Un om cu care aş fi depănat mai des poveşti la gura sobei
0
Este un om pe care nu l-am cunoscut atât de bine, atât din cauza conjuncturii, cât şi din cauza timpului. Nu mă pot lăuda cu o prietenie de 50 de ani aşa cum o numără unii dintre prietenii domniei sale, dar pe parcursul câtorva ani, de câte ori mi-a sărutat mâna şi l-am ascultat, nu a putut decât să mă facă să-mi doresc exact ceea ce scrie în titlu.
Valeriu Anghel, un destin vrâncean
Mi-ar fi plăcut să continue menirea bunicului meu care ”m-a părăsit” pe vremea când aveam doar 16 ani.
Profesorul Valeriu Anghel a împlinit, deunăzi, 50 de ani de carieră profesională în educaţie, cultură şi ştiinţă şi toţi atâţia ani de când a poposit pe meleagurile vrâncene.
Născut în judeţul Teleorman, de formaţie filolog şi pasionat de toponimie, etimologie, cultură şi civilaţie, şi-a dedicat întreaga carieră studiului şi dăruirii către ceilalţi a tot ce înseamnă frumos şi dezvoltare intelectuală.
Vrâncenii, mai exact Asociaţia ”Simion Mehedinţi”, prin reprezentatul său conf.univ dr. Costică Neagu, Casa de Cultură din Odobeşti, prin dr. teolog Valentin Muscă şi Biblioteca Judeţeană ”Duiliu Zamfirescu” Focşani, alături de un grup de prieteni şi admiratori, i-au pregătit un omagiu, o sărbătoare pe care şi-a dorit-o dar nu a îndrăznit să o ceară. A avut-o! Şi a meritat-o din plin!
Participând la manifestare, m-am bucurat că, cel puţin uneori, nu uităm să ne admirăm valorile comunităţii atât timp cât mai sunt în viaţă şi, parafrazând spusele domniei sale, prof. Valeriu Anghel, ”sper că nu v-aţi epuizat cuvintele frumoase acum, să mai păstraţi şi la înmormântare”, sper că aceste cuvinte frumoase, sincere şi din inimă, nu vom uita să le spunem celor care merită să le audă, încă din timpul vieţii.
Aprecierile către aceste valori ale comunităţii merită făcute şi, aşa cum îi stă bine înţeleptului, să nu uităm să le spunem cât de tare îi iubim atunci când ei sunt în viaţă, să le audă. Nu ne-a şoptit nimeni dincolo de moarte dacă mesajele spuse după au fost primite!
Domnule profesor, mă bucur că existaţi!
Mă bucur că v-am cunoscut. Dacă nu m-am ridicat la nivelul aşteptărilor dumneavoastră, ştiindu-vă un critic prea fin şi prea atent la detalii, vă promit că voi fi mult mai atentă şi voi mai elimina din greşeli, aşa cum şi alţi colegi şi prieteni care v-au cunoscut au primit cu pozitivism criticile dumneavoastră.
Să fiţi sănătos şi să ne mai dăruiţi mulţi ani şi alte publicaţii pe lângă cele peste 13 volume de valoare ale dumneavoastră, pe lângă sutele de articole ştiinţifice şi de publicistică din presă şi, aşa cum aţi declarat, să ne dorim să contemplăm fericirea strigând, urlând, povestind chiar şi la gura sobei sau pe iarbă: ”acum ori niciodată, să dăm dovezi la lume, că-n aste mâini mai curge, un sânge de roman (cuman)”!
La mulţi ani, cu mult drag!
Se încarcă comentariile...
