Cum tentezi copilul să citească în vacanţă. De ce să profiţi pentru a-i pune cartea în braţe

Personajele din copilăria ta s-ar putea să nu-l mai fascineze pe fiul tău FOTO Arhivă Adevărul

În relaţia părinte-copil, autoritatea şi puterea este bine să nu-şi facă simţită prezenţa atunci când dorim ca cel mic să abandoneze un obicei nociv şi să îşi îndrepte atenţia către alte activităţi benefice pentru dezvoltarea lui intelectuală şi fizică.

Atunci când intenţia unui părinte este aceea de a-şi determina copilul să deschidă o carte, forţa fizică, costrângerea, şantajul şi nici persuasiunea nu vor da rezultate decât pe termen scurt sau deloc.

Cei mici învaţă imitând, copiind ceea ce văd în jurul lor. Dacă părinţii, bunicii sau prietenii, colegii de şcoală nu sunt atraşi de lectură, atunci şansele ca un copil să înceapă să citească o carte sunt aproape nule.

Prin urmare o primă regulă pentru a determina un copil să meargă singur la raftul din bibliotecă şi să răsfoiască o carte este ca şi adulţii din jurul lui să facă acelaşi lucru.

La fel de important este ca un părinte să fie la curent cu poveştile şi personajele noi care au intrat recent în atenţia publicului de vârstă şcolară. Nu poţi să impui unui copil să citească o carte anume, dacă tu ca adult nu cunoşti numele personajului principal, unde se petrece acţiunea şi dacă se potriveşte nivelului de vârstă. A doua regulă, aşadar, este aceea ca părintele să citească sau măcar să răsfoiască înainte cartea pe care vrea să o recomande copilului. Doar aşa va şti dacă acţiunea şi personajele coincid cu pasiunile copilului său.

Copilul este curios. Tentează-l

Copiii de vârstă şcolară sunt extrem de curioşi, un „defect” de care adulţii ar trebui să profite la maximum. În loc să-I sugeraţi sec să citească, mai bine i-aţi povesti pe scurt despre ce este vorba în romanul respectiv. Descrierea personajului cât mai aproape de adevăr, fără înflorituri, enumerarea aventurilor nu au cum să nu-i tenteze pe cei mici. Este important de asemenea felul în care le povestiţi despre misterele din Narnia, de exemplu, o carte la modă printre copiii din clasele primare.

Nimic din felul în care povestiţi nu trebuie să trădeze scopul, ci trebuie să atragă atenţia “publicului”. Pur şi simplu, puteţi deschide subiectul printr-un şir de întrebări: “Ai auzit de Narnia? Ai văzut ce se întâmplă acolo?”. Purtaţi această discuţie în modul cel mai relaxat, dar într-un loc din care copilul să nu poată să evadeze. În maşină, de exemplu, sau pe stradă, în cazul în care alegeţi să mergeţi pe jos, în niciun caz în parc sau când se află împreună cu prietenii lui de joacă.

Un alt defect al copiilor de vârstă mică este acela că vor insistent să-şi bage nasul în lumea adulţilor. De ce să nu profitaţi şi de acest aspect şi să valorificaţi tentaţia de a deveni om mare mai repede decât este cazul, în favoarea lui. Oricât de puţin timp aveţi la dispoziţie, sugeraţi-i că v-ar face mare plăcere să ascultaţi o poveste citită chiar de el. O pagină pe zi, dacă citeşte şi este suficient. În plus, lectura cu voce tare vă va ajuta să descoperiţi dacă este dislexic (greşeli de lectură, modificarea cuvintelor), pentru a intervene în timp util.

Nu-l obliga să citească cărţile copilăriei tale

A cincea regulă de care trebuie să ţineţi cont aproape în mod obligatoriu este calitatea lecturii. Oricât de mult ne-am dori noi ca adulţi ca şi cel mic să-i cunoască pe Nică al lui Ştefan a Petrei sau pe Tic şi Ursu din Cireşarii, s-ar putea că un copil din ziua de astăzi să nu mai fie atras de aventurile acestor persoanaje care ne-au fascinat nouă copilăria. De aceea este important să reîmprospătaţi constant lista de titluri pentru lectura unui copil. Sunt edituri importante care au tradus şi în limba română cărţi pentru copii, bestseller în întreaga lume. Este suficient să daţi o căutare pe internet sau să faceţi o vizită în librăriile mari şi să întrebaţi librarul care sunt cele mai vândute cărţi pentru copii şi adolescenţi. Cu Nică, Tic, Ursu şi chiar cu Tom Sawyer se vor “împrieteni” obligatoriu la şcoală.

A şasea regulă şi poate cea mai importantă este momentul pe care îl alegeţi atunci când încercaţi să atrageţi copilul către lectură. Niciodată nu-l întrerupeţi dintr-o activitate despre care ştiţi că-i face mare plăcere, chiar dacă este vorba despre un joc pe calculator, pentru a-i pune o carte în mână. Este o mare greşeală. Va simţi cititul ca pe o mare pedeapsă, corvoadă, iar cartea se va transforma în duşmanul care îl opreşte să facă ceea ce-i place. Tentaţi-l seara, înainte de culcare, în timpul mesei sau în orice alt moment al zilei în care copilul nu pare a fi preocupat de o activitate anume.

Dacă toate aceste încercări nu vor avea un rezultat, atunci aveţi la îndemână planul B: enciclopediile. Dacă nu vă permiteţi să le cumpăraţi, atunci mergeţi la bibliotecă. Este greu de crezut că un copil să nu fie tentat de informaţiile ştiinţifice explicate pe înţelesul tuturor existente în enciclopediile deicate celor mici.