Profesorul care transformă nămolul în materiale de construcţie. A inventat un generator revoluţionar pentru prevenirea incendiilor în depozitele de cărbuni

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Eden Mamut (57 de ani), profesor universitar şi director al Institutului pentru Nanotehnologii şi Surse Alternative de Energie din cadrul Universităţii “Ovidius” din Constanţa, este autorul mai multor invenţii ce pot revoluţiona stingerea incendiilor din depozitele de cărbuni şi biomasă, dar şi incinerarea nămolului din staţiile de epurare.

Născut pe 3 octombrie 1960 în localitatea Comana, judeţul Constanţa, de naţionalitate tătară, profesorul Eden Mamut a absolvit studiile la Universitatea Politehnică din Bucureşti în 1985 şi a obţinut titlul de doctor în Ştiinte Inginereşti la Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi în 1999. Dascălul predă disciplinele Termodinamică Tehnică, Echipamente şi Instalaţii Termice şi Utilizarea Energiei Termice, fiind responsabil şi de programul de Energetică Industrială din cadrul Facultăţii de Inginerie Mecanică, Industrială şi Maritimă din cadrul Universităţii “Ovidius” din Constanţa.

Începând din 2014, profesorul deţine şi funcţia de director al Institutului pentru Nanotehnologii şi Surse Alternative de Energie din  Constanţa. În perioada 2015 – 2017, Eden Mamut a deţinut funcţia de preşedinte al Comitetului Ştiinţific al Platformei Europene pentru Hidrogen şi Celule de Combustie, având o activitate intensă în cadrul reţelei universităţilor de la Marea Neagră, dar şi al Asociaţiei Cluster MEDGreen, pentru promovarea ecotehnologiilor si surselor alternative de energie şi al Centrului pentru tehnologii spaţiale–CosmoMar.

Dascălul a publicat până acum 115 articole de specialitate şi şase cărţi, având şi cinci brevete de invenţie (două în Germania şi trei în România). În anul 2000,  ca o recunoaştere a activităţii sale, i s-a conferit Ordinul Naţional “Steaua României” în grad de cavaler. Eden Mamut a realizat prima sa invenţie ca inginer stagiar, în 1988, când lucra la o întreprindere de transport tehnologic greu din Constanţa. La acea vreme era o criză de plumb şi acumulatori, în condiţiile în care era în plină construcţie Canalul Dunăre-Marea Neagră, iar acesta a primit ca sarcină să dezvolte un sistem de pornire a motoarelor cu ardere internă folosind aer comprimat.

”Într-un an  de zile am reuşit cu colegii mei ingineri şi tehnicieni de la Constanţa să dezvoltăm sisteme, pe care dacă ar fi fost să le cumpărăm la vremea respectivă, s-ar fi dovedit extrem de costisitoare. Ţin minte că a fost un moment important atunci. Aceste sisteme de pornire aveau nişte palete din textolit, care se uzau foarte repede la frecarea cu suprafaţa din fontă a carcasei. Într-o noapte, m-am trezit din somn şi mi-a venit ideea cum să rezolv această problemă, dezvoltând un concept propriu de ungător de aer. Acesta asigura pulverizarea uleiului în jeturi de aer comprimat şi astfel se reducea uzura paletelor respective”, ne dezvăluie profesorul câteva din detaliile primei sale invenţii.

Schimbătoare de căldură cu canale de câţiva zeci de microni

Invenţia i-a dat încredere în forţele proprii şi a realizat că atunci când îţi doreşti ceva, inspiraţia te poate ajuta pentru a rezolva problema într-o manieră elegantă. În 2001, în Germania, la Kalsruhe, a participat la un proiect de modelare a sistemelor realizate cu microcanale, cu diametrul de 50-60 de microni, fiind vorba practic de nişte microschimbătoare de căldură. Şi aici a venit cu o inovaţie, dezvoltând un concept de schimbător de căldură, care să permită ulterior şi o altă dezvoltare.

