AUDIO FOTO Ploieşti, singurul oraş din România care are propria simfonie

Compozitorul interbelic Paul Constantinescu a compus pentru oraşul natal „Simfonia ploieşteană“, singura operă muzicală dedicată unui oraş din România

Considerat de muzicologi unul dintre cei mai reprezentativi compozitori după George Enescu, Paul Constantinescu a fost un vizionar al timpului său şi a semnat, cel puţin pentru muzica românească, numeroase premiere. „Oratoriile“ sale bizantine, primul concert pentru harpă şi orchestră, opere şi librete de teatru, jucate pe scene internaţionale, dar şi muzică de film, din care poate fi amintit nominalizatul la Palme d’Or „La moara cu noroc“ (1955) sunt tot atâtea inovaţii ale acelor timpuri, aduse domeniului.

Şi cum oraşul său natal, Ploieştiul, are un rol privilegiat în opera compozitorului i-a dedicat, în 1961, şi prima simfonie compusă pentru a „ilustra“ muzical un oraş din România „Simfonia ploieşteană“.

„Această simfonie este o premieră pentru spaţiul muzical autohton, refractar la descrieri sau poeme muzicale cu tematică urbană, cel puţin până la compunerea acestei simfonii“, spune profesorul Dan Gulea, care i-a dedicat „Simfoniei ploieştene“ un capitol în cartea „Pluviografii. O istorie a culturii române de la Ploieşti“.

„Simfonia ploieşteană“ este concepută în patru părţi: 1.Început, allegro risoluto, 2.Idilă prahoveană, andantino, 3. Muncă întreruptă, vivo, 4. Ce-ţi doresc eu ţie!, sostenuto pesante. „Simfonia a fost compusă în împrejurări foarte precise, pe care compozitorul le-a amintit într-o declaraţie la concertul Filarmonicii ploieştene, consemnată de scriitorul Vasile Tomescu în lucrarea din 1967 dedicată compozitorului ploieştean. Spunea Paul Constantinescu, la Ploieşti: «Când urbea mea natală mă primeşte cu braţele deschise şi taie viţelul cel gras, cum pot eu să-i răspund? Cu slabele mele puteri, prin ceea îmi este mai la îndemână, prin muzică!»“, spune Dan Gulea.

Lucrarea, compusă în cinstea ploieştenilor şi a Ploieştiului, este, potrivit spuselor lui Paul Constantinescu, o suită simfonică care-l zugrăveşte cronologic şi specific: Ploieştiul este oraşul grădinilor dintre Prahova şi Teleajen, dar şi Hanul Ţugulea, unde trăgeau pe vremuri ţăranii cu căruţele şi negustorii cu chervanale (un car mare pentru transportul mărfurilor şi al persoanelor – n.r.). În andante, simfonia este o odă adusă eroilor de la Plevna şi Mărăşeşti, iar la final Ploieştiul este oraşul industriei crescânde.

„În relatările şi interpretările despre simfonie, compozitorul spune că, în începutul lucrării, a zugrăvit Ploieştiul văzut prin ochii săi de copil, cu teme muzicale abia schiţate, din care se disting cele de flaut şi oboi. Partea a doua este «o idilă prahoveană , a crângurilor răcoroase şi a apelor mici, dar repezi care încing oraşul», cu o temă lirică exprimată de violoncel, viori, flaut. În partea a treia, Ploieştiul, oraşul petrolului şi al fabricilor, nimerit în plin de război, este «dragoste de viaţă şi de muncă», redată prin apelul la un substrat folcloric. La final, pe ritmul unei fugi «nu mai sunt eu, ci e el oraşul, şi oraş înseamnă oameni nu pietre, aşa că urând prosperitate oraşului, lor le urez»“, citează Dan Gulea în „Pluviografii“ discursul compozitorului.

Din păcate, accesul la „Simfonia ploieşteană“ este foarte anevoios chiar şi în urbea natală a compozitorului. „Simfonia nu a fost înregistrată pe mijloace moderne, CD sau DVD, iar ultimele discuri de vinil datează de dinainte de 1989. Nici măcar la Filarmonica din oraş nu a mai fost cântată de ani de zile, deşi multe alte opere ale lui Paul Constantinescu şi-au găsit mereu locul în repertoriu sau la concerte“, ne-a spus Alexandru Bădulescu, doctor în muzicologie şi încă director, la 84 de ani, al Muzeului „Paul Constantinescu“ din Ploieşti.

Mai jos, un fragment audio al „Simfoniei ploieştene“, din arhiva personală a profesorului Dan Gulea, înregistrat după un disc de vinil.

