Votez cu partidul competenţilor!
0La ce mă gândesc când îi aleg? (ca răspuns lui Liviu şi nu numai! Chiar mie însămi!) În primul rând că mă gândesc ce să aleg şi mă mai gândesc la prima zi din viaţa mea când mi-a venit rândul să votez. Mă gândesc că am rămas la fel de naivă după două decenii şi, ori de câte ori istoria s-ar repeta, eu tot nu aş şti cu cine să votez!
De ce? E greu de spus, dar în primă etapă este pentru că nu ai timp să cunoşti o viaţă întreagă un om de lângă tine, darămite un candidat, într-o simplă campanie electorală.
Şi, dacă uneori îmi vine să plâng, să nu judecaţi slăbiciunea femeii, ci doar durerea de a nu putea schimba ceva fără echipă! Dar de unde echipă?
Fac o paranteză acum, să-mi amintesc cu plăcere un moment din anul trecut, când datorită unei conjuncturi nu am putut fi prezentă la festivitatea de absolvire a generaţiei 2013.
Am primit ulterior o diplomă în care mi se afilia titlul de „profa` ce vrea să schimbe lumea”! Ei bine, atunci, ca şi acum, mi-au dat lacrimile instantaneu! Cum de au ştiut ei că aş vrea să schimb lumea? Da! probabil că au simţit ceea ce într-adevăr simt! Aş vrea să schimb lumea, dar cu cine să o schimb?
Să vă povestesc oare câte am pierdut pentru că nu am vrut să cred în politizarea instituţiilor sau pentru că nu am vrut să răzbat pe baza „unei fabrici de perii”? nu umplu spaţiul, pentru că ştiu că cititorii acestui blog nu au nevoie de detalii pentru a înţelege.
Revenind la etapa primului meu vot. Am aşteptat cu înfrigurarea adolescentină să ating vârsta majoratului să pot vota. Să votez liber şi fără constrângeri. Să simt şi să observ cum este să pui ştampila pe DA! Vreau libertate! Vreau dreptate! Vreau să am dreptul să aleg! Vreau să EXIST!
Vreau să nu mă mai ascund! Vreau curent electric, vreau să am ce mânca şi să nu mai stau la coadă şi să plec dezamăgită că nu am „prins” o portocală! Veţi râde, dar prima dată am mâncat o portocală în anul 1979 şi apoi, în anul 1990. M-am îmbrăcat cu prima mea pereche de blugi în anul 1991 şi apoi, m-am bucurat pentru prima dată că „ne-au năvălit turcii”! Trist! Ştiu! Etapele vremii!
Şi de la primul meu vot pentru noua Constituţie tot plâng! Plâng pentru că mi-a trecut jumătate din viaţă fără să ştiu, încă, ce trebuie să aleg? Nu pentru că nu m-am informat suficient, ci dimpotrivă!
Nu am ce să aleg, pentru că omul care promite că îmi va face bine, dovedeşte contrariul, mereu. Nu am ce să aleg pentru că pe liste nu găsesc pe cei care mi-au adus la cunoştinţă cine ar fi, ci pe cei pe care i-a propus partidul. Care partid? Cel care a promis, dar care nu a fost în totalitate transparent!
Cel care a scos în faţă, în campanii, spuma mării, pe care a dus-o valul înapoi în larg! Cel care îmi bagă pe gât oameni necunoscuţi şi îmi dă opţiuni limitate în calitate de alegător simplu, nepartizan şi, ipotetic poate, fără să ştiu să citesc sau fără să am televizor!
Mă gândesc că mereu, aşa cum am constatat prima dată la primul meu vot, că cel puţin 30% din electorat, dacă nu şi mai mult, habar nu are ce votează. Oameni simpli, de la ţară, care o viaţă întreagă au fost obligaţi să pună ştampila pe ce au vrut alţii şi nu pe ce le-au dictat propriile conştiinţe, sunt în continuare amăgiţi de speranţa că promisiunile nu vor fi deşarte!
Oameni naivi care cred că, în sfârşit vin americanii şi, beizadelele de bani gata vor fi capabile să nu mai ocupe locul degeaba şi vor face în final ceva pentru ţară. E foarte trist şi iarăşi plâng, pentru orice litru de ulei sau kilogram de făină consumat în zadar!
Dacă ar fi după mine, aş înfiinţa “Partidul Competenţilor”, constituit din fiecare membru competent al fiecărui partid existent, pentru că, trebuie să recunoaştem, fiecare partid are “creiere”, dar care în final se consumă în gloata comună ce domină curentul contemporan.
Fiecare minte limpede din fiecare grupare înfiinţată, să demisioneze şi să se alăture acestui partid şi să atragă la rându-i toate minţile luminate şi educate peste hotare, care adaugă plus valoare altor ţări, pentru că ţara mamă nu e în stare să-i adopte.
Aş face un partid din oameni naivi, curajoşi şi luminaţi, fără să ţin cont de vreun curent Marxist şi nu neapărat liberal, ci unul pur şi simplu echidistant şi altruist, care să dărâme toate dogmele ce au circulat până în prezent! Filosofie curată domnule!
Acum, cu tristeţe însă, îmi vine in minte doar Caragiale! Hâc! “Eu cu cine votez?” şi chiar Birlic în momumentala ecranizare versus Muşatescu:
Se încarcă comentariile...