A apărut astfel patentul pentru realizarea unor schimbătoare de căldură cu canale în spirală. Nu s-a oprit aici, la scurt timp obţinând un al doilea patent în Germania pentru celule de combustie cu microcanale în formă de spirală. ”Toate acestea mi-au direcţionat activitatea către domeniul ingineriei mecanice,  ingineriei termoelectrice, termofluidice şi a aplicaţiilor în energetică”, ne mărturiseşte dascălul. A dezvoltat ulterior trei invenţii în colaborare cu colegii săi de la Asociaţia Cluster MEDGreen.

image

Eden Mamut (mijloc) este autorul mai multor invenţii patentate în Germania FOTO: arhiva personală 

Prima invenţie vizează o instalaţie pentru uscarea şi incinerarea namolului din staţiile de epurare orăşeneşti. Vorbim de uscarea nămolului, acesta depăşind în unele cazuri o umiditate de 60-70%, ce este adus apoi într-un arzător, unde se realizează ceea ce specialiştii numesc o coardere. Asta înseamnă că pe lângă stratul de nămol uscat se intercalează şi un strat de peleţi cu o calitate energetică mai bună, astfel încât prin ardere nămolul este neutralizat, scopul fiind reducerea volumului de reziduuri care ajunge în depozitele de deşeuri.

Vaporii de apă ce provin de la uscarea nămolului şi gazele generate sunt evacuate printr-un sistem de filtrare. Astfel, dintr-o tonă de nămol rezultat dintr-o staţie de epurare, va rămâne o masă uscată de 40%, din care 20% vor fi incinerate. Cenuşa rezultată nu va fi dusă la groapa de gunoi, putând fi integrată în materiale de construcţii, în diverse tipuri de pavele sau poate fi folosită chiar şi pentru stabilizarea solurilor. Profesorul universitar caută în prezent un investitor, care să finanţeze punerea în practică a invenţiei, ce poate fi extinsă apoi la toate staţiile de epurare din România.

Invenţie pentru prevenirea incendiilor în depozitele de cărbuni şi biomasă

Generatorul de gaz inert pentru prevenirea incendiilor în depozite de cărbuni şi biomasă este o altă invenţie care a apărut în urma discuţiilor pe care dascălul le-a avut cu diverşi operatori care s-au întâlnit cu problema aprinderii cărbunilor şi biomasei. În perioadele calde din an, dar şi pe fondul lipsei precipitaţiilor, există pericolul ca la depozitele de cărbuni, dar în special la cele de biomasă, să apară incendii. O problemă majoră pentru pompieri este că nu pot stinge focul cu apă, acesta putând arde mocnit şi luni de zile.

”Intervenţia se poate face cu astfel de sisteme de gaz inert. Aşa mi-a venit ideea, de a le folosi în aceste depozite de biomasă. Normal, nu poţi să vii cu un alt combustibil din afară. Generatorul de gaz inert foloseşte o materie deja existentă în acel depozit”, detaliază inventatorul principiul de funcţionare al generatorului de gaz inert. A realizat astfel nişte injectoare cu peleţi, care în urma arderii produc gaze arse, dar acestea se stabilizează pe o tubulatură mai lungă, iar oxigenul necesar arderii lipseşte din ele.

Din ardere rezultă un amestec de azot şi dioxid de carbon, care se transformă într-o pătură inertă ce ştrangulează fluxul de oxigen în depozitele de cărbuni şi biomasă, împiedicând aprinderea acestora. În prezent, lucrează la un proiect de integrare a materialelor nanostructurate în sisteme energetice. Este un domeniu de frontieră, cum îl numeşte profesorul Mamut, la care lucrează alături de colegii săi cu nouă firme din ţară, dar are şi proiecte internaţionale, ce vizează recuperarea energiei din apa de mare şi protejarea anticorozivă a structurilor şi sistemelor. Dascălul crede că România are un potenţial uriaş în materie de invenţii, însă autorităţile nu fac nimic pentru valorificarea acesteia.

”La nivel naţional trebuie să existe un lanţ de mecanisme care să îl sprijine pe inventatorul, inovatorul şi producătorul local. Pornim de la faptul că inventatorul are o idee, dar nu este şi capabil să realizeze ideea respectivă. Pe hârtie, avem la nivel naţional suficiente clustere în diverse sectoare, dar ele sunt doar de formă, pentru că din punct de vedere funcţional nu există programe adecvate de finanţare şi de încurajare. România are acest potenţial, dar el nu înseamnă nimic dacă nu este valorificat, dacă nu se regăseşte în produse şi servicii competitive care să fie exportate şi să aducă plus valoare, iar această creativitate să se simtă într-o formă manifestă în lumea reală”, conchide Eden Mamut.

Galaţi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite