De ce este „Hai, noroc!“ un salut blestemat. Istoria idolului care a secerat milioane de suflete, povestită de părintele Cleopa

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Parintele Ilie Cleopa FOTO cuvantul-ortodox.ro
Parintele Ilie Cleopa FOTO cuvantul-ortodox.ro

Duhovnicul mănăstirii Sihăstria, din Neamţ, susţinea că invocarea norocului este un mare păcat, sinonim cu chemarea diavolului.

Părintele Ilie Cleopa (1912-1998), unul din marii duhovnici ai ortodoxiei, s-a arătat revoltat la un moment dat de faptul că în pomelnicele aduse la biserică, mai mulţi credincioşi cereau să aibă parte de noroc în viaţă.

„Am văzut pe unele pomelnice pe care le aduceţi, că pomeniţi pe dracul Noroc, zicând : «pentru norocul fetei, pentru norocul băiatului, pentru norocul familiei». Ce mi-ai pus pe dracul pe pomelnic? Voi ştiţi cine a fost Noroc? Cel mai mare demon, care a secerat milioane de suflete”, sunt cuvintele stareţului de la mănăstirea Sihăstria preluate în volumul 7 al lucrării „Ne vorbeşte părintele Cleopa”.

Monahul aminteşte că, până la venirea lui Iisus Hristos, oamenii se închinau la tot felul de zeităţi şi idoli, unii dintre ei fiind veneraţi şi în zilele noastre. 

„Voi vedeţi că până la venirea lui Iisus Hristos, China care se închina la idoli, India şi Japonia şi Insula Java şi atâtea state care se închină încă la diavoli, lui Brahma, lui Buda, lui Krishna, lui Zoroastru şi la toţi dracii? Voi ştiţi că până la venirea Domnului, oamenii sălbatici şi nebuni pentru fiecare păcat aveau un zeu?”, a mai spus duhovnicului în timpul slujbelor sale.

În argumentaţia sa, Ilie Cleopa dă exemplu zeul războiului Marte („Când aduceau statuia lui, îndată trebuia să facă război, să omoare cât mai mulţi oameni, că aşa-i plăcea”). Despre zeiţele frumuseţii la romani şi la greci, duhovnicul spune însă că erau idolii discordiei (Venera), şi ai desfrâului (Afrodita).

Moloh, zeul pentru care mamele îşi jertfeau pruncii ca să aibă noroc

Părintele Cleopa spune că în idolatria se manifesta şi faţă de Moloh, zeul fericirii la romani, la sumerieni şi la cartaginezi, sau zeul norocului. 

„Cum era acest zeu Moloh sau noroc, cum îi zicem astăzi? Îi purta statuia într-o căruţă cu doua roţi, făcută din aramă sau din argint. În spatele zeului Noroc avea un cuptor de aramă şi în faţa lui o tigaie de aramă; şi-i dădea foc lui Noroc pe la spate, până se înroşea şi tigaia şi el. Popii lui purtau în mâini nişte securi mari, ascuţite”, este tabloul înfiorător în care este prezentat Moloh. 

Zeul Moloh, primind copiii sugari drept jerftă de la cei care voiau să aibă noroc FOTO doxologia.ro

moloh

Monahul spunea că acest zeu, Noroc, primea drept jerfă numai copii sugari de la mamele lor. 

„Veneau în satul tău, de unde eşti tu. Trăgeau căruţa lui Noroc cu tigaia roşie, înfierbântată şi strigau, bătând din palme: 

«Cine vrea să aibă noroc, să aducă jertfa lui Noroc ! Cine vrea să aibă noroc, să aducă jertfa lui Noroc !...»

Auzi nebunele de femei, ziceau una alteia: «Cumătră îţi dai copilul?». „Îl dau, ca să am noroc!»”.

În descrierea duhovnicului de la Sihăstria, scenele care urmau după ce mamele îţi jertfeau pruncii, ar trebui să-i sperie îndeajuns de tare pe cei care mai invocă norocul.

„Lua muierea copilul de la tata, îl dădea în mâna slujitorului idolesc, îl tăia bucăţi şi îl punea în tigaia lui Noroc să se frigă. Până la 40-50 de copii punea odată în tigaia aceea. Mirosea în urma lui numai a friptură de copii proaspeţi. Aşa a secerat dracul Noroc milioane de copii. S-au dus mamele lor în fundul iadului! Acolo stau în vecii vecilor că au dat jertfa lui Noroc”

„Bună ziua, vecine!”, în loc de „Hai, noroc, vecine!”

După acest istoric, părintele Cleopa concluzionează că diferitele formule de salut care conţin cuvântul „noroc” nu sunt decât invocări ale diavolului.  

„Numai ce auzi pe beţivi la crâşmă zicând: <Hai noroc, cumătre !> Uneori vezi creştini pe drum că se salută: <Hai noroc, vecine !>. Dacă l-ai întreba cine-i Noroc, nu ştie, dar ştie să-l pomenească. Mai chemi pe dracul Noroc, după atâtea mii de ani? Te închini la satana?”.

În final este exemplificat şi modul creştinesc de salut care ar trebui să ia locul celui prin care se urează noroc, iar sfatul către creştini este ca norocul să nu mai fie pomenit cu niciun prilej:

„Zi : <Buna ziua, cumătre! Bună ziua, vecine! Bună seara, mătuşă!> Când zici, bună ziua, arăţi că Dumnezeu e bun. Vă rog să nu-l mai puneţi pe pomelnicele voastre şi nici să nu-l mai pomeniţi pe idolul <Noroc!>”

Piatra Neamţ



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite