FOTO Îngerul care ocroteşte femeile abuzate şi copiii defavorizaţi: „Am avut femeie bătută cu ranga, iar peste două săptămâni s-a întors acasă“

Mariana Robea (39 de ani) se ocupă de peste 10 ani de adăpostirea femeilor abuzate de partenerii de viaţă şi relocarea lor, astfel încât să poată începe o nouă viaţă. Prin mâna tinerei trec şi copiii care provin din familii defavorizate, mulţi cu  poveşti de viaţă cutremurătoare.

Mariana Robea (39 de ani), directorul fundaţiei ”Familia” din Galaţi, şi-a dorit de mic copil să devină avocat, pentru că îşi dorea să apere drepturile oamenilor săraci în orice situaţie. Crescând, a realizat că un avocat nu apără doar persoanele care au ajuns accidental în faţa unei instanţe de judecată, ci şi infractorii de meserie, iar acest lucru nu o caracterizează.

”Dacă va fi vreodată să îmi schimb profesia, aş intra în magistratură şi aş merge pe partea de autoritate tutelară sau adopţii pentru că am lucrat foarte mult cu familiile şi sunt şi într-o comisie specială la Direcţia pentru Protecţia Copilului. Ai nevoie de experienţă cu ambele părţi în astfel de situaţii, pentru că de multe ori se întâmplă ca, la adopţii, să fie citată şi mama, care vine şi plânge, impresionând instanţa, dar ei nu îi pasă de copil, pentru că nici acasă nu îl ia, dar nu îşi dă nici aprobarea pentru adopţie”, ne dezvăluie Mariana.

În copilărie, a preferat să se joace mai mult cu băieţii, pe care îi domina şi îi punea să îi facă zahăr ars, pentru că atunci nu prea se găseau dulciuri. ”Veneau mamele cu copii la uşa noastră, ca să se plângă că i-am bătut. Nu era nimic serios, totul era o joacă”, ne povesteşte tânăra cu umor.

A urmat cursurile şcolii 20 din Galaţi şi s-a înscris la Liceul ”Gheorghe Asachi”, unde a dezvoltat o pasiune pentru Matematică. Nu a fost de la început aşa, pentru că, după cum singură declară, Mariana a preferat să huzurească, până când părinţii au aflat de o corigenţă pe care o avea şi a încasat-o de la tatăl său.

After school social

Mariana a făcut şi handbal de performanţă până în clasa a X-a, fiind căpitanul de echipă al şcolii generale nr. 20. La 16 ani, viaţa a luat o turnură dramatică, după ce mama tinerei a murit. Practic, Mariana a fost nevoită să preia tot ce făcea mama ei, învăţând de una singură să gătească şi să spele, dar şi să aibă grijă de sora ei mai mică, care avea atunci10 ani.

”Îmi mai spuneau copiii că sunt fata fără mamă. O spuneau cu milă, nu cu răutate, dar eu nu voiam să fiu tratată diferit şi am încercat mereu prin tot ce am făcut să nu se simtă această diferenţă”, ne spune Mariana, care a dovedit acest lucru cu prisosinţă. A absolvit trei facultăţi, Administraţie Publică, Protecţia Mediului şi Drept, având două masteruri şi fiind înscrisă în prezent în ultimul an la doctorat.

În 2007, s-a ivit oportunitatea de a conduce fundaţia ”Familia” din Galaţi, care oferă servicii de asistenţă socială copiilor care provin din familii nevoiaşe sau de la părinţi care au plecat să muncească în străinătate şi nu s-au mai interesat de ei. Mariana a fost numită director al fundaţiei şi de atunci se ocupă de copiii defavorizaţi, o postură pe care o ştie şi o înţelege foarte bine pentru că a trecut şi ea în adolescenţă prin aceleaşi dificultăţi.

Fundaţia pe care o conduce se ocupă de activităţi extraşcolare cu micuţii, le oferă o masă caldă pe zi, iar reprezentanţii fundaţiei fac inclusiv lecţiile pentru şcoală cu aceştia. În 2010, a implementat în cadrul fundaţiei un proiect ce a vizat asistarea familiilor care au copii cu autism sau care suferă de sindromul Down.

Prin intermediul tinerei, fundaţia ”Familia” a fost pioner  în România într-un proiect ce viza adaptarea cetăţenilor basarabeni în ţara noastră, în special elevii şi studenţii.  Acestora li se explicau ce drepturi şi obligaţii au pe teritoriul ţării, fiind înscrişi la medicul de familie şi CNAS.

Proiectul s-a extins apoi la nivel naţional, fiind preluat de Organizaţia Internaţională de Migraţie, care a înfiinţat 15 centre în România. În 2003, s-a înfiinţat în cadrul fundaţiei şi un centru cu 20 de locuri pentru victimele violenţei în familie, acesta fiind destinat mamelor şi copiilor abuzaţi.

”Am avut geamuri sparte la centru”

Femeile şi micuţii pot sta în centru între trei şi şase luni, în funcţie de situaţia fiecăruia. Femeile abuzate sunt orientate de reprezentanţii fundaţiei ”Familia” către un loc de muncă pe specializarea lor, iar copii sunt mutaţi la grădiniţa sau şcoala din apropierea centrului care aparţine fundaţiei. Munca Marianei este plină de satisfacţii, dar şi de pericole.

”În general, vin persoane abuzate fizic. Am avut geamuri sparte la centru, chiar dacă avem pază, pentru că au fost soţi sau concubini care şi-au urmărit soţiile sau partenerele când iau copii de la şcoală şi le-au urmărit apoi unde se duc. Am chemat Poliţia şi l-a arestat pe cel care a făcut asta. Am avut femeie bătută cu ranga, iar peste două săptămâni s-a întors acasă”, ne descrie Mariana prin ce trece cu mulţi dintre partenerii celor pe care le găzduieşte în centru.

S-a confruntat şi cu un caz de răpire, când soţul şi-a răpit partenera de pe stradă. Mariana a vorbit cu agresorul până când acesta a fost săltat de poliţişti, dar acum, rememorând ce s-a întâmplat, nu mai simte nicio emoţie. Şi asta pentru că periodic se întâmplă astfel de lucruri în munca ei de zi cu zi, poate nu mereu chiar atât de grave, însă suficient de periculoase încât să o călească.

Unii dintre foştii parteneri ai femeilor abuzate au urmărit-o pe stradă şi au jignit-o, acuzând-o că le-a distrus familiile, deşi ei sunt cei care îşi băteau soţiile sau concubinele. Mariana preferă însă să ia doar părţile bune ale muncii pe care o face la fundaţie. Mulţi dintre micuţii care au trecut de-a lungul anilor prin mâinile ei sunt acum studenţi la facultăţi de prestigiu sau au devenit artişti.