18 ani profesor de armonie la Conservatorul din Bucureşti

Paul Constantinescu s-a născut pe 30 iunie 1909 la Ploieşti, într-o familie de intelectuali cu origini evreieşti. În oraşul natal şi-a început studiile muzicale, continuate la Conservatorul din Bucureşti (1929-1933), avându-i ca profesori pe Mihail Jora (armonie, compoziţie, contrapunct), Constantin Brăiloiu (istoria muzicii), Dimitrie Cuclin (estetica muzicală). Din 1933 şi până în 1935 şi-a perfecţionat studiile muzicale la Viena cu Franz Schmidt şi Joseph Marx (compoziţia).

A murit pe 20 decembrie 1963, la Bucureşti. În 28 mai 2009, lui Paul Constantinescu i s-a acordat post-mortem, titlul de cetăţean de onoare al Ploieştiului, cu ocazia celor 100 de ani de la naştere.

Compozitorul Paul Constantinescu. FOTO wikipedia / Muzeul Memorial Paul Constantinescu Ploieşti

A fost profesor de armonie, contrapunct şi compoziţie la Academia de muzică religioasă, apoi la Şcoala de muzică militară şi la Conservatorul din Bucureşti. A fost violinist, dirijor, compozitor, profesor, 18 ani la rând fiind profesor de armonie la Conservatorul din Bucureşti. A realizat culegeri de folclor, a susţinut prelegeri, conferinţe, emisiuni de radio şi televiziune şi a fost consilier pentru secţia de cinematografie în Ministerul Propagandei Naţionale din Bucureşti şi la Radiodifuziunea română.

O bogată operă muzicală

Întreaga creaţie a lui Paul Constantinescu este orientată spre valorificarea valenţelor folclorului şi ale melosului psaltic, bizantin. A compus practic în toate genurile muzicii clasice, de la operă la lied, de la balet la simfonie, de la muzică de film la oratoriu.

A compus muzică de teatru, din care amintim „O Noapte furtunoasă“, operă comică în 2 acte (1935), 10 piese de muzică simfonică, dintre care face parte şi „Simfonia ploieşteană“, muzică vocal-simfonică (amintim Naşterea Domnului, oratoriu bizantin de Crăciun, 1947), muzică de cameră, pentru pian şi corală, muzică vocală (numeroase lieduri, pe versuri de Eminescu, Coşbuc, Goga, Şt. O. Iosif, Cicerone Theodorescu etc), muzică de film pentru „O noapte furtunoasă“, 1952 şi „ Moara cu noroc“, 1956, „O scrisoare pierdută“.

Muzeu „Paul Constantinescu“ şi un concurs muzical anual la  Ploieşti

Clădirea în care a locuit Paul Constantinescu, aflată în centrul Ploieştiului, a fost donată Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova în 1993 de cumnata compozitorului, Eleonora Constantinescu, şi transformată în muzeu.

Muzeul memorial ce-i poartă numele compozitorului expune un bogat fond de carte, piese de mobilier şi documente despre viaţa şi opera compozitorului, grupate în cele şapte secţiuni: muzică simfonică, muzică de operă, muzică vocal - simfonică, muzică de cameră, corală, pentru voce şi pian şi muzică de film.

În vitrine sunt prezentate multe dintre piesele de de rezistenţă, „Simfonia Ploieşteană”, cele două capodopere vocal simfonice „Oratoriul Bizantin de Crăciun” şi „Oratoriul Bizantin de Paşti”, Triplul concert pentru vioară, violoncel, pian şi orchestră, ultima creaţie din opera sa muzicală.

Pentru punerea în valoare a operei compozitorului, muzeul organizează anual 30-40 de manifestări muzicale cu participarea elevilor de la Liceul de Artă Ploieşti, studenţi şi profesori de la Universitatea de Muzică Bucureşti, dar şi Concursul Naţional de Interpretare şi Creaţie Muzicală „Paul Constantinescu“ pentru elevii şi studenţii care studiază pianul, vioara, canto clasic şi compoziţie muzicală în liceele şi facultăţile de muzică din România şi din Republica Moldova.

Filarmonica din Ploieşti poartă tot numele lui Paul Constantinescu.

Vineri, pe 20 decembrie, la Ploieşti vor fi marcaţi cei 50 de ani la moartea compozitorului, dar şi cele două decenii de la înfiinţarea muzeului care îi poartă numele lui Paul Constatinescu.

Vă mai recomandăm

Cum au ajuns ploieştenii să înlocuiască „Bună ziua” cu salutul „Ce bei?“

FOTO Veteranul care a văzut 19 dintre cele 20 de ediţii „Enescu“