Pedepsele cumplite aplicate femeilor în trecut: prostituate desfigurate şi ucise în chinuri, vrăjitoare torturate şi arse pe rug, „sodomlence“ trimise la moarte
0
Prostituţia, adulterul şi vrăjitoria le aruncau pe femei spre moarte, în secolele trecute, însă cei care le condamnau, aveau de multe ori grijă ca uciderea lor să fie făcută într-un mod cât mai barbar, potrivit mărturiilor vremii.
Prostituţia a fost pedepsită în secolele trecute cu moartea. O mărturie despre modul cumplit în care sfârşeau prostituatele din oraşele Dobrogei, la mijlocul secolului al XVII-lea, a oferit-o Evliya Celebi, unul dintre cei mai cunoscuţi cronicari din istoria Imperiului Otoman.
„Când femeile uşuratice din cetăţile Ismail, Chilia şi Tulcea sunt prinse, ele sunt aduse pe o insulă, aflată la cinci ore de Tulcea, şi lăsate acolo dezbrăcate, încât mor într-o noapte din pricina ţânţarilor”, scria Celebi, potrivit autorilor cărţii „Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX-lea". Clericul sirian Paul de Alep a călătorit în secolul al XVII-lea în Moldova condusă de domnitorul Vasile Lupu şi în Muntenia stăpânită de Matei Basarab. Cei doi voievozi au susţinut legi aspre pentru condamnarea prostituatelor.
„Cât despre femeile şi fetele lor, ele sunt lipsite cu totul de sfială şi de cinste. El, domnul, obosise tăindu-le nasul, făcând cunoscut în mod public crimele lor şi înecându-le cu miile, totuşi a rămas neputincios”, scria Paul de Alep în jurnalul său de călătorie, referindu-se la moldovence.
Călătorul arab menţiona că şi în Ţara Românească prostituatele prinse aveau aceeaşi soartă.
„Se ştie că fetele şi tinerele din Ţara Românească sunt caste, neprihănite şi virtuoase. Dacă vreo faptă de ruşine ajunge să fie cunoscută, bărbaţii sunt condamnaţi la închisoare pe veci, în ocne, de unde nu este scăpare, iar femeile sunt condamnate să fie înecate”, afirma autorul, citat în volumul „Călători străini despre Ţările Române”.
Sodomia dovedită aducea sfârşitul
Cu pedepse aspre, care ajungeau până la ucidere, în cazul dovedirii faptelor, era pedepsită şi sodomia, chiar dacă era făcută de femei, în secolele trecute.
„Oricare muiere va meşterşugui, de va miarge la altă muiare ca un bărbat, cu câinii ca acealia şi frecându-se ele acolo, de va arunca una la alta”. Sau „de se vor arunca frecându-se două muieri una pre alta, încă fără de nici cinie, până se vor slobozi amândouă”. Sau „care muiare va face în loc de bărbat cu vreun copil... este sodomleancă”, se arăta într-o pravilă din secolul al XV-lea, potrivit autorilor volumului "Medicina şi farmacia în trecutul românesc".
Pedepsele cruntet, aplicatepentru adulter
Una dintre cele mai cunoscute relatări din istoria Castelului Corvinilor se referă la modul în care a fost pedepsită Ana Torok, cunoscută şi sub numele de Barbara, de soţul său, căpitanul cetăţii Hunedoarei, după ce a fost prinsă de acesta înşelându-l. Tânăra a plătit cu viaţa, într-un chip cumplit. Povestea datează din secolul al XVI-lea şi este susţinută documentar.
