Ultimul căutător de aur din România

Ioan Cătălina (75 de ani) din satul Stănija, judeţul Hunedoara, a străbătut toată viaţa văile în căutarea aurului, continuând o tradiţie de familie. Hunedoreanul a obţinut autorizaţia oficială care îl certifică drept „căutător de aur“ în 2005.

Dorinţa hunedoreanului Ioan Cătălina din satul Stănija de a continua o tradiţie veche de mii de ani l-a făcut să trecă peste orice obstacol birocratic. Şase ani a bătut la uşile instituţiilor române pentru a obţine dreptul de a căuta aur. A reuşit în 2005 devenind primul căutător de aur autorizat din România. Astăzi, la 75 de ani, bătrânul din satul Stănija reuşeşte să adune circa 30 de grame de aur pe an. O face cu un singur scop: aceea de a păstra o tradiţie moştenită din generaţie în generaţie. Meseria a deprins-o de la bunicul său, iar, pentru extracţia aurului din minereuri, Cătălina foloseşte utilaje proprii.

Plăteşte statului român circa 2.000 de lei taxă, iar investiţia în utilaje l-a costat cam 30.000 de lei. „Bunicul meu avea autorizaţie. Nu a furat un gram de aur aşa cum făceau alţii pe vremea aceea. Căra sute de kilograme de minereu în spate şi apoi îl bătucea. Aduna aurul şi, când avea aşa cam cât o alună, îl vindea la o bancă din Abrud. Primea ceva bani şi mercur pentru a putea prelucra concentratul aurifer. Cu banii cumpăra grâu, opinci şi dulciuri", povesteşte bătrânul. Un aspect important al procesului de căutare al aurului a fost şi să înveţe să deosebească aurul de calcopirită, denumită şi „aurul proştilor". „Este numit astfel deoarece străluceşte mai tare decât aurul, însă nu are nicio valoare", explică Cătălina.

Cu toate acestea, hunedoreanul susţine că nu oricine se poate ocupa de această activitate. „Este esenţială binecuvântarea preotului, pentru că aurul este învăluit cu necuratul şi îţi poate lua minţile. Numai o persoană credincioasă şi cu sufletul curat rezistă tentaţiilor", susţine bărbatul.

 Înarmat cu această credinţă populară, cu saitrocul (o unealtă cu ajutorul căreia se spală şi se separă minereul adus de apele râurilor) şi cu un ciocan de mină, asemănător târnăcopului, meşterul aurar începe căutarea metalului preţios pe cursurile pâraielor de pe Valea Săritorii şi Valea Vulturului concesionate de la Agenţia Naţională a Rezervelor Naturale. Minereul aurifer adus de aluviuni sau bucăţile de rocă desprinse de hunedorean din maluri sunt spălate, la faţa locului, în saitroc.

După câteva repetări ale operaţiei de spălare, rezultatele nu întârzie să apară. Pe fundul saitrocului strălucesc câteva firicele din cel mai râvnit metal al Apusenilor. Urmează apoi dislocarea minereului din malurile pârâului şi transportul acestuia la mica fabrică a meşterului. Aici, bucăţile de rocă sunt supuse unei măcinări preliminare pe un concentrator, care are drept scop separarea minereului de steril. Urmează apoi măcinarea minereului într-o moară cu bile, de unde rezultă un concentrat în formă de pulbere.

În moară, alături de minereu, se adaugă cărămidă, var, sodă calcinată şi mercur, în cantităţi cunoscute doar de Ioan. Concentratul obţinut este amestecat cu apă şi lăsat să se matureze timp de o oră. În final, separarea aurului se face prin amalgamare cu mercur într-un amalgamator tip coloană. Randamentul acestuia este de peste 90 la sută. Aşadar, aproape tot aurul existent în concentrat este recuperat de căutător. Aurul strâns, circa 30 de grame anual, este vândut unei firme din Alba Iulia.

Turişti atraşi de ElDorado de Buceş

Hunedoreanul a lucrat aproape 30 de ani în mină, este bolnav de silicoză şi îl chinuieşte reumatismul. Respiră cu dificultate şi are mâinile umflate de reumatism. Cu toate acestea, continuă să bată văile în căutarea aurului. În ultima perioadă a găsit şi o persoană dispusă să înveţe această meserie. Mai mult, hobby-ul hunedoreanului a devenit un punct de atracţie pentru comuna Buceş. Există grupuri organizate de turişti care plătesc pentru a vedea pe viu cum se caută aur. Asta deşi drumul de acces către satul Stănija este deosebit de dificil iar iarna este impracticabil. Practic, turiştii care vin la Stănija, folosesc maşini de teren şi dorm în corturi. Bătrânul le predă lecţii de minerit şi îi învaţă cum să caute aur în de-a lungul văilor concesionate.

