Explicaţiile celor mai faimoase nume ale dacilor. Ce înseamnă, de fapt, Decebal, Zamolxis, Kogaionon şi Sarmizegetusa

Decebal, înfăţişat într-o scenă pe Columna lui Traian.

Numele cele mai faimoase din istoria geto-dacilor au stârnit controverse. Istorici şi lingvişti au oferit numeroase explicaţii pentru semnificaţia unor toponime ca  Zamolxis, Decebal ori Gebeleizis.

Gebeleizis, Zamolxis, Decebal, Deceneu, Sarmizegetusa, Burebista şi Kogaion sunt numele proprii care au stârnit cele mai multe controverse şi interpretări.

Zamolxis – zeul moş
Zamolxis a rămas în istorie ca una mare divintate a dacilor. Unii autori antici (Porphyr) au susţinut că Zamolxis a fost discipol al înţeleptului Pitagora, iar numele său îi fusese dat astfel pentru că la naştere fusese înfăşurat într-o blană de urs, numită de traci zalmos. Alţi cercetători au dedus, pe baza etimologiei cuvântului Zamolxis, că acesta ar fi fost un zeu-urs sau un zeu get aşezat printre urşii adormiţi. Mircea Eliade susţinea că numele zeului dac venea din frigianul zalmos care însemna lup, iar istoricul Nicolae Densuşianu susţinea că numele însemna „zeul-moş”.

Decebal – cel curajos
Cel mai celebru rege al Daciei şi-a primit numele Decebal ca recunoaştere a calităţilor sale. Decebal înseamnă „cel curajos” sau „cel puternic”, potrivit istoricilor. Regele dac s-ar fi numit Diurpaneus înainte ca faima cucerită în războaiele de la Tapae să îi aducă acest supranume. În anul 87, romanii au trecut Dunărea, dar au fost opriţi la Tapae, în urma unei ambuscade plănuite de Decebal. Istoricii susţin că aproape toţi soldaţii din Legiunea a V-a Aludae au fost ucişi, împreună cu generalul lor Cornelius Fuscus. Inscripţia Decebal este menţionată pe un vas de lut de mărime impresionantă, ale cărei rămăşiţeu au fost descoperite în Sarmizegetusa Regia. Vasul, probabil unul de cult, a fost ştanţat cu inscripţiile Decebalvs Per Scorilo, scrise cu litere latine

Sarmizegetusa Regia – cetatea de pe stâncă
Numele Sarmizegetusa, atribuit capitalei Regatului Dac, a apărut în inscripţiile antice şi la autorii antici sub diferite forme Zarmizeghéthousa, Sarmireg, Sarmizge, Zarmitz, Sarmazege, Sarmizege. Potrivit istoricilor, toponimul este compus din două părţi zermi (stâncă, înălţime) şi zeget (palisadă, cetate) şi ar însemna „cetatea de pe stâncă”, „Cetatea înaltă”, „Cetate de palisade”. Istoricul Vasile Pârvan arăta că numele aşezării indica sacralitatea acesteia şi faptul că Sarmizegetusa era o cetate a regilor.

Gebeleizis – zeul furtunilor
Gebeleizis sau Nebelizis ar fi fost zeul suprem al geţilor, indicat de autorul antic Herodot, în urmă cu două milenii şi jumătate. Ion Horaţiu Crişan susţinea că numele Gebeleizis (Nebeleizis) ar însemna zeul cerului furtunos. „Când tună şi fulgeră, geţii trag cu săgeţile înspre cer şi ameninţă zeul, deoarece cred că acolo sus nu este alt zeu decât al lor”, relata Herodot. Potrivit unor cercetători, Zamolxis şi Gebeleizis erau unul şi acelaşi zeu, afirmaţie contrazisă de Eliade. „Gebeleizis este un zeu al furtunii sau mai degrabă un vechi zeu al cerului, patronul clasei aristocrate şi militare, iar Zamolxis era zeul Misterelor, maestrul iniţierii, care conferă imortalitatea”, scria Mircea Eliade.

