Râmnicu Vâlcea: Mihai Ghebrea, orfanul care i-a ajutat pe copiii din Afganistan

Este aproape de tinerii abandonaţi în centrele de plasament din Râmnicu Vâlcea. De la vârsta de 17 ani, încearcă să îşi găsească mama.

Mihai a fost abandonat de mama lui la vârsta de şapte luni, într-o creşă cu program prelungit. A aflat acest lucru de la o femeie care era educatoare şi care a fost transferată la orfelinatul unde a ajuns Mihai. “Femeia mi-a spus cum arăta mama, că mă lăsa la cămin şi în weekend, iar într-o zi nu a mei venit pe la mine. Când mama nu venea să mă ia, ea şi colegele ei mă luau cu rândul la ele acasă” îşi aminteşte Mihai care a crescut în orfelinate. “La şcoală cel mai rău era atunci când luam vacanţe pentru că nu aveam unde să mă duc”, povesteşte Mihai. Orfanul a învăţat “pe brânci” la şcoală, în special limbile străine, dar nu a neglijat limba maternă. Urmare a rezultatelor obţinute a intrat în atenţia organizaţiei internaţionale UNICEF, care l-a selectat în 1991, alături de alţi şapte copii, să plece în Danemarca pentru un schimb de experienţă. “Am avut mari emoţii când am aflat că voi merge peste hotare. Câţva colegi mai mari au vrut să meargă în locul meu, dar ei doreau să rămână acolo. Din fericire, s-a ales în funcţie de note”, spune Mihai. La 13 ani când a ajuns în Danemarca, a văzut lucruri care i-au schimbat viaţa. El a decis să lupte pentru drepturile sale, dar şi ale copiilor aflaţi în situaţia sa.”Nu mai suportam să fiu tratat altfel decât ceilalţi. Când mie sau colegilor mei nu ne convenea ceva, mergeam la directoare şi îi spuneam ce ne deranjează. Am câştigat mult prin asta” povesteşte Mihai Ghebrea.

Toţi copiii din orfelinate să fie la casele lor

De atunci a început să îşi caute familia. A cercetat mai multe locuinţe, dar nu a găsit nimic. Inventiv şi curios în acelaşi timp, Mihai a prezentat mai multe spectacole, a lucrat la radio, intrând şi în graţiile presei locale, sperând că mama sa va afla de el. “Din păcate nu am reuşit să o găsesc nici până acum. I-am văzut după 31 ani o fotografie la poliţia locală din Barcelona. M-am rugat de poliţistul respectiv să-mi faca o copie şi nu a vrut. M-a durut mult dar asta e. M-am bucurat că este in viaţă. Voi continua să o caut pe ea dar şi rude apropiate” povesteşte cu ambiţie Mihai. În prezent, Mihai Ghebrea este preşedintele Asociatia Orfanilor din Casele de Copii din Romania. ”Munca pe care o fac aici este foarte interesantă şi benefică pentru tinerii din centrele de plasament. Îmi doresc să-i văd pe aceşti copii la casa lor, să-şi întemeieze familia pe care nu au avut-o” a încheiat Mihai Ghebrea. Tânărul a mai participat şi la mai multe acţiuni umanitare în ţară dar şi peste hotare. “Am fost în Afganistan unde am dus copiilor de acolo rechizite şcolare. A fost o experienţă unică pentru mine” spune Mihai Ghebrea.

Ce-i place: „Cea mai mare dorinţă este aceea de a-i ajuta pe cei abandonati. Îmi place să călătoresc, şi ador lectura si muzica. Sunt un suporter inrăit al handbalui. Nu am lipsit de la nici un meci important al echipei Oltchim, unde mi-am susţinut frenetic formaţia favorită”.

Ce nu-i place: „Nu suportă indiferenţa celor cu putere de decizie, prostia, minciuna şi lipsa de caracter a unelor persoane. Nu-i agreeaz pe aceia care încercă să-i dezumanizeze pe copiii orfani”.


Întrebări şi răspunsuri:
Care a fost experienţa ta în Afganistan?
Am văzut foarte multă tristeţe acolo, oameni îmbrăcaţi sărăcăcios, în pânze. La coborâre, pe aeroport, am fost atacaţi, iar teama a fost una cumplită. Translatorul nostru le-a spus copiilor cărora noi le-am dus daruri că acestea provin de la orfanii din România.


Care sunt principalele lecţii pe cale dă un educator?
In primul rând le spun să fie corecti, să aibă un caracter bun. Trebuie să-şi urmeze idealurile, care se dezvoltă prin şcoală şi voinţă. Un alt lucru pe care pun accent este vorbirea corectă a limbii române.