Pe site-ul primăriei comunei Buceş, Ioan Cătălina ocupă un loc aparte. Este prezentat ca fiind ultimul căutător de aur authentic din România. „Meşterul Cătălina poate face turistilor la orice oră din zi demonstraţii de extragere a aurului din aluviuni. Totodată este un excelent ghid spre gurile de mină părăsite. Este un inegalabil povestitor şi un bun cunoscător de legende despre aur şi aurari", se arată pe site-ul www.buces.ro Din păcate deşi zona este de o frumuseţe inegalabilă, lipsa unei infrastructuri adecvate a făcut ca pensiunile agroturistice să fie o raritate.

Fiecare sătean, cu gura lui de mină

Ioan Cătălina face demonstraţii de extragere a aurului din aluviuni pentru turiştii curioşi 

Înainte de nationalizare, fiecare familie din zona Buceşului avea propria gură de mină de unde putea exploata aurul. Pentru spargerea stâncilor în care se găseau firicele de aur se folosea focul. Stânca încălzită se stropea cu apă sau cu oţet, iar bucăţile rezultate erau sparte cu ciocanul. Minereul, scos la suprafaţă in coşuri de nuiele, era preluat de alţi lucrători, care îl zdrobeau şi îl măcinau cu râşniţe manuale de piatră după carei îl spălau de mai multe ori pe scânduri înclinate. Aurul extras se punea în tăvi, se adăugau plumb, zinc şi sare, şi se ardeau în cuptoare vreme de cinci zile, obtinându-se, după racire, aurul curat ce era turnat în lingouri.

Naţionalizarea a adus în zona Bradului tot mai multi lucrători ai Securităţii, care i-au torturat pe oameni pentru a afla unde este ascuns aurul extras. O parte din locuitorii satelor au predat aurul pe care îl deţineau. De atunci, însă, locuitorii din zona Bradului refuză să mai vorbească despre aurul Munţilor Apuseni. La ora actuală, în Stănija mai sunt 20 de guri de mină în care se poate intra şi sute de galerii prăbuşite. Mina de la Brad are peste 700 de kilometri de galerii şi a funcţionat timp de peste două mii de ani.

"Bunicul meu aduna aurul şi, când avea aşa, cam cât o alună, îl vindea la o bancă din Abrud. Primea ceva bani şi mercur pentru a putea prelucra concentratul aurifer."
Ioan Cătălina căutător de aur

"Este esenţială binecuvântarea preotului, pentru că aurul este învăluit cu necuratul şi îţi poate lua minţile."
Ioan Cătălina căutător de aur

Zăcăminte

În Stănija mai sunt acum 20 de guri de mină în care se poate intra şi sute de galerii prăbuşite. Mina de la Brad are peste 700 de kilometri de galerii şi a funcţionat timp de peste 2000 de ani.

Bătrânul adună aproximativ 30 de grame de aur pe an

Patrulaterul aurifer din Munţii Apuseni

Hunedoreanul caută aur, adunând aluviuni de pe cursurile pârâurilor de pe Valea Săritorii şi Valea Vulturului

Daniel Andronache, fostul director Minvest Deva, spune că zona în care Ioan Cătălina face prospecţiuni este una cunoscută ca fiind bogată în aur. „Acolo este Patrulaterul aurifer al munţilor Apuseni. O zonă în care se extrage aur din antichitate. Şi Minvest a exploatat aurul de acolo. În principiu, se extrăgea cam cinci grame pe tona de minereu ceea ce reprezintă o cantitate apreciabilă. Din păcate mineritul din zona Bradului a fost oprit fiind considerat nerentabil", a declarat Andronache.

Minerale descoperite în premieră mondială

Patrulaterul cuprinde minele din zona Roşia Montană - Bucium, Baia de Arieş, Almaş - Stănija şi Brad - Săcărâmb. Acestea au livrat în decursul exploatării lor imense cantităţi de metale preţioase, alături de aur zăcămintele oferind şi argint. De altfel, din punct de vedere mineralogic, aurul nativ din zona Patrulaterului este cunoscut prin conţinutul său ridicat de argint de până la 25 la sută. În plus în minele din Munţii Apuseni s-au descoperit minerale în premieră mondială, cum ar fi silvanitul şi săcărambitul (nagyagit, cum este el cunoscut în literatura mondială, dupa vechea denumire maghiară a localitaţii). Eşantioanele de aur nativ colecţionate începand din secolul al XIX-lea şi adăpostite în Muzeul Aurului din Brad, Brukenthal din Sibiu sau în colecţia Universităţii din Cluj, cuprind numeroase rarităţi mineralogice.

Interesant este faptul că, la această dată European Goldfields (Canada) - prin Deva Gold SA, are drept de exploatare a aurului şi argintului din zona Certej iar prin societatea European Goldfields Deva s-a obţinut dreptul de exploatare în perimetrele Brad Vest şi Bârza-Brad, cu începere din 2012.