„Barbara (Ana) era soţia lui Ioan Török, un nobil curajos care avea în proprietate şi Castelul Corvinilor. Acesta îşi petrecea mai tot timpul pe câmpul de luptă. Török nu era numai viteaz şi curajos, ci era şi foarte gelos, aşa că de fiecare dată când pleca de acasă avea grija să-i amintească frumoasei Barbara ca nu cumva sa îi treacă prin minte să-l înşele, căci nu va avea milă de ea. Odată s-a întâmplat ca sărmana să rămână blocată în camera ei şi a fost nevoită să cheme fierarul. Atât i-a trebuit spionului care era lăsat de Török s-o urmărească, pentru că atunci când acesta s-a întors acasă, i-a spus cele întâmplate. Török supărat cumplit, a poruncit ca soţia sa să fie scoasă şi legată de un stâlp pentru a o pedepsi. Degeaba plângea frumoasa Barbara, degeaba încerca sărmana să-i explice soţului cele întâmplate, căci acesta având mintea întunecată de gelozie, a ordonat executarea Barbarei prin baterea unui piron în cap”, au informat reprezentanţii Castelului Corvinilor. Barbara sau Ana Torok, soţia nobilului Torok, a murit ucisă în chinuri groaznice, în curtea Castelului Corvinilor.
Farmecele, pedepsite cu rugul
O serie de mărturii istorice despre pedepsele aplicate femeilor acuzate de vrăjitorie, în Transilvania secolului al XVII-lea prezintă chinurile groaznice la care multe dintre ele erau supuse, până la recunoaşterea acuzaţiilor. În unele cazuri, în timul proceselor, acuzatele erau puse să poarte fiare încinse în mâini, până încehaiu mărturisirea care urma să le elibereze. Cercetătoarea Maria Roşu relata, pe blogul Istorie Povestită, procesul din 1565 al moaşei Clara Botzi, acuzată de farmece de un meşter din Cluj.
Moaşei i s-a dus vestea că îşi oferea cu insistenţă serviciile femeilor şi în special gravidelor, pe unele ameninţându-le, că în caz că nu ea este cea care asistă naşterea, pruncul va muri. De asemenea, se fălea cu puterile ei tămăduitoare, doctoriile şi unsorile ei miraculoase, potrivit documentelor păstrate. Clara Botzi a fost torturată pentru a recunoaşte acuzaţiile, dar şi pentru a dezvălui cine sunt cei care i-au fost complici. A denunţat, la rândul ei, patru femei care ar fi asistat-o la farmece, însă nu a scăpat de sentinţa cruntă: moarte prin ardere pe rug. Şi femeile denunţate de moaşa din Cluj au avut aceeaşi soartă. Un alt proces de vrăjitorie despre care s-au păstrat informaţii a avut loc în anul 1755, inculpata fiind Catherina Pásztori Vernek, din Zerindul Mare. Iniţial, în ciuda mărturiilor îndreptate împotriva ei, femeia nu a recunoscut că ar fi fost vrăjitoare. A fost interogată şi torturată, iar în final, după mai multe zile în care a fost chinuită, potrivit documentelor consemnate în proces, Catherina a recunoscut că a făcut vrăji cu ochiul boului, papară şi gomboţi cu prune. Torturată, le-a declarat inchizitorilor săi că se transforma în iepure sau gâscă şi că putea încăleca orice coadă de vacă. A povestit, torturată fiind, că la întâlnirile cu vrăjitoarele din Salonta, când ea se transforma în cal, căpăstrul ei făcut din câlţi îl ţinea o altă femeie, pe care la rândul ei o denunţase pentru vrăjitorie. Catherina a fost condamnată la ardere pe rug şi executată în februarie 1756.
Vă recomandăm şi:
Faptele "de ruşine" le-au adus faima unor domnitori din secolele trecute, potrivit cronicarilor vremii. Voievozi din Moldova, Muntenia şi principi din Transilvania au ajuns cunoscuţi în istorie pentru desfrurile de care au fost acuzaţi şi au fost daţi ca exemple negative.
Tracii îşi venerau zeii prin numeroase ritualuri care au stârnit uimirea autorilor antici. Unele implicau orgii sexuale, în timp ce altor zei li se ofereau sacrificii umane. A existat o mare diferenţă culturală între geţii din nordul Dunării şi celelalte triburi tracice, susţin istoricii.
Sultanul Ibrahim (1615 - 1648) al Imperiului Otoman a fost celebru în istorie datorită înclinaţiilor sale extravagante. Potrivit domnitorului moldovean Dimitrie Cantemir, sultanul a dat ordin să îi fie confecţionat, din aur, vaginul unei vaci, şi să fie căutată tânăra care se potriveşte măsurilor acestuia.
Se încarcă comentariile...
