Cum a fost sărbătorit primul Revelion din Ploieşti. Cofetarii au trudit zece ore pentru petrecerea de „bulion“ dintre anii 1903-1904
0La sfârşitul anului 1903, la Ploieşti se serbează, cu dans şi taraf de lăutari, primul Revelion al oraşului, organizat de prefectul Luca Elefterescu. Din meniu au făcut parte curcan în aspic, sarmale, balclavale şi şase torturi care i-au descumpănit pe cofetari pentru că nu aveau scrise nume, ci anii 1903 şi 1904, ceea ce nu se mai pomenise până atunci.
Una dintre cele mai frumoase clădiri ale Ploieştiului, Casa Luca Elefterescu, mai cunoscută de contemporani ca Muzeul Ceasului, a bifat, în anii săi de glorie, o premieră a epocii şi a oraşului: a găzduit primul Revelion serbat în Ploieşti, la cumpăna dintre anii 1903 şi 1904.
Proprietarul acesteia, Luca Elefterescu, avocat, petrolist, om de afaceri, fost şi viitor prefect de Prahova, în acel moment deputat, a avut ideea de a organiza o petrecere de Revelion, după moda apărută cu câteva decenii în urmă în Franţa. Revelionul se mai organiza la începutul secolului XX în special în Bucureşti, în familiile aristocratice.
Despre prima petrecere de Revelion din oraşul aflat la o aruncătură de băţ de Capitală a consemnat câteva rânduri regretatul istoric ploieştean Paul D. Popescu. Sursa sa a fost una extrem de credibilă, bunicul său. Acesta era, la 1900, „cofetar fără prăvălie“ în Ploieşti, unul dintre cei mai pricepuţi şi mai căutaţi în oraş pentru siropuri, dulceţuri, şerbeturi, bomboane, caramele şi multe alte dulciuri. Ajutat de soţia sa, cofetarul îşi vindea marfa la cofetării sau băcănii, dar asigura şi un fel de „catering“, în sensul că prepara desertul pentru „marile petreceri boiereşti“ din Ploieşti.
Petrecerea de „bulion“, după moda franţuzească
„În ziua de 27 decembrie 1903, bunicul meu s-a pomenit acasă cu Iancu, omul de încredere al lui Luca Elefterescu.
- Dom’ Miai, vrea dom’ dipotat ca vineri să te înfăţişezi la dânsul cu tot ce-ţi trebuie...
- Da, ce - se miră cofetarul - doar nu-l cheamă Vasile ?
- Nu-l cheamă, da se face foc dacă nu te duci. Are un chef mare, de Anul Nou... Îi zice petrecerea de bulion, moda franţuzească“, relatează Paul D. Popescu, din amintirile bunicului, primul contact al ploieştenilor cu ideea de Revelion.
În dimineaţa zilei de 31 decembrie, când nici nu se luminase bine, „dom’ Miai“ şi soţia sa au fost duşi cu trăsura deputatului în frumoasa casă de pe Bulevardul Castanilor. Cu tot cu scule, borcane de şerbet pentru glazură, stafide, fistic şi migdale, au fost instalaţi în bucătăria mică – au aflat că în cea mare se pregăteau bucate de tot felul - şi au trudit aproape zece ore pentru şase torturi cu creme şi glazuri diferite, precum şi numeroase tăvi cu baclavale, bezele, cornuleţe cu miere şi multe alte dulcegării.
„Când a trebuit «să scrie torturile», bunica a întrebat ce nume să pună pe fiecare. Camerista cucoanei, i-a răspuns din partea acesteia: «pe margine 1903 şi în mijloc 1904», ceea ce nu se mai pomenise pe tort“, scrie istoricul ploieştean.
În timpul vizitelor în bucătăria mare pentru a cere ingrediente pentru prăjituri, bunica istoricului l-a văzut pe bucătarul de la „Eliseu“, unul dintre cele mai renumite restaurante ale oraşului din acea vreme, care conducea cu dibăcie slujnicele şi bucătăreasa casei. Pe lângă mâncarea obişnuită şi în acea perioadă – sarmale, cârnaţi, fripturi de porc – aceştia pregăteau aspic şi rumeneau mai mulţi curcani în cuptoare.
Lăutari, dans, vâsc şi coifuri
Prăjiturile au fost gata pe la 5 seara, iar cofetarii au fost rugaţi să dea şi o mână de ajutor la aranjarea mesei. Au observat că aceasta era pusă pentru 26 de persoane – numărul participanţilor de la primul Revelion ploieştean – iar pe masă erau puse lumânări în sfeşnice mici de argint, deşi casa avea instalaţie de iluminat pe gaz. De asemenea, peste tot erau mănuchiuri de vâsc, prinse cu panglici, iar pe un bufet, o mulţime de coifuri de carton şi de hârtie creponată.
În salonul alăturat, mobilierul era tras spre perete, pentru a se face loc de dans, iar în rotonda casei se amenaja spaţiul pentru taraful de lăutari.
Interior din Casa Elefterescu, unde s-a dansat şi mâncat la primul Revelion al oraşului
Patronul Luca Elefterescu i-a răsplătit regeşte pe cofetari. Aceştia au cerut 50 de lei pentru „muncă şi materiale“, sperând să obţină 40 de lei. Au primit 80 de lei şi un „La mulţi ani!“
Avocat şi prim-procuror în Ploieşti, Luca Elefterescu a fost în mai multe rânduri prefect de Prahova şi preşedinte al conservatorilor prahoveni. Casa ridicată de acesta în Ploieşti este datată, cu aproximaţie, la 1890, iar iniţialele primului proprietar se regăsesc şi astăzi, încadrate într-o splendidă feronerie a uşilor de la intrare.
Din 1971 a devenit casă pentru Muzeul Ceasului, iar în 2015, la capătul a doi ani de lucrări de renovare, a revenit la frumuseţea de odinioară, imobilul recăpătându-şi valoarea arhitecturală originală.
Se încarcă comentariile...