Burebista
Burebista (Burebistas sau Boirebistas, după Strabon, şi Buruista după Iordanes), a rămas în istorie drept cel mai impunător rege al dacilor, cel care a reuşit să unească sub stăpânirea sa triburile aflate în conflict şi să aducă Dacia în culmea puterii militare. Totuşi, nu se ştie cum arăta Buerbista, iar informaţiile din vremea sa, despre ele sunt puţine. Printre ele se numără scrierile lui Strabon şi Iordanes şi o inscripţie  din oraşul grecesc Dionysopolis . „Şi în timpul din urmă regele Burebista ajungând cel dintâi şi cel mai mare din regii din Tracia şi stăpânind tot teritoriul de dincoace de fluviu (Dunărea) şi de dincolo”, menţiona inscripţia.

Kogaionon – muntele sfânt
Kogaion (Kogaionon) era considerat muntele sfnt al geţilor şi locul unde a trăit Zamolxis. „Muntele a fost socotit sfânt şi s-a numit aşa. I se zicea Kogaionon şi la fel a fost şi numele râului care curgea pe lângă el”, relata geograful antic Strabon. Izvorul lui era, de asemenea, considerat sacru. Toponimul Kogaionon  provine din limba greacă, (Kō-gáy-yo-non sau Kō-ghē-o-non), iar Kogaion, menţionat de autorii moderni ar fi forma sa eronată.

Deceneu
Deceneu a fost una dintre cele mai cunoscute personalităţi din vremea regatului dac. A fost preot, astronom şi sfătuitor al regelui Buerbista, iar după moartea acestuia i-a urmat la domnie. Istoricii din Antichitate susţin că Deceneu a fost unul dintre reformatorii societăţii dacilor şi că i-ar fi convins pe aceştia să trăiască fără vin. A fost menţionat sub numele Dicineus sau Dekaineos.

Vă recomandăm să citiţi şi:

Cele mai faimoase bijuterii ale dacilor. Cât de pricepuţi erau meşterii din atelierele Sarmizegetusei în prelucrarea aurului şi unde au dispărut comorile lor

Cele mai valoroase piese de tezaur descoperite în Sarmizegetusa Regia sunt brăţările din aur masiv, din vremea dacilor, bogat împodobite. Obiectele unice spun povestea măiestriei cu care dacii prelucrau metalele, susţin istoricii. De-a lungul timpului, multe alte tezaure de bijuterii care au aparţinut vechilor locuitori ai ţinuturilor Carpaţilor s-au pierdut pentru totdeauna.

FOTO Eclipsa peste sanctuarele dacilor. Cum s-a văzut fenomenul astronomic în Sarmizegetusa Regia, unul dintre cele mai misterioase locuri ale Hunedoarei

Sarmizegetusa Regia a oferit astăzi o privelişte impresionantă turiştilor care au ales fosta capitală a Daciei, din Munţii Orăştiei, pentru a asista la eclipsa solară. Şi celelalte cetăţi dacice au fost destinaţii ideale pentru călătorii interesaţi de fenomene astronomice.

Ce ştiau strămoşii noştri despre ştiinţă. Dacii cunoşteau medicina, astronomia, se vindecau cu ajutorul plantelor şi erau experţi în otrăvuri

Dacii aveau cunoştinţe de astronomie, medicină şi botanică, iar preoţii lor ştiau să folosească plantele vindecătoare, dar şi otrăvurile. Unii istorici afirmau că vracii care au trăit pe teritoriul României în Antichitate erau capabili să realizeze intervenţii chirurgicale dificile, unele chiar pe craniu.

Zece mărturii istorice despre strămoşii noştri daci: erau barbari, se credeau nemuritori. De ce au fost numiţi „cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci“

Herodot i-a numit pe daco-geţi „cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci”; în schimb, poetul latin Ovidius s-a arătat necruţător faţă de băştinaşii de pe malul Mării Negre, în mijlocul cărora fusese exilat. Îi numea sălbatici. O serie de mărturii istorice conturează portretul strămoşilor noştri din Antichitate.

Ce limbă vorbeau, de fapt, dacii şi de ce nu foloseau scrierea. Sute de cuvinte mai puţin ştiute pe care ni le-au lăsat moştenire strămoşii noştri

Aproape 200 de cuvinte din limba română îşi au originea în limba vorbită de daci, potrivit celor mai mulţi dintre oamenii de ştiinţă care s-au dedicat studierii limbilor arhaice. Dacii nu foloseau scrierea, este o altă concluzie la care au ajuns lingviştii consacraţi, însă cele mai multe dintre teoriile privind limba sau scrisul în vremea antică au stârnit controverse.