De ce dragostea nu e sinonimă cu pasiunea. Când ştim că iubim cu adevărat şi care sunt indiciile că avem de-a face doar cu o pasiune trecătoare

Pasiunea poate fi uşor confundată cu dragostea Foto Arhivă Adevărul

Chiar dacă au câteva puncte comune, dragostea adevărată şi pasiunea nu sunt unul şi acelaşi lucru. Încadrarea corectă într-una sau alta dintre cele două emoţii se face în fucţie de atitudinea faţă de intimitate şi sex, capacitatea de a comunica dorinţele şi nevoile, dar şi de modul în care sunt gestionate conflictele şi aşteptările faţă de partenerul de relaţie.

“Când vorbim despre dragoste şi pasiune, întâmpinăm în mod firesc dificultăţi de a defini cei doi termeni în plan emoţional şi comportamental. La nivel subiectiv, fiecare persoană are propria definiţie şi grilă de evaluare, plecând de la o dublă condiţionare: influenţa culturală a mediului social şi cea a mediului de creştere şi formare (familia în care a crescut, relaţiile dintre părinţi, experienţele personale trăite, etc.)”, explică, pentru Adevărul, psihologul Ionuţ Ghiugan. 

Pasiunea şi dragostea se simt aproximativ la fel pentru că intensitatea stărilor poate fi percepută la fel de mare în ambele cazuri. Asta pentru că pasiunea poate fi uşor confundată cu dragostea. Realitatea este că pasiunea poate fi prezentă şi în absenţa dragostei adevărate. Este, mai ales, cazul bărbaţilor care simt atracţii sexuale puternice pentru femei pe care nici măcar nu le cunosc, insă, la fel de bine, acest lucru poate fi valabil şi în cazul femeilor. Pasiunea se bazează pe instinct, în timp ce dragostea adevarată se defineşte în funcţie de mult mai multe criterii, iar cele mai importante dintre acestea sunt compatibilitatea şi angajamentul.

“Într-o primă perspectivă cultural-socială, cele două sentimente sunt unite şi definite comun. Dragostea şi pasiunea sunt legate fundamental şi însoţesc relaţia de cuplu pe termen nedefinit, indiferent de situaţia existenţială sau de timpul petrecut în comun. Plecând de la acest mit cultural, dragostea adevărată, multe persoane întâmpină dificultăţi serioase în a se implica efectiv într-o relaţie de lungă durată. Utilizarea acestui concept comun, dragoste şi pasiune, aduce beneficii importante în definirea şi menţinerea sistemului de valori tradiţionale, privind familia şi relaţia de cuplu. La nivel practic, existenţial, definirea dragostei adevărate ca pasiune intensă, pe termen nedefinit, naşte confuzie şi indecizie privind propria agendă emoţională”, mai spune psihologul. 

Pasiunea nu este suficientă

Dragostea implică mecanisme psihologice complexe, în timp ce pasiunea se rezumă la cele instictiv-biologice. Timpul este, de obicei, cel care îţi arată dacă trăieşti o pasiune sau o dragoste adevărată, pentru că relaţiile construite doar pe atracţie sexuală sunt sortite eşecului. Pasiunea nu dureză la nesfârşit, chiar dacă ambii partenerii care trăiesc emoţia sunt convinşi că ea le este dată pentru totdeauna.

“Din perspectivă psihologică, cele două concepte sunt definite individualizat, plecând de la procesele psihice implicate şi comportamentele asociate fiecărui termen. Dragostea pasională implică mecanisme instictiv-biologice, declanşând preponderent emoţii intense şi comportamente sexuale (dorinţă, excitaţie, atracţie sexuală, etc.). Dragostea definită ca un sentiment de afecţiune implică preponderent mecanisme psihologice complexe şi este declanşată de nevoia de intimitate şi angajament faţă de o persoană. Diferenţele apar mai ales în cazul dragostei, ca sentiment de afecţiune, pentru că la baza acestei emoţii se află stilul de ataşament al fiecărui individ. Stilul de ataşament reprezintă maniera în care oamenii percep şi răspund la intimitate în relaţii şi angajament (stil securizat, anxios, evitant, perturbat sau lipsa ataşamentului)”, explică Ionuţ Ghiugan.

Măsura în care te interesează ce gândeşte celălalt, ce nevoi, valori  şi concepţii are şi care sunt lucrurile pe care le ai în comun cu partenerul relaţiei este un indicator în stabilirea corectă a sentimentului de pasiune sau de dragoste.

“La nivel practic, pentru ca cei doi parteneri de cuplu să-şi definească corect cele două concepte este necesar să abordeze următoarele aspecte: modul în care comunică, atitudinea faţă de intimitate şi sex, capacitatea de a comunica dorinţele şi nevoile lor, modul în care gestionează conflictele şi aşteptările faţă de partenerul de relaţie”, mai spune specialistul.