăratul Pact de coabitare; o ţară pe care o iubesc şi în care pot fi fericită în fiecare zi fără să mă gândesc cu grijă la ziua de mâine;

O ţară în care vreau să trăiesc şi din care să plec doar să călătoresc!

Se numeşte OTTOLAND şi este România mea, a românilor care au crezut cu adevărat că roşul de pe o hartă, poate deveni albastrul SPERANŢEI!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite